Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul
Pace vouă, o, pace vouă, celor din cetatea cuvântului Meu! Pace, fiilor, peste voi și în voi și între voi! De aceasta să aveți tot timpul grijă să fie din destul ca să-Mi pregătească ea locul Meu și lucrul Meu între voi, căci în cetatea aceasta frumoasă stă Dumnezeu cu tronul Său din care izvorăște cuvântul Meu ca să pătrund cu el peste tot pământul de la margini la margini, mai înainte să se arate cu slava sa cea multă ziua Mea, ziua Domnului, arătarea Mea, o, fiilor.
Iată, iată de ce a trebuit să-Mi ridic dintre oameni, dintre creștini un popor pregătit pentru Mine, și prin el să întorc și pe alții cu fața spre Dumnezeu, așa cum a fost acum două mii de ani, când prin Ioan Botezătorul, fiul cel prin prooroci vestit că se va ivi din pustie între oameni și va găti un popor pregătit pentru Mine ca să-Mi fie Mie cale și lucrare și prin care să întorc spre Mine pe mulți, după rânduiala scrisă în Scripturi despre lucrarea Mea cu voi pentru luminarea și mântuirea multora în vremi de mare și multă necredință pe pământ.
Stau cu voi la masă de cuvânt în zi de sărbătoare a nașterii lui Ioan Botezătorul, cel prin care Mi-am pregătit atunci un popor, căci a stat el în loc pustiu de oameni până la ziua arătării lui înaintea poporului Israel, și apoi a ieșit și a lucrat și Mi-a gătit calea ca să Mă arăt Eu ca Fiu al lui Dumnezeu Tatăl, mărturisit de Ioan, care a spus la Iordan în vremea botezului Meu: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii» și apoi Eu Mi-am ales ucenici și au spus ei și altora care s-au alăturat, o, și s-a scris atunci Evanghelia lui Iisus Hristos, și apoi cea a apostolilor Mei, așa cum au fost așezate în Scripturi toate mărturiile începutului împărăției cerurilor pe pământ cu oamenii, așa cum Ioan a vestit și a spus celor ce se purtau după el ca să învețe de la el și le spunea lor: «Pocăiți-vă, că s-a apropiat pe pământ împărăția cerurilor, Mielul lui Dumnezeu între oameni».
O, fiilor, am grăit aceasta acum cu voi ca să înțeleagă apoi mulți și tot mai mulți cum că așa a lucrat Dumnezeu și în vremea aceasta și Și-a ales un popor care trebuia pregătit să-Mi fie Mie cale de venire a doua oară de la Tatăl, și de aceea a fost să vin cuvânt și râu de cuvânt și să dau formă și viață plăcută Mie poporului ales pentru Mine, și iată, și până acum și acum și de acum încolo lucrez cu cuvântul pregătirea poporului Meu și stăruiesc cu ea și prin ea, și le-am spus mereu celor ce s-au apropiat să-Mi fie popor: «Treceți din trup în duh, fiilor», o, așa le-am spus, căci Dumnezeu astfel de închinători voiește să aibă înaintea Sa. I-am învățat pe ei și le-am spus: Voi, fiilor, să nu luați mâna s-o puneți în locul piciorului, nici piciorul în locul mâinii, căci fiecare mădular își are de la Dumnezeu lucrarea sa, așa încât să fie armonie între mădulare pentru statul Meu în mijlocul celor pregătiți pentru Mine. Mâinile trebuie să lucreze toate câte sunt de lucrat pe pământ, iar picioarele trebuie să poarte trupul acolo unde mâinile trebuie să lucreze.
Nu trebuie altă lucrare pentru picioare. Nu șade frumos să dai cu piciorul în ceva sau în cineva, căci picioarele au de lucrat umbletul trupului, iar ce este mai mult nu este lucrarea lor. Nu trebuie să dai cu piciorul într-un animăluț, nu trebuie să miști ceva cu piciorul. O, nu da cu piciorul în animăluț, căci el nu are mâini. El are nevoie de mâinile omului. Numai omului i-a făcut Dumnezeu mâini, și are Domnul nevoie de mâinile omului și au toate nevoie de mâinile omului, o, fiilor.
O, ce mare și de nepătruns de mare este taina și lucrarea mâinilor omului, o, ce mare, fiilor! Numai omul are mâini de la Dumnezeu împărțite prin facere. Toate cele de pe pământ au nevoie de mâinile omului, și are pământul nevoie, fiilor. Trebuie mâini lucrătoare, trebuie mereu și peste tot și pentru toate. Voi sunteți mâinile și picioarele Mele, așa v-am spus și așa v-am numit, dar nu pot, fiilor, o, nu pot să spun aceasta despre mâinile și picioarele care nu-I lucrează lui Dumnezeu, căci acelea lucrează pentru alt stăpân, pentru cel care nu a făcut mâinile omului.
Iată durerea Făcătorului omului și a mâinilor omului! O, cât Mă doare de la cei ce nu cunosc și nu-Mi dau iubirea lor și mâinile lor și nu-Mi dau primire și ascultare, fiilor! Cel ce se protejează este cel care nu-L are pe Dumnezeu lucrător în el, căci este el și atât și își păstrează luiși totul, dar cel care are pe Dumnezeu în el nu fuge de sub greu și de sub durere, nu se protejează căci are pe Domnul în el, pe Cel îndurerat tot timpul și Care nu are cu cine să-Și împartă Duhul îndurerat, o, și de aceea crește în cel cu Dumnezeu în el, crește în el dorul de odihna Domnului și de bucurii pentru Domnul, căci omul I-a luat Domnului dreptul la bucurii și Îi dă dureri și atât, fiindcă cel ce se iubește pe sine are grijă de sine să-i fie bine lui, să nu-l doară, să nu piardă, iar pentru aceasta trebuie să-L doară pe Domnul de la el.
Întăresc peste voi cuvântul Meu cel pentru veghe: Nu umblați singuri, fiilor! Nu este bine să fie omul singur. Vai vouă dacă ați căuta să nu ascultați așa! Vai vouă v-ar fi, așa cum le-a fost celor ce nu mai sunt lângă voi din pricina umblatului singur al celui neascultător de povața Mea!
Întăresc iarăși peste voi în ziua aceasta povața scrisă adesea vouă. Fiilor, fiilor, lucrați cu toții în stânga cu toții în dreapta ca să vă fiți pază unii altora, ca să nu vă găsească satana singuri, și ca să aveți spor, și mult să aveți, că încă sunt de scos la capăt lucrările pentru grădinița de la Maluri ca să pregătim marea sărbătoare și atât de așteptată de mulți pentru însemnarea celor șaptezeci de ani ai cuvântului Meu pe plaiul românesc, o, și-Mi este dor să pun în carte cu voi rânduiala sărbătorii și toată așezarea ei în grădină și în sat la Maluri, iar voi sunteți mâinile și picioarele Mele și Îmi pregătesc cu voi totul pentru această cale, pentru această zi care se va face cărare spre oameni, spre margini, așa cum cu Ioan Botezătorul am lucrat acum două mii de ani și Mi-am netezit calea și Mi-am făcut arătarea și lucrarea apoi și tot ce a fost să rămână și să mărturisească pe pământ, de atunci și până azi, fiilor.
Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna, iar cu pâinea la fel!
Nimeni să nu ia mai mult decât i-a fost poruncit să ia!
Nimeni să nu tragă de la ceilalți cu amenințare!
Nimeni să nu învinuiască pe nedrept, și fiecăruia să-i ajungă leafa sa!
Toate ca de la Domnul să fie și să se lucreze!