Mă slăvesc cu cuvântul în mijlocul ucenicilor Mei cei de acum două mii de ani şi le dau lor slava Mea, căci şi ei Mi-au dat şi Îmi dau Mie toată slava, toată închinăciunea lor, aşa cum numai cei sfinţi îşi aleg dragostea şi viaţa şi închinăciunea.

Sunt Domnul Iisus Hristos. Sunt cu ucenicii. Eu în toată vremea merg însoţit. Fac aceasta pentru ca să fiu mărturisit şi pentru ca să mărturisesc, căci duhul mărturisirii este Duhul Meu, şi tot ca Mine lucrează şi cei ce se aleg mărturisitori Mie cu viaţa şi cu credinţa şi cu darurile lor apoi, căci daruri din cer au peste ei cei ce Mă aleg, şi cărora Eu le arăt şi le dau calea Mea.

Intru în carte cuvânt, şi găsesc deschis ca să intru, că e zi de sărbătoare şi de sfinţi în sobor. Intru la masă cu poporul cuvântului Meu, intru după toată rânduiala aşezată de Mine pentru venirea Mea cuvânt pe pământ, că e mare taină şi mare lucrare pe calea Mea ca să se ţină toată orânduiala cea pentru toate, aşa cum numai cu Dumnezeu se poate.

Pace ţie, poporul Meu, născutul Meu de sus prin cuvântul Meu cel de azi! O, aşezaţi-vă, fiilor! Stau aşezaţi la masă şi ucenicii Mei, cu care am lucrat atunci pe pământ lucrarea Tatălui între oameni. Fiilor, fiilor, în cer este o singură voie, un sigur cuvânt: cuvântul Meu cel din Tatăl, cu care se hrănesc ucenicii şi sfinţii şi îngerii, toţi din cuvântul Meu se hrănesc. Această hrană trebuie cerută, măi fiilor. I-am învăţat pe cei ce-Mi deschid ca să Mă aşez în carte cuvânt, i-am învăţat să Mă ceară când Mă fac hrană de cuvânt pentru voi şi pentru cei ce se hrănesc de la voi cu glasul cuvântului Meu. O, fiilor, întâi este glasul. Iată taină boicotită în tot felul de cei ispititori pentru coborârea Mea cuvânt pe pământ. Întâi este glasul, din care iese rostit cuvântul Meu, şi scris în carte prin glăsuirea Mea, căci pot să fac aceasta, fiindcă «datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ», aşa este scris ceea ce le-am spus Eu ucenicilor Mei când i-am trimis să înveţe toate neamurile să păzească toate câte le-am poruncit lor să le păzească, căci Eu cu ei sunt în toate zilele prin mărturisirea lor, până la sfârşitul veacurilor, aşa le-am spus.

O, fiilor, iată cu cine sunt Eu! Sunt cu cei ce învaţă pe cei neînvăţaţi, sunt cu ei ca să le dau toată puterea să lucreze şi să boteze cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt neamurile toate şi să-i înveţe şi să păzească ceea ce le-am spus şi lor să păzească.

O, fiilor, iată cu cine este glasul Meu şi cuvântul gurii Mele! Eu sunt cu cei ce vă învaţă pe voi, şi le dau lor toată puterea să lucreze şi să vă boteze în cuvântul Meu şi al lor în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, mereu, mereu, fiilor, iar voi să păziţi toate câte vă aduce învăţătura Mea, şi s-o daţi spre neamurile pământului apoi, căci ea învaţă omul şi îl cheamă pe calea Mea. Mai mult decât orice altă lucrare voi să lucraţi lucrarea Mea, cuvântul Meu, şi să vă sprijiniţi unul pe altul pentru calea Mea, cerând ca ucenicii, fiilor, căci ei cer şi spun: «Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă, Tată, în fiecare zi», iar Tatăl le dă lor pe Fiul, Care Se face hrană de cuvânt, cuvântul cel ieşit din gura Mea pentru hrana lor. Ca mama care mestecă bucătura în gura ei şi o dă apoi copilului gata fărâmată, aşa vă hrănesc Eu, Domnul, pe voi, fiilor, iar voi doar să cereţi, aşa cum plânge copilul după hrană să cereţi. O, să aveţi grijă apoi să vă creşteţi unii pe alţii cu hrana Mea, ca să nu muriţi unii prin alţii dacă nu faceţi aceasta, căci dacă mor unii prin alţii fraţii, se despart apoi unii de alţii. O, nu uitaţi că dragostea de Dumnezeu o puteţi dovedi prin dragostea de fraţi.

O, fiilor, despărţirile voastre adesea, să nu fie între voi şi voi, decât pentru misiune cerească, iar altfel nu, ca nu cumva să vă ispitească satana cu ale lui, fiilor, căci diavolul are multe chiţibuşuri ca să vă despartă de Domnul apoi.

O, creştine, e primejdios pentru tine să pleci cu Domnul pe cale şi să-L părăseşti apoi pe El pentru ceea ce ai da să faci sau să fii, după ce ai fost lângă Domnul, că nu părăseşti pe un om, ci pe Domnul Îl dai de peste tine. O feriţi-vă să vă ascundeţi în voi cu vreun aşa gând, care face ouă în voi dacă nu-l striviţi, mărturisindu-l la lumină. O, rugaţi-vă neîncetat, lăudaţi neîncetat pe Domnul, că altfel se roagă satana la voi şi se laudă apoi că-i faceţi voia şi că v-a tras la el.

Vai de copiii care scot părinţii de la Dumnezeu prin neascultarea lor, şi vai de părinţii care-şi trag copilul de pe cale cu Mine zicând că e rău cu Dumnezeu pentru copilul lor. O, fiilor, să înviaţi unii prin alţii, mereu, mereu să înviaţi, că nu ştiţi când se ivesc ispitele ca să vă încerce iubirea şi credinţa. Când moare cineva într-o casă toţi ai casei se sprijină unul pe altul cu durerea şi se miluiesc unul pe altul pentru ruptura inimii. Când moare cineva cu credinţa şi cu iubirea dintre cei împreună fraţi întru numele Meu şi întru dragostea Mea, toţi ai frăţimii se sprijină unul pe altul pentru durerea cea de la lovitura lupului de satana, căruia îi place aşa hrană furată, iar ceilalţi fraţi se întăresc în veghe şi în statornicie pentru calea vieţii de sus, care este pândită de diavolul mereu. De aceea vă trebuie mereu, mereu să puneţi pe masă sprijinul cel frăţesc, puterea cuvântului Meu, fiilor, căci datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ, ca să poată cuvântul Meu şi al ucenicilor Mei, cărora le-am spus şi le spun până la sfârşitul timpului să dea peste tot învăţătura Mea.

Aşez acum în carte cuvânt de veghe împotriva ispititorului satana, care dă să facă ouă în mintea cea neveghetoare pentru ispite, pentru ca să tragă spre el viaţa fiilor acestui cuvânt, şi iată ce spun şi ce întăresc: Cine dă să-şi scape viaţa de sub acest cuvânt şi popor, acela şi-o va pierde de tot, şi va fi câştigat de păcat şi de duhul lumii, iar cine şi-o va pierde în dragostea şi în răbdarea cea lângă Mine, acela şi-o va câştiga, căci şi-o va păstra acum, şi pe vecii apoi. Amin.

O, cei ce dau să-Mi smulgă fiii de lângă Mine, vai lor, vai lor! Aşadar, aveţi grijă, fiilor credincioşi, ţineţi-vă cu tărie de mâna Mea, în staulul Meu, în poporul Meu, căci diavolul s-ar bucura mult să vă strice mintea şi veghea cea pentru statul vostru lângă Mine şi pentru iubirea şi credinţa voastră cu Mine, fiilor. O, nu daţi să-i faceţi duşmani Mie pe foştii voştri casnici, părinţi şi fraţi, că duşmani vă sunt dacă dau să vă smulgă de lângă sânul Meu, duşmani vă sunt, precum este scris. Vai lor dacă se vor încumeta să vă încânte să părăsiţi casa Mea, să vă despărţiţi de poporul Meu şi să gândiţi că veţi putea pentru voi cu Mine după ce aţi da să vă lăsaţi smulşi din trupul Meu! O, vă va găsi păcatul şi vă veţi pierde în faţa lui frica de Dumnezeu şi vă veţi pierde viaţa crezând că v-o veţi câştiga. Voi ştiţi ce fel de viaţă v-a fost viaţa până să Mă găsiţi pe Mine şi să Mă urmaţi cu viaţa, fiilor. Aşadar întăriţi-vă statornicia, căci diavolul umblă să vă dea târcoale, dar Eu îi spun lui: Înapoia Mea şi a lor, satano, căci ei au pecetea viului Dumnezeu şi-Mi sunt fii, şi nu-Mi pot da fiii la foc, unde tu arzi şi vei arde cu toţi câştigaţii tăi de partea pierzării, căci tu eşti pierzătorul şi eşti pierdutul cel de veci.

Vai de cel ce se trage în lături prin necredinţă, după ce a mărturisit pe Domnul Cuvântul cu viaţa sa lângă El, lângă Cuvântul Care este izvor de viaţă veşnică pentru cei scrişi în cartea vieţii de la întemeierea lumii ca să fie ei fii ai lui Dumnezeu pe pământ! O, nu sunt adevăraţi în bucurie cei care zic că sunt liniştiţi şi bucuroşi că au scăpat de această lucrare a lui Dumnezeu, care naşte din temelie lumea, precum este scris în Scripturi să se împlinească. O, n-au cum să fie bucuroşi şi liniştiţi cei care aruncă de la ei nădejdea cea pentru viaţă cu Domnul! Eu sunt Cel ce am toată puterea în cer şi pe pământ, şi n-au puterea cei ce Mă părăsesc, ba îi părăseşte până şi puterea lor dacă nu-I slujesc Domnului cu ea. O, am Eu puterea toată şi o arăt, împotriva celor ce se împotrivesc orânduielilor cereşti, fiilor. Acum o săptămână am rostit în cer poruncă împotriva celui ce a dat să se împotrivească puterii Mele, împotriva unui fiu îndărătnic şi plin de osândire cu gura lui. Am poruncit, şi am vestit apoi această poruncă, şi am spus să fie dată de veste ca să ajungă acolo unde avea să lucreze ea prin puterea Mea.

A trecut spre viaţă fără de moarte un sufleţel dintre cei număraţi ai poporului cuvântului Meu, o mamă, a cărui fiu îndărătnic dădea să oprească în loc desfăşurarea sărbătorii cea pentru plecarea ei la Domnul ei. Acest fiu îndărătnic nu Mi s-a putut împotrivi, căci am rostit în cer poruncă peste îngeri să vestească pe pământ şi să fie trimisă vestea peste cel îndărătnic, ca să se supună el puterii cuvântului lui Dumnezeu şi să dea în lături încăpăţânarea sa şi să lase loc zilei de sărbătoare creştinească pentru mama lui plecată din trup, şi să vină poporul Meu să-i facă sărbătoarea şi toată orânduiala cea din strămoşi pentru petrecerea ei spre cer. Am vestit acolo porunca Mea prin sol, am trimis-o să fie vestită şi am lăsat puterea Mea să lucreze şi a îndoit ea împotrivirea celui încăpăţânat cu duhul şi cu limba lui şi l-a îmblânzit ca pe un miel, şi s-a împlinit aşa cum a trebuit toată orânduiala pentru sufleţelul odihnit de osteneli, căci această mamă a fost suflet de aur în faţa Mea şi am trecut-o pe ea cu mucenicii, căci a suferit dispreţ mult şi bătaie şi ocară, dar sufletul şi inimioara ei nu se supărau niciodată, nu se tulburau, nu se încordau, ci era senin şi pace, şi răbdare cu pace în inimioara ei mereu şi eram Eu în inimioara ei cu pacea Mea şi nu se mai îngrijea ea de pacea ei, ci doar se supunea cu pace pentru toate câte o loveau pe ea. M-am înfăţişat acum faţă în faţă cu ea şi i-am văzut tristeţea pe faţă, venită de pe pământ de la fiul îndărătnic, care se împotrivea zilei de serbare pentru ea cu poporul creştin. I-am şters lacrima durerii şi am poruncit din cer şi am împlinit mângâiere pentru ea, căci am puterea toată împotriva acestui fiu îndărătnic, care nu mai sfârşeşte să-Mi osândească mersul lucrării cuvântului Meu şi pe cei ce stau de veghe pentru Mine pe pământ în staulul Meu cu fii. Peste tot umblă acest fiu şi peste tot împrăştie batjocurile lui din loc în loc, din creştin în creştin, şi nu mai sfârşeşte osândind, dar va sfârşi, căci Eu îl voi opri prin puterea Mea. El a făcut unire cu duhul celor împotrivitori şi şi-a stricat şi el credinţa şi statornicia şi viaţa apoi, mai mult decât cei care l-au împins pe el spre aşa păcate, spre păcatul osândirii şi spre toate câte ies din acest păcat. O, cât l-am sprijinit Eu pe el ca să fie şi el copilul Meu supus, slujitorul Meu să fie el, şi nu potrivnicul Meu aşa cum este el acum! Şi de ce, oare, stă el acum atât de îndârjit, atât de îngâmfat? Are, oare, de ce? Este el om mare şi cu greutate şi vestit prin mărire? O, nu! El a fost un copil de creştini săraci şi umili, dar diavolul urii şi al osândirii şi-a făcut cuib mare în mintea lui şi în inima lui apoi, dacă el s-a deslipit de cei statornici ai poporului Meu şi s-a alipit cu cei ce n-au rămas de partea Mea, şi care prin duhul căinării lor cu nemulţumire l-au tras şi pe el de pe calea Mea cea cu fii, dar cine îi primeşte pe aceşti osânditori de fraţi, cad de batjocură ca şi ei. O, frumos ar fi, şi fericire s-ar sui la cer dacă ei ar cădea spre umilinţă şi spre căinţă, căci au stat ei atâţia ani pe calea sfinţeniei cu cei ce merg aşa pe urma Mea, şi n-au mai voit apoi, şi s-au lăsat trântiţi spre păcatul osândirii de fraţi, păcat pe care-l fac şi acum. O, poate vor vrea să audă şi ei acest plâns al Meu de la ei. Poate vor lăsa săgeţile jos, căci este Dumnezeu, este mai mare decât ei Domnul, dar lor le este greu să fie mici, să se facă mici ca să nu mai facă atâta rău, atâta osândire, aşa cum fac şi alţii ca ei, şi între care este unire pentru rău acum.

O, este cel care dă să desfiinţeze adevărul mersului Meu pe mai departe, mers pe care nu-l pot opri nici Eu, nici ei, căci este scris să fiu şi să lucrez până la sfârşitul timpului, şi nu-Mi pot ei împiedica mersul.

S-a oprit din mersul lui cu Mine un fiu de la începutul cuvântului Meu, s-a oprit, după ce Eu am ieşit cu biruinţă cu lucrarea cuvântului Meu deasupra, la lumină; s-a oprit şi s-a apucat el să se împotrivească adevărului mersului Meu pe mai departe prin cei credincioşi. Mă uit la el şi Mă prinde mila de mintea lui căzută în îndărătnicie şi de vederea lui cea plină de bârne ca să nu mai vadă paiul din ochiul celor osândiţi de el. O, între bârnă şi pai e mare mărime şi mare deosebire! Nu poţi vorbi tu, cel cu bârna în ochi, despre paiul din ochiul celui ce crede în Mine şi acum, chiar dacă tu nu vrei să mai crezi şi te dai deştept că ai scăpat. Dar iată ce-ţi spun: Tu naşti împotrivire pentru că nu iubeşti sfinţenia, iar dacă n-o iubeşti, dai să te acoperi cu părută necredinţă şi batjocoreşti ceea ce nu ştii, ceea ce nu poţi şi tu să împlineşti, şi pui nume de ocară celor ce vor ca Dumnezeu. O, vai ţie! Mai mare pedeapsă nu-ţi trebuie ca şi duhul cel întunecat pe care ţi l-ai ales să-l ai şi să-l împrăştii, de ai adus tu atâta suferinţă şi necredinţă şi peste cei ce sunt acum rămaşi în locul de unde Mi-am luat trâmbiţa la cer şi mergi mereu pe la ei şi le dai mereu în cap ca să moară de tot, după ce ei sunt cu atâta suferinţă pe ei, pe care singuri şi-au strigat-o să vină, căci au căzut din picioare mult popor prin îngâmfarea lor de odinioară când ei Mi-au osândit şi Mi-au batjocorit pe cei credincioşi, pe cei ţinuţi de ei mici, cum că erau ei mari şi rudenie cu trâmbiţa Mea, pe care n-au vrut şi ei s-o urmeze şi s-o creadă pe ea trâmbiţă a Mea, n-au vrut, iar după plecarea ei la cer s-au dat la viaţa cea cu păcat şi cu bunătăţi trecătoare, pentru care trebuia să dea la defăimare pe cei rămaşi pe calea cea cu slavă, cea cu mult cuvânt din cer pentru ea pentru învăţătura celor credincioşi. O, M-aş apropia şi de ei să le mai vindec din suferinţă, dar acest fiu (Valeriu, n.ed.), care caută mereu la ei le tot dă în cap, ca să nu mai aibă ei cap şi să se ia ei după capul lui cel strivit de necredinţă. O, nimic nu câştigă acesta, şi nici cei ce fac ca el, nimic, nimic nu câştigă. O, cine să-i înţeleagă ce vor ei? N-au vrut să fie ucenici, n-au vrut. Iată ce sunt dacă n-au vrut! Sunt batjocoritori de Duh Sfânt, după ce Eu i-am cules din lume să le dau viaţă sfântă, dar ei s-au tras spre lume cu tot cu copiii lor şi râd de mersul Meu acum.

O, de ce le-am spus Eu ucenicilor Mei să lase mamă şi tată, fraţi şi surori, fii şi fiice, rude şi ranguri dacă vor să-Mi rămână ucenici? Le dau lor glas acum pentru ziua lor de serbare între sfinţi, le dau, că le este dor. Amin.

— De dor, de dorul Tău şi al nostru, de dorul din noi, de aceea vii, de aceea venim, Învăţătorule Doamne. Cine n-are dor, n-are iubire, n-are viaţă, Doamne. Dorul face dovada iubirii. Ne este dor de ai Tăi de pe pământ, de fiii cuvântului Tău de azi, şi ne este dor să ne împărtăşim cu ei, şi să se împărtăşească şi ei cu noi. E ţara venirii Tale ţara lor, iar ei sunt ai ei. O, e tare frumos, e cereşte mult aici pentru sfinţii Tăi, cu care vii. Ai făcut atâta ceresc aici, Doamne! Tânjim din cer spre aici, unde ai Tu venirea coborârii glasului Tău ca să fie scris pe pământ. La gura glasului Tău dorim să fim, şi să auzim noi mângâierea Ta.

O, atât de mare învăţătură am auzit azi din gura Ta, în ziua noastră de serbare, Doamne. Durerea Ţi s-a împletit cu învăţătura şi cu trezirea din rătăcire a celor căzuţi, şi cu mustrarea părintească, Doamne, asupra celor răzvrătiţi, ca şi cei din vremea lui Moise răzvrătiţi asupra lui. O, câtă milă, câtă mână dai să întinzi pentru cei ce suferă închisoarea în duhul urii şi al osândirii, Doamne!

O, nu ştiu cei ce osândesc, nu ştiu ce fac, bieţii de ei! Bine este să nu fie luaţi în seamă, ca să nu le fie prea mare răspunsul pentru cei zdrobiţi de ei, că iată cât semn înfricoşător şi câtă suferinţă pe cel care a osândit în urmă cu mulţi ani pe cei credincioşi, după ce Tu Ţi-ai tras în cer pe trâmbiţa Ta Verginica, şi s-a făcut mare la trup cel ce a osândit pe fraţi şi i-a căzut pe mulţi, care au fost îmbrânciţi de el ca să cadă şi ei în duhul osândirii, şi care nici până acum nu s-a şters din mintea multora, cărora nu le place sfinţenia, nu le place cu Tine, Doamne. O, câtă suferinţă îşi agonisesc cei ce osândesc, judecând cu mintea lor, luând locul Tău de Judecător, Doamne.

O, cât de urâţi sunt paşii celor ce vestesc răzvrătirea şi duhul ei cel stricător de suflete şi de credinţă pentru Tine, Doamne, în fiii cei şovăitori! Vedem din cer acum, şi altfel vedem cât de primejdios este pentru ucenicii Tăi să caute pe calea Ta cu casnicii şi cu prietenii care nu mai merg pe cale cu ei, şi care dau să-i tragă de lângă Tine, iar Tu ai spus că aceştia le sunt duşmani, duşmani de suflete. Se vor blestema unii pe alţii când vor ajunge să vadă ce au făcut, cum şi-au strâns unii pentru alţii răspuns şi cum au făcut păcat unii altora pentru suflet, pentru mărirea păcatului, Doamne.

Dar noi Îţi mulţumim pentru învăţătura Ta atunci, că nu ştiam să ne ferim, nu înţelegeam urmările şi păcatul care vine de la amestecare, după ce ne alesesem pentru Tine, numai pentru Tine, Doamne. Ne-ai ţinut prin puterea Ta nedespărţiţi de Tine pe pământ, şi în cer apoi. Această putere s-o reverşi şi peste cei de azi ai Tăi ucenici, şi copii de ucenici. O, nu-i lăsa să fie smulşi! Ajută-i să se ferească şi să nu-şi piardă viaţa crezând că şi-o vor câştiga. Ajută-i să înţeleagă ce este câştigarea vieţii şi ce este pierzarea ei. Omul a fost făcut pentru cer, nu pentru pământ. Să fie ei ai cerului pe pământ, nu ai pământului, Doamne! Să nu dea ei loc şi putere ispitelor peste ei! Să le stingă ei prin statornicia lor cu Tine, Doamne! Pentru Tine Te rugăm, ca să-i ai ai Tăi, şi pentru ei Te rugăm, ca să Te aibă al lor. O, dă-le lor avere de putere, ca să poată cu Tine, numai cu Tine, Doamne, iar Tu să poţi pentru ei şi cu ei pentru slava Ta, că nu mai ai pe alţii pe pământ, nu mai ai! Toţi s-au luat din mâna Ta şi s-au păstrat loruşi, şi nu ştiu cât sunt de pierduţi, bieţii de ei. O, roagă-Te Tatălui să coboare peste ei pe Duhul şi să găsească şi ei calea vieţii, căci Tu ai spus că-i vei trage pe toţi la El, pe toţi la Tatăl, Doamne. O, aceasta este rugăciunea noastră înaintea Ta în ziua noastră de serbare între sfinţi, Învăţătorule Doamne. Amin.

— Eu am această rugăciune către Tatăl şi această putere apoi prin rugăciune, dar să am şi ucenici care să înveţe neamurile pământului, împărţind cuvântul puterii Mele şi botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, poruncindu-le lor să păzească toate câte Eu aduc spre învăţătură cu împlinire a ei, aşa cum şi pe voi v-am aşezat să lucraţi, şi v-am făgăduit că sunt şi voi fi cu voi până la sfârşitul timpului, căci voi în numele Meu aţi fost trimişi, o, ucenici iubiţi, şi aţi lucrat şi aţi avut putere ca a Mea, şi unii din voi mai mari v-aţi dovedit în minuni şi în lucrul cel pentru Mine, căci aveam loc în voi şi lângă voi. Amin.

Am mereu învăţătură de împărţit, şi împart mereu din ea. Fără ea v-ar câştiga pierzătorul de suflet, o, fiilor, căci vremea şi lumea sunt înşelătoare, iar omul este slab, şi îi trebuie sprijin mereu şi îi trebuie ascultare, ca să nu cadă din viaţă, ca să nu-l câştige pierzătorul satana, care lucrează mult şi se descoperă mult şi tot mai mult ca să-i piardă pe mulţi şi pe tot mai mulţi, şi peste tot el este şi împărăţeşte în om.

O, fiţi treji pentru ascultare şi păstraţi-vă sub harul ei, fiilor. Deschideţi-vă inimile ca să puteţi fi ocrotiţi şi povăţuiţi mereu, căci pierzătorul stă în inima omului şi dărâmă de la mijloc. O, staţi sub puterea Mea, care vă acoperă pe voi.

Pace vouă, fiilor! Rămâneţi iubire a Mea, rămâneţi popor al Meu, rămâneţi Mie, fiilor! Eu sunt cu voi mereu. Amin, amin, amin.