Mă vestesc din nou cu cerul şi cu împărăţia lui pe pământ, cu Mine pe pământ cuvântând dintre sfinţi, ca şi acum două mii de ani când Mi-am ales ucenici dintre oameni şi i-am trimis apoi să vestească peste tot că s-a apropiat împărăţia cerurilor, că a venit Domnul pe pământ ca să pună în oameni şi între oameni împărăţia Sa.

Sunt Domnul Iisus Hristos în cuvânt peste pământ pe vatra neamului român. Am pus credinţă în oameni şi Mi-am pregătit loc şi am coborât pe pământ acum şaizeci de ani şi am scris între oameni cuvântul gurii Mele şi s-a strâns pe lângă Mine un popor care M-a crezut că vin şi cuvintez oamenilor, şi am mers prin vreme grea cu cuvântul din loc în loc şi cu locuinţa în care am stat şi care M-a purtat prin dureri fel de fel ca să ajung până acum douăzeci şi trei de ani, când Mi-am anunţat întocmirea unei grădiniţe în care să-Mi găsesc popas pentru cuvântul gurii Mele şi să trimit de aici peste pământ cartea cuvântului Meu şi să vestesc iarăşi, ca şi acum două mii de ani, să vestesc împărăţia cerurilor coborâtă între oameni, căci scris este în Scripturi proorocie care zice: «Am auzit din tron glas puternic care zicea: iată, cortul lui Dumnezeu cu oamenii şi va sălăşlui cu ei şi vor fi poporul Lui şi Însuşi Dumnezeu va fi cu ei! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, şi celui ce însetează îi voi da în dar din izvorul apei vieţii». Amin.

O, când vremea lui satana este mai aprigă decât oricând, nu se putea să nu vin, să nu fiu Eu, Domnul, pe pământ ca să-Mi lucrez lucrarea Mea cea împotriva lui! Şi iată, stau pe tron de heruvimi şi cuvintez peste pământ cuvântul venirii Mele şi am grădiniţă pentru tronul cuvântului Meu, am loc pregătit pentru Mine, pentru ca să se aşeze în cartea sa cuvântul gurii Mele, venirea Mea de la Tatăl cuvânt peste pământ, strigarea Mea după om, lucrarea Mea cea de la sfârşit de timp pentru ca să-l biruiesc cu ea pe satana şi să-Mi cânte apoi cerul şi pământul cântarea cea de biruinţă, cântarea celor răscumpăraţi prin sângele Meu, precum este scris.

Acum douăzeci şi trei de ani am aşezat în chip tainic cu martori piatra de temelie a bisericii Mele de la sfârşit de timp, simbolul chipului cel ceresc al cetăţii sfinte a Noului Ierusalim, pe care Eu, Domnul, o aşez pic cu pic pe pământ, căci este scris cuvântul Meu: «Noi le facem pe toate». Loc de pază, cetate de veghe, în care stau cei din cer şi veghează peste ţara alegerii Mele cea de acum, aşa lucrare Îmi am Eu, Domnul, pe vatra neamului român şi aşa veghez peste ţara românilor şi grăiesc peste ei cuvântul Meu cel de la sfârşit de timp.

O, răsare soarele peste voi, fii români! Vine Mirele! De şapte ori mai mult vin şi lucrez Eu acum peste pământ. Toate cele şapte trâmbiţe sună venirea Mea, iar Eu vin, că se sună pentru Mine ca să vin, iar tu să te bucuri crezând, o, neam român, căci vai celor necredincioşi, că plata celor necredincioşi este plânsul şi scrâşnirea dinţilor, precum este scris, iar celor credincioşi Eu le şterg toată lacrima, căci aşa este scris. Amin.

Acum, cu voi, fii ai poporului cuvântului Meu, Mă întorc cu voi pentru amintirea zilei celei de acum douăzeci şi trei de ani, când cu cuvântul Meu şi cu martori credincioşi din cer şi de pe pământ am aşezat la locul ei piatra de temelie a Sfintei Sfintelor Mele în grădiniţa în care Eu, Domnul, cobor glasul cuvântului Meu ca pe munte când i-am grăit lui Moise poruncile vieţii veşnice ca să le dea el poporului Israel şi să facă Israel voia lui Dumnezeu pe pământ, cuvântul Meu cel împlinit. O, aşa stau Eu şi cuvintez pe acest munte tainic, şi de unde Mă împart apoi peste pământ cu cuvântul vieţii, cu povaţă de viaţă din cer, ca să ia oamenii şi să iubească povaţa Mea, spre viaţa lor.

Mângâi ziua aceea de taină, mângâi duhul ei şi o am mărturie între toate mărturiile care grăiesc lucrarea lor. Mângâi şi Duhul Meu îndurerat, Îl mângâi cu cei pe care-i am alături de Mine de atunci şi până azi, căci pun acum ziua aceasta faţă în faţă cu ea însăşi. O, ce vreme de strâmtorare a fost atunci! Numaidecât s-au sculat mai-marii de pe pământ să ceară răspuns martorilor Mei şi să-i supună lor, dar ei erau sub taina Mea şi i-am ocrotit Eu şi Mi-am ocrotit lucrarea şi grădiniţa cuvântului Meu, în care Mi-am aşezat tronul din care izvorăşte cuvântul gurii Mele, care trece prin grădiniţă şi se revarsă peste pământ, peste neamurile de pe pământ ca să ia ele din slava Mea, din legea sfinţeniei să ia dacă voieşte cineva să ia, căci scris este: «Celui ce însetează îi voi da în dar din izvorul apei vieţii». În ziua aceea Eu, Domnul, Mi-am pus sub oblăduire cerească, sub adăpost ceresc această grădiniţă ca s-o feresc pe ea de umbletul lumii păcătoase, căci Eu sunt Cel ce stau în ea şi cuvintez în ea peste pământ şi Mi-o ocrotesc prin cuvântul Meu cel aşezat peste ea pentru ocrotirea ei.

Eu, Domnul, ca în fiecare an în ziua aceasta de pomenire a mărturiei ei, rostesc binecuvântare peste creştetul arhiereului Meu Irineu, pe care l-am avut în ziua aceea la pieptul Meu cel duios după fii şi l-am uns să-Mi împuternicească cu putere de cuvânt hotarele grădiniţei cea aleasă de Mine pentru sfârşit de timp şi toată taina Mea din ea şi să-Mi sfinţească începutul zidirii chivotului, al pietricelei albe şi a toată taina ei cea scrisă în Scripturi pentru sfârşit de timp, lucrare plină de umilinţă şi de taină, căci aşa este Dumnezeu întru lucrările Sale în toate vremile de sub cer. Binecuvintez, aşadar, duhul şi sufletul şi trupul arhiereului Meu martor al zidirii bisericii Mele de la sfârşit de timp, a Noului Ierusalim, simbolul cel tainic al celor nevăzute ale cetăţii sfinte, cetatea Noului Ierusalim, care va rămâne apoi cu toată slava ei între cer şi pământ şi cu toţi moştenii ei, cu cei ce au iubit pe Domnul cu iubirea lor. Binecuvintez cuvântul şi puterea cuvântului arhiereului Meu martor, iar paşii lui să meargă, să urce, să poată, să biruiască pentru Mine şi pentru mântuirea multora, căci împărăţia Mea nu este din lumea aceasta şi nu are nimic în ea, ci numai întru cele cereşti, şi întru cei cereşti pe pământ îşi are ea sălaş.

Grăiesc cuvântul Meu peste arhiereul Meu şi-i spun lui: O, să nu plângi de lanţurile puse peste tine! N-au voit să te lase lângă Mine cu credinţă, n-au voit cei necredincioşi, cei ce s-au dorit cei mai mari şi au ţinut la mărirea lor mai mult decât la Dumnezeu şi la cuvântul Lui, care vine pe pământ ca să nască din nou lumea, precum este scris. O, roagă-te cu foc, şi cu lacrimi şi cere lui Dumnezeu să ia necredinţa de pe pământ, că e mare şi e multă lepădarea de credinţă, păcat care se face prin amestecare, şi mai ales prin despărţire de Dumnezeu atât cât oamenii nu înţeleg mulţimea acestui păcat. O, în fel şi chip se săvârşeşte pe pământ păcatul lepădării de credinţă, dar cel mai greu apasă pe Mine când îl săvârşesc cei ce s-au băgat sub haină şi sub nume de slujitori ai dreptăţii şi ai credinţei curate, şi doare mult la Dumnezeu această durere. Îi strig la masa Mea de cuvânt, le trimit grăirea Mea la toţi, dar n-au putere pentru umilinţă, n-au, iar Eu stau umilit de ei pe pământ, căci pentru statul lor mare peste lume Mă umilesc ei pe Mine, Mă ţin pe Mine departe de ei şi de cei stăpâniţi de ei. O, roagă-te fierbinte pentru împăcarea dintre ei şi Mine, că nu vreau să rămână ei despărţiţi de mila Mea, care se coboară din cer acum, şi cu care Eu, Domnul, voiesc să curăţ prin cuvânt păcatele lor şi să-i ajut apoi să iubească, să iubească sfinţenia, fără de care nimeni nu poate cu Domnul, nimeni nu are pe Domnul. O, nu uita de lacrimi. Adu-Mi lacrimi, adu-Mi mereu. Adu-Mi inimă zdrobită pentru binele lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii, ca să lucrez Eu la rugăciunea ta cea plină de răbdare şi de iubire, o, fiule, ca să vină apoi bucuria pentru cei din cer, care aşteaptă. Amin.

Iar tu, poporul Meu de azi, agonisit de Mine prin lucrarea Mea de peste tine, stai sub puterea Mea, stai sub puterea cuvântului Meu de peste tine, că dacă ieşi de sub el, pieri, fiule. În ziua aceasta de sărbătoare a Mea cu voi pentru Sfânta Sfintelor Mele de la voi, Eu, Domnul, vă învăţ pe voi, ca să aibă mulţi de unde să ia ştiinţă şi învăţătură de viaţă plăcută Mie, şi vă spun vouă aşa: O, să nu fie nici unul din voi care să vrea sau să caute să audă sau să aştepte de la cei din jur lucruri bune despre ei, şi să se mai şi bucure pentru aşa dragoste din jur venită, ci fiecare din voi să caute să vină spre el tot timpul din jur veghe şi apăsare peste cele rele ale voastre, căci cele rele sunt cele ce trebuiesc vindecate, măi fiilor, că multe sunt peste oameni cele rele, şi în toată vremea sunt şi se văd, de vreme ce ies spre arătare din fiecare în chip neaşteptat de om, o, şi numai aşa, măi fiilor, veţi fi cu adevărat văzuţi de sus şi de jos ca fii ai lui Dumnezeu, care ştiţi după adevăr să vă lăsaţi îngrijită mântuirea şi să v-o doriţi cu lucrarea ei peste voi şi să vă iubiţi unii pe alţii cu râvna cea împotriva răului din voi şi din fraţii voştri, căci răul iese în afară mult de tot, faţă de cele bune care ar fi să le aveţi în voi, şi de care nu trebuie voi să vă ocupaţi şi să vă bucuraţi, ci să vă umiliţi în toată vremea pentru cele rele ale voastre, dar primiţi-vă unii pe alţii, măi fiilor, căci numai dacă aveţi iubire unii pentru alţii, numai aşa vă veţi iubi în toată vremea, căci pe Mine nu M-au iubit cei ce nu M-au primit. O, Mi-aş apropia de voi slava Mea cea neapropiată şi M-aş lăsa descoperit de aproape, dar au căzut grămadă ucenicii Mei pe muntele Tabor când Mi-am făcut apropierea cea nevăzută de ei în toată clipa.

O, iubiţi-vă unii pe alţii precum v-am iubit Eu, fiilor!

În ziua aceasta de mărturie am cu Mine în grădiniţa coborârii Mele din cer, am cu Mine cetele de sfinţi cu care Mă port, şi am pe trâmbiţa Mea Verginica, pe care o am de temelie a lucrării Mele de Nou Ierusalim pe pământ acum. Ea a avut lucrul ei în zilele ce au trecut aproape de această sărbătoare, că a întâmpinat ea pe martorul cel de pe pământ venit din satul ei natal şi l-a adus înaintea Mea şi l-a prezentat şi a cerut loc pentru el şi mila Mea a cerut, iar Eu, Domnul, am făcut socoteala şi am dat-o ei, iar ea a lucrat. Acum o am aici, lângă Mine, şi-Mi dă ea rugăciune de mulţumire şi de cerere pentru ca să am grijă de poporul ei şi de toată ţara română şi de toată ocrotirea ei de duşmanii cei dinăuntru, şi se roagă ea Mie pentru credinţa în cuvântul Meu a neamului român şi pentru împlinirea Mea peste el, fiilor, că e vreme de cumpănă acum pentru neamul român, că e spre sfârşit statul la cârmă al celui ce stă acum cârmaci peste ea şi e frământare în cer pentru cârma cea bună pe mai departe peste acest neam.

Acum, pace din cer peste grădiniţa cuvântului Meu, căreia Eu mereu îi leg rana şi îi usuc coaja de pe rană. Am veghetori din cer, am oştiri din cer peste ea, iar Eu le mângâi lor rana duhului.

O, pace ţie, grădiniţa Mea de cuvânt! Vine slava cea de sus, vine văzut curând, curând, şi va descoperi ea taina ta, taina Mea de peste tine. Amin.

Pace şi înţelepciune de sus şi duh de ascultare peste poporul cuvântului Meu, căruia Eu mereu îi hrănesc credinţa şi viaţa şi înţelepciunea, căci vai celor ce se pierd din staulul Meu!

O, poporul Meu, învaţă, mereu învaţă, învaţă lucrarea credinţei, că multă lucrare are credinţa ca să nu piară ea din om. O, poporul Meu, rosteşte mereu cu guriţa peste tine porunca vieţii, ca să te păstrezi întru ea şi întru lucrarea ei, şi spune tu cu guriţa zi şi noapte lucrarea ei, pe care ţi-am dat-o s-o împlineşti: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima, din tot sufletul şi din tot cugetul tău, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi, iubind tu pe Domnul pentru tine şi pentru aproapele tău, şi vei fi tu mângâierea Mea şi a toată firea, căci toţi şi toate aceasta aşteaptă: învederarea fiilor lui Dumnezeu, descoperirea lor la vedere cu toată lucrarea iubirii de Dumnezeu, aşa cum Eu, Domnul, am dat-o omului s-o aducă cu umilinţă în toată vremea, în toată clipa înaintea Mea, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.