În zi de duminică Mă aşez în carte cuvânt. Cartea Mea cea de azi, cartea în care Îmi aştern glasul cuvântului Meu cel de azi, e tot o mângâiere pentru tot omul această carte dacă are el drag şi răgaz să ia din ea şi să-şi mângâie duhul, că duhul omului are nevoie de mângâiere şi de aceea caută omul mereu, caută mângâiere, iar Eu vin cu mângâiere pe pământ după om.

Eu sunt Cel ce sunt. Strigau în urma Mea cei nemângâiaţi în vremea trupului Meu pe pământ, strigau după Mine: «Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne!». Eu îi mângâiam pe toţi, la toţi le ieşeam în cale, la toţi câţi Mă strigau le dădeam mângâiere, le dădeam întregime, le dădeam bucurie, căci sunt milos şi mult milos. De când omul a pierdut raiul din pricina nesupunerii pentru ascultare, Eu, Domnul, umblu cu milă în cer şi pe pământ. De mila omului M-a trimis Tatăl pe pământ acum două mii de ani şi sunt ca şi Tatăl, plin de milă. Cine are duhul milei, acela ştie lucrarea mângâierii, dar e departe această ştiinţă de cel care nu pricepe cum lucrează lucrarea mângâierii şi ce fel de bine face ea pentru om.

Mă doare durerea tuturor oamenilor de pe pământ, şi de aceea se aşează din gura Mea cuvântul Meu în zilele acestea pe pământ între oameni. Am făgăduit prin Duhul, am spus prin Scripturi despre taina de cer nou şi de pământ nou, şi am spus de cetatea sfântă că se va coborî din cer ca o mireasă a Mea, şi am spus despre cortul nunţii între oameni şi că voi sălăşlui cu ei şi vor fi ei poporul Meu şi Eu Însumi voi fi cu ei ca să le şterg lacrima, şi am spus că sunt credincioase aceste cuvinte şi sunt adevărate, şi am spus celui ce însetează că-i voi da în dar să bea din acest izvor al apei vieţii şi-Mi va fi Mie fiu, iar Eu îi voi fi Dumnezeu.

O, Îmi aşez cuvântul pe pământ şi zic tuturor: Celui ce însetează, să vină să ia în dar din izvorul apei vieţii, iar Eu îi voi da lui această mângâiere, dar l-am învăţat pe om cum să lucreze şi el, şi i-am spus să facă rugăciune către Tatăl aşa cum Eu am spus ucenicilor Mei să ceară pe Tatăl, şi le-am spus apoi că dacă ei vor ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi lor Tatăl lor Cel ceresc, iar de nu vor ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl lor nu le va ierta greşalele lor. I-am învăţat apoi să nu-şi posomorască faţa în vreme de post, căci cei făţarnici fac aceasta ca să-i vadă oamenii că postesc, iar pentru aceasta nu vor avea bună plată. O, în vreme de post trebuie iubire şi senin pe faţă mai mult decât în alt timp, ca nu cumva să atragă postul privirile oamenilor, ci numai Tatăl să ştie şi să vadă întru ascuns, şi să fie răsplată apoi. Am lăsat învăţătură plină de mângâiere şi am spus celor ce Mă iubesc să nu-şi adune multe şi de toate pe pământ, unde este molie şi rugină şi fur peste cele agonisite, ci să-şi adune în cer comoară, căci unde este adunătura omului, acolo este şi inima lui. O, e mult mai liniştit, mult mai mângâiat în suflet un om sărăcuţ, decât unul avut, şi se vede aceasta pe pământ. Îi trebuie pe Dumnezeu omului, nu-i trebuie lui avuţii. Omului îi trebuie mângâiere, şi nu s-a arătat o mângâiere mai vie şi mai adevărată pentru om ca şi aceea de la Domnul lăsată peste el.

O, cere-Mă, omule, cere-Mă la Tatăl, iar Tatăl Mă va da ţie de mângâiere. Eu te voi însoţi cu credincioşie dacă nu te vei mai împărţi cu inima ta. Eu te voi mângâia sub povara vieţii şi-ţi voi pregăti şi-ţi voi dărui pacea, dar cheamă-Mă, grăieşte-Mi, ţine-Mă aproape cu tine şi dă-Mi putere să stau cu tine, dă-Mi ceea ce este să-Mi dai, iar Eu să-ţi dau mângâiere.

Este scris de sfinţi şi de părinţi început de vreme de post de şapte săptămâni, ca să dea omul deoparte mâncarea cea încărcată cu de toate gusturile şi bunătăţile şi să se dea el mult, mult lui Dumnezeu cu trupul, cu duhul şi cu sufletul său, căci de la Mine vine tot ce este bun pentru om, şi-Mi este dator omul să Mă asculte, căci l-am povăţuit să postească şi cum să postească şi ce să-şi adune şi unde şi, iarăşi, cum să nu-şi adune pe cele care nu-i rămân de trebuinţă lui.

O, câtă nevoie este de vremi de post din partea tuturor, dar n-am pe pământ apostoli tari care să-i ajute şi să-i îndemne pe oameni să poată aceasta, că nu-i cere Domnul omului ceea ce nu poate. Înţelepciune multă îi trebuie omului, iar aceasta vine numai de la iubirea de Dumnezeu, şi vine în dar, iar când ea nu vine şi n-o are omul, acesta e semn de puţina lui iubire de Dumnezeu.

Lipsa iubirii de Dumnezeu aduce încordări între oameni şi aduce nelinişte, dar Eu, Domnul, iar şi iar spun, căci este nevoie să spun: Pace vouă, popoarelor! Împliniţi cuvântul Meu de peste voi! O, pace vouă! Acesta este strigătul Meu peste voi şi voiesc să se împlinească acest cuvânt. Vine ziua de praznic al învierii Mele şi trebuie pregătire de suflet pentru Domnul. O, pace vouă! Îngerii Mei să împlinească acest cuvânt şi lucrarea lui. Amin.

Iată izvorul cuvântului Meu peste pământ! Să fie ascultare de cuvântul Meu, căci omul cel întâi zidit n-a dat Domnului ascultare şi şi-a pierdut apoi pacea şi mângâierea şi a suspinat tot timpul pe pământ, şi milă Mi-a fost de el în toată vremea. O, cu mare milă vin şi acum lângă om şi îl povăţuiesc spre pacea lui şi a inimii lui, Eu şi sfinţii Mei, căci în ziua care urmează după aceasta are în cer sobor între sfinţi ierarhul Haralambie, cel plin de duioşie şi de milă cât a stat pe pământ cu oamenii, şi tot aşa este el pentru toţi şi dintre sfinţii din cer, şi dă el de lângă Mine să lase binecuvântarea lui peste poporul cuvântului Meu şi peste pământ. Eu, Domnul, întâmpin sărbătoarea cea pentru el şi binecuvintez acum duhul şi cuvântul lui. Amin.

— O, câtă slavă eşti Tu, Doamne, în cer şi pe pământ, şi câtă mângâiere ai şi câtă dai să reverşi peste pământ! E ziua mea de sobor în prag de sosire şi las de lângă Tine cuvânt dulce în cartea Ta cea de azi prin care-Ţi cârmuieşti un popor, şi lumea apoi, Doamne, dar lumea nu ştie cât eşti Tu de mult la cârma a toate câte sunt şi vin, că dacă Tu n-ai fi, ar mai fi ceva, Doamne? O, n-ar mai fi, că pe toate oamenii le-au stricat şi le-au clătinat, şi au făcut aşa ca să fie ei şi ca să nu mai fii Tu, dar Tu eşti Cel veşnic, şi zadarnică este truda oamenilor depărtaţi de Dumnezeu cu căutarea lor cea omenească, fiindcă Tu eşti la cârmă şi lucrezi ca Tine, Doamne, şi nu ca omul, iar de om Îţi este milă. O, Ţi-e milă şi de buni şi de răi, Doamne! Dai să împarţi mângâiere peste tot, şi lucrezi tainic.

Binecuvintez şi eu pe poporul cuvântului Tău şi-i dăruiesc har şi înţelepciune pentru Tine, Doamne, iar înţelepciunea aceasta vine de la iubirea lui de Dumnezeu, aşa cum Tu ai dezlegat azi taina izvorului înţelepciunii cea din om. Binecuvintez arhiereşte acest popor şi pun pentru el rugăciunea mea înaintea Ta. Înzestrează-l pe el cu taina lucrărilor Tale, Doamne, şi dă-i lui puteri noi şi dă-i lui sănătate în toate şi mângâiere cu Tine şi bucurie inimilor fiilor poporului cuvântului Tău, căci Tu eşti bucuria lor.

O, binecuvintează cu pază cerească şi cu ocrotire mare pământul român şi cerul român şi neamul român şi dă cerului Tău de sfinţi lucrare multă, în oştiri aşezată la lucrul cel sfânt al Tău din zilele acestea. O, trebuie să faci minuni, Doamne, minuni tainice şi văzute, aşa cum făceai şi în vremea noastră de pe pământ, când minunate lucrări revărsai peste noi pentru încredinţarea oamenilor că Tu eşti Cel ce erai în noi şi că Tu lucrezi şi eşti. O, slavă Ţie acum pentru bucuria mea că am cuvântat prin cartea Ta în mijlocul poporului Tău pentru ziua mea de sobor între sfinţi! O, pace Ţie, Doamne! Pace poporului Tău cel sfinţit! Amin.

— O, popor al cuvântului Meu, frumoasă şi mângâioasă este lucrarea celor din cer lângă lucrarea Mea cu tine! Îţi dăm puteri şi mângâieri, Eu şi sfinţii Mei, iar tu să ai iubire de Dumnezeu ca şi ei, că înţelepciune multă trebuie să ai pentru toate câte sunt de lucrat.

Binecuvintez cu putere de sus vremea cea cu post creştinesc, şi lucrată cu înţelepciune, după putinţa trupului, iar sufletul tău să fie plin de Dumnezeu şi de mângâierea Mea cu tine, fiule. Eu, Domnul, Mă mângâi cu iubirea ta cea pentru Mine. Am nevoie de mângâiere, măi fiule, aşa cum şi tu ai. Unii altora să ne dăm.

Laolaltă să vieţuiţi prin iubire, fiilor. Unii altora daţi-vă mângâiere, o, fiilor. Aveţi grijă de puterea sufletelor voastre, nu uitaţi aceasta.

O, pace vouă, fiilor! Binecuvântare las peste voi pe calea cea cu vreme de post. Nu uitaţi să fiţi blânzi, blânzi, fiilor, şi calzi între voi, măi fiilor.

O, pace ţie, neam român! Eu, Domnul, te ocrotesc şi te învăluiesc în taină, iar lucrarea cuvântului Meu te povăţuieşte. O, pace ţie! Pace ţie! Pace ţie! Amin, amin, amin.