Binecuvintez cu dor şi cu iubire masa Mea de cuvânt în mijlocul poporului cuvântului Meu pe vatra neamului român, şi binecuvintez adunarea Mea cu sfinţii la masă, căci ceata mucenicilor şi-a pornit din zori dorirea şi statul cu Mine la masa cea de azi a sărbătorii mucenicului Pantelimon, iar Eu, Domnul, cuvintez cu dor, că am dorul ars ca să-i aduc pe cât mai mulţi care Mă aud împărţit de aici, să-i aduc la credinţa că Dumnezeu este această lucrare de cuvânt şi că trebuie iubit Domnul în acest cuvânt, cu care Eu voiesc să înnoiesc lumea, precum este scris.

O, tot ca şi Mine, tot aşa dor au şi sfinţii Mei, care-Mi văd şi-Mi ştiu arsura Duhului Meu după om, că vreau să fie tot omul de pe pământ oştean al împărăţiei Mele, şi plâng în calea omului, plâng prin acest cuvânt de dor şi dau să-i spun că Eu vin cuvânt pe pământ şi că am loc pregătit ca să vin şi că este adevărată grăirea Mea cu omul. O, cine are stăpânire pe cer şi pe pământ atât cât am Eu, Făcătorul a toate? Şi dacă am, nu pot Eu să-i grăiesc omului? O, Eu pot să-i grăiesc, dar îi este lui pe dos să creadă aceasta, îi este greu să se înveţe cu Dumnezeu şi să aibă parte cu Mine în toate ale lui şi să aibă Dumnezeu omul.

O, cum l-ar putea avea omul pe Dumnezeu decât împlinind poruncile Lui peste viaţa lui? Cum aş putea avea Eu parte cu omul dacă el nu Mi-ar da ce Mi se cuvine din partea lui? Iată, «cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi», aşa este scris. Aceştia sunt cei ce-L cunosc şi ei pe Domnul, sunt cei cărora Eu Mă descopăr şi care cred în descoperirile pe care Eu le aduc celor ce cred în Mine şi în lucrările Mele peste pământ.

«Mă îndur de cine voiesc Eu», aşa este scris. Aşa M-am împărţit Eu mucenicului Pantelimon. M-am descoperit lui în vremea copilăriei lui când mama lui îl învăţa să iubească pe Domnul şi să nu se apropie de păcatele păgânătăţii. A rămas în el această sămânţă a semănătorului şi a odrăslit ea când Eu, Domnul, M-am îndurat de el şi M-am descoperit lui, Dumnezeu adevărat, Împărat al cerului şi al pământului, cu împărăţie veşnică în cer şi pe pământ, nu în lumea aceasta, care trece ca iarba. Cerul şi pământul sunt împărăţia Mea, iar lumea nu. Ea este împărăţia împăratului stăpânitor al acestui veac trecător, pe când Eu sunt Împăratul împărăţiei veşnice, şi a crezut tânărul Pantelimon şi s-a lipit cu Mine când dascălul sufletului lui M-a descoperit lui şi M-a dat lui de Stăpân al vieţii lui cea de veci, o, şi nu s-a mai despărţit de Mine acest copil, ba M-a dat şi altora, Mi-a arătat şi altora puterea, căci el lucra cu Mine înaintea oamenilor dovada că Eu sunt şi că el este de partea Mea, numai că necredincioşii n-au înţeles pe Dumnezeu şi s-au dus cu gândul spre diavolul, cărora ei îi slujeau şi credeau.

O, ce frumos este omul care crede pe Dumnezeu, ce frumos! Cel ce crede pe Dumnezeu şi face totul după cuvântul Lui, acela nu face voia cea urâtă a diavolului, şi de aceea este frumos un aşa om. O, ce frumos este cel ce se străduieşte să semene cu Mine ca să fie frumos, ca să-L mărturisească pe Cel frumos în vreme de mărturisire! Cel credincios şi plin de dor are milă de Dumnezeu şi de oameni şi are jertfă de iubire, are fapte de iubire.

O, popor al cuvântului Meu, să spunem tuturor, măi fiule, că iubirea nu are în ea semeţie, iar lucrarea ei nu-şi trage sieşi bucurii în cei ce se jertfesc iubind. Aceia au în ei sămânţa umilinţei de duh şi nu se îmbată de bucuria că au făcut ceva prea mult, ci se micşorează sub lucrarea datoriei pentru Domnul şi pentru semeni, iar altfel nu va găsi el de la Dumnezeu rodul umilinţei când clipa va cere mila Mea spre el. Mucenicul Pantelimon a fost plin de darul milei prin faptele lui pentru semeni, iar Eu, Domnul, l-am numit pe el cu nume din cer şi i-am dat acest nume: Pantelimon, adică suflet mult milostiv, mult îndurător, iar Eu, Domnul, îi trimiteam lui împliniri şi vindeca el pe cei suferinzi, de s-a strâns apoi atâta duşmănie peste el din partea celor ce nu puteau vindeca la fel de minunat pe cei ce sufereau, pe cei ce căutau doctori pentru vindecarea lor.

O, vindecătorule mare, bucură-i pe sfinţi în ziua ta de sobor între cei din cer. Eu, Domnul, binecuvintez grăirea ta acum. Amin.

— Tu, Doamne, binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează şi îi sfinţeşti pe cei ce se sfinţesc pentru Tine, pe cei ce Te iubesc cu dor. Dorul de Dumnezeu îl sfinţeşte pe om, îl face una cu Tine în vremea dorului. Se face o lacrimă cu Tine cel ce plânge după Tine cu dor, şi se face el împărăţie a Ta, şi ce frumos este un aşa om, ce frumos, Doamne! Le spun la toţi oamenii de pe pământ că nu sunt frumoşi dacă nu Te iubesc pe Tine, pe Cel frumos. Nu sunt frumoşi oamenii dacă nu Te doresc pe Tine în ei, şi pe ei în Tine, Doamne. Le spun la toţi că oglinda lor îi minte în toată vremea şi îi pedepseşte pe toţi la neiubire, o, Doamne. O, vai celui ce se iubeşte pe sine făcându-se oglindă mincinoasă pentru sine şi pentru cei pedepsiţi de neiubire! Vai celui ce se face rătăcire pentru cei ce nu ştiu să meargă veghind împotriva deşertăciunii vieţii! O, cum să-şi vegheze aceştia viaţa, când ei au atâtea oglinzi în jurul lor? Când apare în mijlocul lor un om frumos, un om cu Tine înăuntrul lui, toţi cei înşelaţi de oglinda lor sar şi se înfurie pe cel frumos, căci îşi văd ei atunci urâţenia lor în oglinda cea curată dinaintea lor, în cea care arată faţa cea descoperită a omului cel dinăuntru şi cel din afară. Eu, Doamne, eram frumos, eram al Tău, eram cu Tine şi s-au speriat de urâţenia lor cei ce m-au aflat al Tău. Au dat atunci să se creadă că ei sunt cei frumoşi şi că eu sunt cel urât, de vreme ce ei nu ştiau ce este frumuseţea, nu ştiau taina oglinzii omului, o, nu ştiau. Le-am arătat că-şi pot vindeca urâţenia şi faptele lor păgâneşti, dar împăratul vremii era mult prea urât, era vândut urâţeniei, iar de ruşinea aceasta de pe chipul lui înaintea oglinzii m-a luat şi m-a ascuns dinaintea lui şi dinaintea oamenilor, dar cei săraci cu duhul au avut prilejul să vadă atunci în mine frumuseţea vieţii şi au tânjit mulţi să fie frumoşi şi ei, şi mult s-a semănat prin mine atunci sămânţa cea bună pentru viaţa oamenilor, şi au crezut mulţi în Stăpânul meu Cel frumos, în Tine, Doamne Iisuse, iar eu m-am mângâiat mult pentru cei ce Te-au aşezat în ei de iubire a lor şi de dor, Doamne.

O, ce să-Ţi doresc eu Ţie în ziua aceasta a mea între sfinţi? Îţi doresc să ai un popor frumos ca sfinţii din cer, care Te-au iubit pe pământ şi Te-au mărturisit celor ce nu aveau Dumnezeu, ci aveau idoli ca şi ei, ca să petreacă în jurul acestora viaţa lor cea plină de fărădelegi, căci cei ce iubesc fărădelegea şi săvârşirea ei, aceia nu trag spre Tine, că Tu eşti Sfântul sfinţilor, Doamne, şi nu trag cu Tine cei ce păcătuiesc, căci se tem de Tine din pricina faptelor lor rele, pe care le iubesc şi le au de iubire a lor, dar cei ce Te doresc au în ei împărăţia Ta şi strălucesc ei cu ea în mijlocul oamenilor şi văd oamenii pe Domnul în cei ce-L iubesc pe El pe pământ. O, aşa popor Îţi doresc să ai Tu în zilele acestea, Doamne, că mie îmi este milă de Tine şi de oameni şi au oamenii nevoie de călăuză, au nevoire de lumânări pe cale, iar Tu eşti lumina lumii prin sfinţii Tăi când ei strălucesc cu Tine în ei în mijlocul oamenilor străini de Dumnezeu, străini de iubire şi de dor pentru cei din cer.

O, ocroteşte-i pe cei ce sunt ai Tăi şi întăreşte în jurul lor mereu, mereu, ocrotire mare, Doamne! Duhul însufleţirii şi al tăriei de suflet coboară-l între ei. Ai grijă de poporul cuvântului Tău şi de colina Ta cu slava Ta pe ea, cu lucrarea cuvântului Tău pe ea! Sunt duşmăniţi cei ce sunt ai Tăi, dar aceasta este mărirea lor, Doamne, şi strălucirea lor, iar Tu eşti ocrotitorul lor şi depărtezi de ei pe cei răi, pe cei atât de jos prin răutatea lor.

O, slavă Ţie cu cei ce Te iubesc, Doamne! Cu ei este împărăţia Ta pe pământ, şi vai celor ce dau să se lovească în ea! Iar eu m-am mângâiat cu Tine între sfinţi în ziua mea de sobor între cei din cer şi-Ţi mângâiem noi toţi Duhul Tău, că Tu eşti izvorul mângâierii, iar duhul mângâierii curge din gura Ta pentru cei ce Te mângâie, Doamne, pentru cei ce Te iubesc mângâindu-Te cu iubirea lor. Amin.

— O, pace vouă, sfinţi iubiţi, pace vouă la masă cu Mine în mijlocul poporului cuvântului Meu, unde Eu Îmi am popasul Meu cu sfinţii! Sunt duşmăniţi de cei răi fiii cuvântului Meu, dar aceasta este slava lor, slavă ca şi a Mea. Nimic nu sunt cei ce nu sunt urâţi pentru numele Meu, pentru mersul Meu cu ei.

Iar voi, fii ai poporului Meu, căutaţi mereu, mereu să fiţi frumoşi, tot mai frumoşi, tot mai cu Mine în voi în toată clipa. Feriţi-vă de nemulţumirea celui ce învinuieşte pentru păcatul lui. O, feriţi-vă de cel ce leagă păcatul lui de păcatul altuia, despre care el zice că l-a făcut să păcătuiască şi să se nemulţumească. Feriţi-vă mult, fiilor, de cel ce nu poate să-şi poarte vina vieţii lui spre pocăinţa lui, căci unul ca acesta te dă spre defăimare, adică te batjocoreşte cu limba lui şi-şi trage cenuşă pe turta lui când e vorba de dreptatea lui Dumnezeu, Care Se îndură de cine voieşte El, de cine voieşte cu El. Dacă cineva vă strigă că sunteţi păcătoşi, o, nu vă întristaţi, ci umiliţi-vă, căci dezvinovăţirea nu este în lucrarea celor ce Mă iubesc, şi ştiu aceştia cât Eu am suferit şi n-am cârtit şi nu M-am scuturat de vină înaintea celor ce Mă apăsau sub vină.

Şi acum, pace vouă, fiilor, că acum binecuvintez Eu, Domnul, lucrarea Mea cu voi, că aveţi de lucrat o lucrare proaspătă pe care o adăugăm apoi şiragului proorocit de Mine că va fi de jur-împrejur aici pentru slava Mea, pentru lucrul Meu cel sfânt peste pământ când poposesc aici ca să Mă împart celor ce vin aici ca să Mă ia de la izvor pentru ei! Vă dau din cer ajutoare, măi fiilor, dar voi aveţi grijă de ele ca să vă ajute, măi fiilor. O, sunteţi puţinei şi sunteţi mititei, dar Eu numai cu cei mici am putut să Mă ajut sub sarcinile Mele.

Iubiţi duhul rugăciunii, fiilor. Iubiţi să lucraţi tot ce am pus Eu peste voi să lucraţi şi să împliniţi înaintea Mea. Nimic să nu daţi deoparte şi nimic să nu adăugaţi pentru cele ce v-am învăţat să împliniţi înaintea Mea. Faceţi mereu cereri sfinte pentru toate câte avem de lucrat, iar Eu voi fi pentru voi şi vom împlini, Eu şi cu Tatăl, căci Una suntem Eu şi cu Tatăl, iar Duhul Sfânt, Duhul Mângâietorul Ne este unitatea, Ne este lucrarea.

O, fiilor, nimeni şi nimic nu are putere împotriva Mea, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, ocrotitorul vostru, ajutorul vostru, numai voi, o, numai voi să fiţi mereu fiii lui Dumnezeu, mereu fii ai acestei iubiri care este cu voi şi pentru voi, şi cu care Eu, Domnul, voiesc să fac mult bine peste mulţi din cei ce vor crede în venirea Mea la voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.