Cuvântul gurii Mele este şi va fi mângâiere multă celor din cer şi celor de pe pământ care iubesc pe Dumnezeu. O, cine sunt cei care iubesc pe Dumnezeu pe pământ? Eu vin cu sfinţii, vin de la Tatăl cuvânt pe pământ, şi se mângâie cu Mine cei ce Mă iubesc pe pământ, iar mângâierea Mea poartă în ea putere sfântă pentru cei ce Mă iubesc.

Sunt Fiul Tatălui Savaot, Domnul Iisus Hristos, şi stau de-a dreapta Lui întru slavă, iar slava Domnului este mare şi se bucură de ea toţi cei care strălucesc de la ea şi ca ea, îngerii şi sfinţii, şi aşa cobor Eu cuvântul slavei Mele pe pământ şi stau pe norul slavei şi grăiesc în sărbători şi le dau slavă şi o împart pe ea celor ce se mângâie cu ea între cei din cer şi celor ce Mă iubesc pe pământ.

O, cine sunt cei ce iubesc pe Dumnezeu pe pământ? Sunt cei ce-şi răstignesc trupul şi faptele lui şi trăiesc în Hristos şi sunt ai Lui şi-I dau Lui toată iubirea, toată viaţa lor, şi aşa se răscumpără ei pentru viaţa cea veşnică cu Domnul, şi intră ei apoi în slava Mea, şi fericit este şi va fi cel ce trăieşte pentru Dumnezeu pe pământ.

Pace vouă, fiilor de la izvor! Am în mijlocul vostru venirea Mea cuvânt pe pământ, izvorul gurii Mele, râul cuvântului Meu. Voi să-l luaţi şi să-l împărţiţi, fiilor, că vreau prin el să înveţe omul să-L iubească pe Dumnezeu pe pământ, că Eu ştiu că tot ce face omul pe pământ, aceea va face şi în cer, în patria celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.

Iată, avem azi zi de praznic în amintirea zilei când mama Mea Fecioara şi Iosif M-au dus la templu ca să Mă închine Tatălui şi să-Mi pună numele Iisus şi să-Mi aşeze pe trup semnul tăierii împrejur, aşa cum legea poporului Israel cerea, şi apoi să cresc în voile Tatălui între oameni pe pământ, căci Dumnezeu ştie să Se supună ca să-l înveţe pe om supunerea, să înveţe de la Dumnezeu.

O, fiilor, facerea omului, aceasta este taina şi lucrarea pe care trebuie s-o înveţe de la Dumnezeu omul care-L iubeşte pe Domnul pe pământ. Copilul creşte pentru naştere în pântecele mamei şi apoi creşte de la Dumnezeu, creşte pentru facerea lui cea de la Dumnezeu, ca să aibă omul şi naştere de sus prin ascultarea lui de cuvântul lui Dumnezeu şi de toate rânduielile cele de la Domnul puse pe pământ pentru facerea omului, căci precum omul stă în pântecele mamei sale când îşi formează trupul lui cel mic, cel pentru creştere apoi, şi se arată apoi la vedere pentru facerea lui spre mai departe de la Dumnezeu, tot aşa trebuie să înţeleagă el că statul lui la facere este pentru naşterea lui cea de sus pentru ca să se arate el apoi fiu al lui Dumnezeu pe vecii.

O, mare este taina facerii omului născut din om, fiilor! Omul se alege singur pentru facerea lui ori pentru viaţa cea veşnică, ori pentru osânda veşnică. Cum a trăit omul în trup, aşa i se face socoteala cea pentru vecii agonisită, frumoasă sau urâtă. Cel supus stă la facere, iar cel ce-şi alege nesupunerea nu stă, dar fericit este şi va fi cel care are cine să-l îndrume pe el spre Domnul şi să asculte el aşa, şi vă aduc aminte, fiilor, de mama Mea Fecioara, care i-a învăţat pe cei de la nunta din Cana şi care aveau nevoie de El şi de credinţă în El, căci le-a spus la cei pe care ea îi învăţa: «Faceţi orice vă va spune El».

Nimic nu-l ajută pe om să-L creadă pe Domnul decât ascultarea de El, căreia îi urmează faptele Domnului şi creşterea cea de sus a omului. Cei ce iubesc pe Domnul pe pământ trebuie să aibă grijă mare să ajungă la inima Domnului rugăciunea lor, şi aceasta atârnă de purtarea lor cea de toate zilele, căci purtarea lor cea pentru Mine este cea pe care ei o împart în jur. O, ce frumoasă a fost ascultarea Mea de Tatăl de la naşterea Mea şi până la crucea Mea şi învierea Mea apoi la trei zile şi înălţarea Mea apoi la Tatăl la patruzeci de zile! O, tot aşa se petrece şi cu omul, şi-şi ia omul locul cel pe vecii după cum a ascultat, după cum a crezut apoi prin ascultarea lui cea pentru creşterea lui: ori spre viaţă veşnică, ori spre osândă veşnică.

Învăţătura facerii omului o aşez Eu în ziua aceasta în carte şi le spun la cei ce Mă iau cuvânt din această carte: faceţi tot ce vă spune cuvântul Meu în această carte! Amin.

Iar în ziua aceasta de praznic sfânt este pomenit între sfinţi arhiereul Vasile cel mare, care a luptat pe pământ cu luptă multă pentru facerea cea din cer a omului, şi pentru care omul are nevoie de supunere şi de ascultare cu supunere, iar prin aceasta creşte credinţa şi creşte înţelepciunea cea pentru Dumnezeu a omului, cea care-i dă omului putere de luptă împotriva vrăjmaşului lui şi al Domnului lui, împotriva lui satana, care-l ademeneşte pe om spre plăceri de-ale lui, dar cel ce-şi găseşte plăcerea în Domnul scapă de acest împotrivitor al vieţii în om.

Iată sluga Mea, arhiereul Vasile, cel care a slujit oamenilor pentru calea lor cu Dumnezeu pe pământ, şi în cer apoi. Binecuvântată să fie grăirea lui cu Mine în ziua lui de sobor între sfinţii Mei! Amin.

— Cu Tine, Doamne, sunt şi cu Tine petrec viaţa mea cerească între cei din cer, că pe pământ cât am lucrat am căutat să ajungă la inima Ta rugăciunea mea şi toate cererile cele spre mântuire pentru cei neputincioşi în lupta lor cu satana şi cu toate ispitele lor. I-aş îndemna pe cei ce se aleg de partea iubirii de Dumnezeu prin cuvântul Tău cel de azi care naşte de sus pe om, i-aş învăţa să aibă înţelepciunea aceea de a nu iubi amestecarea. O, nu e bine să stea omul amestecat, căci aceasta îl împarte pe om, iar Tu îl voieşti pe om întreg Ţie, Doamne. E vreme cu înţelepciune de sus acum peste om, iar omul este neputincios cu multul, dar poate să înceapă cu alungarea plăcerii, căci aceasta îl trage uşor pe om de la grija pentru salvarea sufletului său. Amestecarea este neplăcută Domnului ca şi desfrânarea trupului, care îl desparte pe om de Dumnezeu pentru plăceri, iar creştinii care rămân credincioşi Ţie şi vieţii cereşti pe pământ, aceia să nu iubească amestecarea, şi să înceapă cu bucatele şi să nu amestece în ei bucate multe când se aşează să mănânce, iar dacă voiesc bucate multe, să le mănânce pe rând şi să-şi aibă grijă de trup, căci în trup sălăşluieşte sufletul lor şi duhul lor. O, e mai bine să fie sărac omul, şi să nu fugă de sărăcie e bine. Cel sărac mănâncă într-o zi fasole, în alta cartofi, în alta varză, în alta verdeţuri, în alta grâu şi miere, iar în alta seminţe sau rădăcini, şi e sănătos un aşa om şi are el grijă de suflet ca şi de trup, de amândouă o dată are grijă şi înţelepciune pentru această grijă, şi nu mai are nevoie de multă cercetare cum fac toţi cei care cercetează ca să spună altora descoperirile lor cele pentru sănătate, căci cine are grijă de Domnul în el, acela este sănătos şi nevoitor pentru Domnul prin toată nevoinţa lui cea bineplăcută Domnului. O, dacă aşa începe omul pentru dragostea lui de Dumnezeu, aceasta îl va ajuta pe el şi va primi de la Domnul înţelepciunea mântuirii lui, căci vai de cei ce se îmbuibă şi se lasă spre plăceri amăgitoare!

Dar eu Te rog pe Tine, Doamne, să sufli mult peste pământ cuvântul Tău şi să faci cumva să fie el luat de vânt şi dus din loc în loc la oameni, că au oamenii nevoie de Dumnezeu pe pământ, o, Doamne, iar Tu ai nevoie de dragoste de la om. Dragostea şi bunurile ei să le lucreze toţi cei care Te iau de la această masă de cuvânt, căci fără dragoste nu poate omul să lucreze nimic frumos şi sfânt înaintea Ta. Iubirea cea pentru Tine poate să ţină omului locul împotriva tuturor plăcerilor vinovate, care-l despart pe om de Tine, Doamne, dar eu Îţi aduc rugăciune durută, umple pământul în lung şi în lat de cuvântul Tău cel plin de duh dătător de viaţă în el şi ajută-i pe toţi oamenii de pe pământ să audă ei strigarea Ta după ei şi să se aducă Ţie spre creşterea şi spre naşterea lor cea de sus şi aşa să-i atragi, pe toţi la Tatăl să-i atragi, Doamne, că a venit vremea slavei Tale, o, Doamne. Amin.

— Rugăciunea sfinţilor Mei hrăneşte inima Mea cu mângâiere multă, căci sunt rănit adânc de la păcatul neascultării omului pentru iubirea pe care Eu i-o dau. Acest păcat e peste tot, peste tot, şi îl duce pe om la cârtire, la păcatul nemulţumirii, păcat care întunecă statul Meu în om şi îl face urât pe om celor din cer şi celor de pe pământ aproape lui. O mulţime de ani plini de cuvânt am lăsat în zilele acestea faţă în faţă cu oamenii şi aş vrea recunoştinţă să-Mi aducă oamenii, căci aceasta poartă în ea mulţumire şi iubire pentru Domnul.

O, fiilor de la izvor, aşezaţi-vă la pregătirea praznicului de Bobotează, că vin la apa cea vie cei ce iubesc pe Domnul pe pământ. Puneţi-le masă şi faceţi-i să se aşeze şi slăviţi cu ei numele Meu şi statul Meu cu voi, ca să se vadă aceasta de departe, fiilor. Binecuvântată să vă fie truda cea pentru pregătirea sărbătorii şi a strângerii laolaltă a celor ce doresc după meleagurile Mele cu voi şi după tainele Mele cele de azi lucrătoare pe pământ!

O, pregătiţi acest popas, fiilor, că vin cu sfinţii, şi vin la masă cu Mine cei care îşi aleg viaţă cu Domnul pe pământ.

O, binecuvântaţi să fiţi voi, cei ce veniţi la praznic de Bobotează, aici, la izvor! Oştirile îngereşti vi le dau spre însoţire, iar însufleţirea voastră să mângâie Duhul Meu. Pace vouă pe cale spre izvor! Pace vouă! Amin, amin, amin.