Pace vouă, fiilor! Eu trebuie să fiu mereu cu voi, măi fiilor, şi trebuie să grăiesc cu voi ca să fiu cu voi. Cei ce sunt împreună, dacă ei nu grăiesc unii cu alţii, dacă nu-şi grăiesc, e totul greu, totul fără lumină şi fără dragoste, căci Eu cu cuvântul am făcut lumina, şi am spus să fie lumină, şi s-a făcut lumină după ce am spus.

O, aveţi grijă, fiilor, de lumină, de cuvânt între voi, ca nu cumva să vă ispitească satana dacă staţi despărţiţi cu inimile şi cu cuvântul cel dinăuntru, ca nu cumva să cădeţi în suferinţă, o, fiilor.

Sunt Domnul Iisus Hristos şi sunt mereu cuvânt peste voi, ca să vadă Tatăl că am grijă de voi, şi ca să vadă diavolul că Dumnezeu este cu voi şi să se teamă diavolul, fiilor. O, arătaţi şi voi aceasta, arătaţi-i celui nevăzut, dar veghind pe urma voastră ca să vă prindă cumva neveghind sau goi de duhul cel din cer între voi. O, staţi în cer, fiilor. Duhul grăirilor sfinte dintre voi, aceasta vă ţine în cer, dimpreună cu dragostea de Dumnezeu dintre voi, iar altfel de dragoste nici să se pomenească la voi, căci voi sunteţi iubiţii Domnului. Amin.

O, nu pot prea mult să vă las fără cuvântul Meu de peste voi. E grea purtarea coborârii Mele, a venirii Mele cuvânt pe pământ, dar e greu fără cuvântul Meu cel rostit, care lucrează prin rostirea lui, că iată, cer vouă să aşezaţi înaintea Mea rugăciune pentru luminarea gândului cel bun al neamului român, că e mare duşmănie şi e urâtă bătălie în inimile celor ce se vor mari, pe scaune mari, iar Eu, Domnul, Mă zbat cu toate puterile cereşti să am grijă de acest pământ şi neam, căci am lucrarea cuvântului Meu în mijlocul lui şi am de împlinit Scripturile cele de apoi prin lucrarea cuvântului Meu, căci Tatăl Mă aşteaptă, ca să se poată aşeza apoi masa zilei celei mari, ziua slavei Domnului, căci Dumnezeu a zis pentru sfârşit: «Noi le facem pe toate!», şi trebuie să rămână apoi slava Noului Ierusalim, cerul cel nou şi pământul cel nou, precum este scris.

O, fiilor de peste tot ai acestui cuvânt de creştere de sus, luaţi de la izvorul său cuvântul Meu şi staţi atenţi şi harnici la împlinirea lui, că altfel vă scrie diavolul că sunteţi fiii neascultării. Căutaţi, fiilor, să aveţi între voi trăiri duhovniceşti, petreceri cu Mine şi cu sfinţii, şi nu staţi uscaţi de ele, că nu puteţi voi duce fără cei de sus ispitele pe care nu le cunoaşteţi a fi ispite, o, nu puteţi dacă darul Duhului Sfânt nu este în voi şi între voi cu lucrare multă şi mereu vie, de la care să se hrănească, să se îndulcească duhul şi puterea lui în voi şi între voi. O, nu staţi încruntaţi sau reci cu inima sau cu faţa sau cu duhul, căci cel tăcut are de ascuns, de vreme ce nu are ceva de arătat şi de grăit, şi este dovedit nelucrător, nepăsător, şi numai tăcere şi numai încruntare dovedeşte cel plin de nepăsare. O, nu veţi putea până la capăt, şi nici în vreme de ispite nebănuite nu veţi putea să vă descurcaţi dacă nu veţi sta în lumină pentru cele din voi, că nu ştie omul dacă sunt bune sau rele cele din el, şi de aceea trebuie scoase la lumină toate cele dinăuntru ale omului.

Nu-şi poate omul vedea singur greşeala dacă are ceva greşit în el. Nu ştie singur omul dacă e totul bine înăuntrul lui, iar Eu, Domnul, de aceea am spus că nu e bine să fie omul singur, iar omul cel ajutat mereu de cei din jur, o, numai acela nu este om singur, iar altfel el este ascuns şi poate face fapta lui Cain, fapta cea pe ascuns, ori de ce fel ar fi ea, că iată, are omul obiceiul să-şi ţină parte înaintea lucrării luminii, care le învederează pe toate, şi are obiceiul rău să se dea de partea diavolului în clipa când i se acuză greşalele lui. O, să nu semene cu diavolul inima şi lucrarea celui îndreptat din lături în vremea greşalelor lui. Să nu se mâhnească cel îndreptat atunci când este vegheat şi îndreptat, şi, mai ales, să nu fugă de veghea cea de peste el, căci fără veghea aceasta, poate diavolul peste om.

O, măi fiilor învăţaţi din cer, iară şi iară vă spun: dacă vreţi să vă feriţi de păcat, de prostie, să nu staţi niciodată după cel ce vă încântă sau îl încântaţi, ci să căutaţi după cel cel vă povăţuieşte şi vă îngrijeşte mântuirea şi sufletul. Eu aşa v-am învăţat pe voi. Dau mereu, mereu să vă învăţ, căci am grijă să vă feresc de ispite, măi fiilor, şi mai ales de suferinţe. Sunt două feluri de suferinţe. Pentru cei înfrânaţi este un fel de cercetare, este pentru slava lor cea de sus, care vine pentru înfrânarea lor cea de pe pământ, aşa cum şi Eu am suferit. Dar pentru cei neînfrânaţi, cercetarea vine ca pedeapsă, nu ca strălucire de har, nu ca să semene ei cu Domnul la suferinţă şi la încercare prin răbdare, ci vine ca bici suferinţa, nu vine ca la Iov, nu ca la Lazăr, care a murit pentru slava Domnului prin această minune care s-a arătat pe pământ.

O, multă înţelepciune trebuie celor ce stau pe cale cu Domnul, măi, fiilor. Eu aceasta fac când grăiesc cu voi, când Mă uit peste voi şi grăiesc apoi cu voi. O, nu trebuie omul să se ascundă în el şi să arate aceasta, după ce Eu, Domnul, dau să umblu în cele dinăuntru ale lui când vine acest prilej, ci trebuie să se dea luminii şi să se tragă spre Mine cel cercetat, că Eu voiesc multă lucrare între voi, şi de la ea să vină pacea cea multă, armonia cea sfântă să vină, înţelepciunea de sus să-şi facă în voi cuib. Aduceţi-vă aminte de cuvântul care spune: «Mâniaţi-vă dar nu greşiţi, iar de cele ce ziceţi în inimile voastre, întru aşternuturile voastre să vă căiţi apoi». O, aşa să jertfiţi voi jertfa dreptăţii, şi numai aşa să nădăjduiţi în Domnul, iar altfel nu, şi iată, fiecare se culcă şi se odihneşte aşa cum îşi aşterne, precum este scris.

O, Mă uit peste toţi şi peste tot pe unde sunt sau au fost creştini care cred sau au crezut venirii Mele de azi în cuvânt, şi spun unora din ei, celor mai închişi şi mai fără de lumină în lucrarea lor faţă de coborârea Mea cea de azi, şi le spun lor aşa:

O, ar fi fost să vă placă să staţi lângă cei ce vă lucrează pe voi pentru cele dinăuntru ale voastre, iar dacă nu vă place, aceasta înseamnă că nu vă place cu Mine şi lângă Mine, măi fiilor, ci vă place liberi şi fără de veghe. O, iată, aşa este omul cu Dumnezeu, aşa cum a fost Adam; nu i-a plăcut cu Mine, nu i-a plăcut, ci s-a tras de sub întrebarea Mea de peste el, de sub grija Mea pentru viaţa lui. O, nu vrea omul altfel nici în ruptul capului, ci se ascunde de Dumnezeu şi nu-şi arată inima, aşa cum nici Adam nu şi-a arătat-o când am dat Eu să i-o arăt şi să i-o curăţesc, şi nu s-a mai dat Adam lui Dumnezeu, iar păcatul din el l-a pribegit de tot, l-a înstrăinat de tot.

Se pomeneşte bisericeşte în ziua aceasta lucrarea Mea din sâmbăta aceea când M-am suit la Ierusalim şi, trecând pe lângă poarta oilor, am găsit la scăldătoarea Vitezda un om neputincios de treizeci şi opt de ani, care nu putea merge decât greu de tot, şi ar fi voit el să se vindece la scăldătoarea cea vindecătoare peste cel ce intra întâiul în apă la venirea îngerului vindecător pentru cei ce se vindecau prin darul lui, căci era el îngerul scăldătorii, precum orice de pe pământ care are înger de la Domnul. I-am spus Eu celui slăbănog atunci: «Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!», şi i-am mai zis apoi când iar l-am întâlnit: «Te-ai făcut sănătos, dar ai grijă, să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ţie şi mai rău!». O, ar fi fost greu, după ce a ispăşit treizeci şi opt de ani pentru păcate făcute până în ziua când Eu l-am întâlnit, ar fi fost greu să-şi mai facă rost de suferinţă şi mai grea, dacă s-ar fi lăsat pe mai departe spre păcat, şi de aceea i-am spus celui ridicat din slăbănogire: «Nu mai păcătui!». De milă i-am spus, de milă spun la toţi oamenii să nu mai păcătuiască, să nu se mai ascundă în ei cu păcatul, că e greu pe pământ, şi vin suferinţe pentru păcat pe pământ, vin pentru ispăşire, ca să mai cureţe suferinţa din păcatele omului, dar omul nu vrea să se tragă din faţa sau din preajma păcatului care stă în calea omului sau care este căutat de om.

O, Se bucură Duhul Meu când pot să Mă aşez în carte cu cuvânt de învăţătură pentru om. Bucură-te şi tu, poporul Meu, când vin la tine cuvânt, că pentru tot omul grăiesc, şi voiesc să se folosească mulţi de povaţa Mea cea plină de milă pentru om, fie el om drept, fie el slăbănogit de păcate care-i slăbănogesc sufletul, mai grea slăbănogire ca aceea care se aşează pe trup.

Acum, fii ai cuvântului Meu, luaţi din gura Mea îndemnul la rugăciune. Puneţi pe masă cuvântul rugăciunii voastre şi cereţi Domnului veghe sfântă peste pământul şi cerul şi neamul român, cereţi mereu, fiilor, că multă pace trebuie să întăresc Eu acum, şi pornesc acum cu toate puterile cereşti şi Ne aşezăm peste tot înăuntru şi la hotare şi afară, căci înăuntru se zbat cei dornici de mărire şi care n-au nimic din Dumnezeu în ei, dar vor să se aşeze ei pe scaunele de sus şi să domnească ei peste neamul Meu român şi peste ţarina lui şi să-şi facă ei voia, şi iată-i cum folosesc ei peste tot cuvântul minciunii, limba cea lungă şi fără de adevăr în ea, duşmani ai neamului, după lucrarea lor, şi n-au aceştia frică de Dumnezeu, dar le-o voi da Eu cu sila şi o vor avea de nevoie, că multă jale trimit ei spre cei din cer prin joaca lor cea plină de semeţie, plină de păcat.

O, e de veghe mult şi mereu. Vegheaţi cu Mine şi cu cei din cer, fiilor. Strigaţi cu guriţa ca să vă aud şi să fac rod din rugăciunea voastră peste poporul român, căci oastea cerească e fără de număr şi stăm în lupta cea pentru biruinţă, fiilor. Strigaţi-Mă să le fac vad celor mai curaţi la inimă, ca să-i aşez Eu la cârmă, şi nu să se aşeze cei nedrepţi, nu ei pe scaunele cârmuirii peste toate. O, rugaţi-vă aşa cum ştiţi că este dorul Meu, şi cereţi să se împlinească el, că mare iubire aduce celor din cer rugăciunea voastră, şi lucrăm toţi, lucrăm cu iubire, voi şi cu Noi, fiilor. Iar cei răzvrătitori din lături, dacă nu ştiu să fie cuminţi, trebuie să înveţe, forţaţi fiind de sus, din orânduiala care vine de sus pe pământ împotriva celor trufaşi. Amin.

O, rugaţi-vă pentru cele de sus pe pământ, rugaţi-vă să vină, o, fiilor. Amin, amin, amin.