Izvor de apă izvorâtoare este cuvântul Meu, pe care glasul gurii Mele îl aşează în mijlocul tău, poporul Meu de la izvor. Eu sunt Izvorul, Eu sunt Cuvântul, iar el izvorăşte apoi din mijlocul tău şi merge peste pământ izvorând întru viaţă veşnică, fiindcă cel ce bea din această apă se face apa aceasta izvor de apă izvorâtoare, adăpând în el viaţa cea veşnică, şi aceasta i-am spus Eu femeii samarinence când poposind la fântâna lui Iacov acum două mii de ani M-am întâlnit cu ea la fântână şi M-am descoperit ei cine sunt, iar ea s-a dus în cetatea ei, Samaria, şi a izvorât din gura ei vestea cea despre Mine şi M-au primit samarinenii şi M-au adăpostit la ei două zile şi le-am dat lor duhul învierii.

E sărbătoare pentru ziua aceea, fiilor, căci sfinţii părinţi au aşezat această sărbătoare în duminica a cincea de după învierea Mea. Şi e sărbătoare aici, în curţile Mele cu voi, şi beau apă din cănuţe sfinţii cu care am venit acum la fântână, aici, că am aici Fântâna întâlnirii şi Curtea întâlnirii şi Casa întâlnirii, aşezate de Mine pe pământ cu voi, cu mânuţele poporului Meu cel de azi, iar lângă fântână am aşezat Eu la înfiinţarea ei pe îngerul ei, pe femeia samarineancă, pe cea care s-a făcut izvor de apă izvorâtoare peste cetatea ei acum două mii de ani, şi apoi peste mulţi, căci a purtat ea apoi darul şi duhul mărturisirii şi M-a mărturisit peste pământ izvor de cuvânt şi de Duh Sfânt, Hristos Cel înviat dintre morţi.

Petrec cu voi şi cu sfinţii aici, lângă fântână, fiilor. E însetat cerul de sfinţi de voi şi de locurile Mele cu voi şi de cuvântul gurii Mele din mijlocul vostru, măi fiilor. Voi ca voi, dar sfinţii sunt arşi de dor să Mă audă cuvântând, căci vederea lor este toată acum, nu ca pe pământ cum vede mărginit omul pe cele de jos şi pe cele de sus. O, fiţi mari cu duhul şi cu lucrarea, căci Eu, Domnul, am proorocit acum două mii de ani cuvântul Meu cel de azi dintre voi când am grăit cu femeia samarineancă la fântâna lui Israel descoperindu-Mă ei izvor de apă izvorâtoare, dar mai întâi descoperind-o pe ea, căci ea trăia în păcat, şi i-am spus: «Mergi şi cheamă şi pe bărbatul tău!». N-avea cum să-Mi spună că are bărbat, ci Mi-a spus adevărul că nu are. I-am zis apoi: «Adevăr ai spus că n-ai bărbat. N-ai, căci cinci ai avut, iar acum cel pe care-l ai nu-i bărbatul tău». Am ajutat-o să Mă cunoască descoperindu-i păcatul în care trăia, şi nu s-a supărat pe Mine că i-am arătat păcatul, ba şi-a sfinţit apoi viaţa această femeie, şi iată ce vă spun Eu, Domnul, acum vouă, ca să audă cei ce vă dispreţuiesc pe voi numindu-vă trufaşi pentru viaţa voastră în sfinţenie, în care Eu v-am aşezat, căci am spus şi am amintit din Scripturi spunând: «Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt!». Iată, să fii sfânt nu e o semeţie cum mulţi spun asupra celor ce trăiesc în sfinţenie, ci este o ascultare de Dumnezeu, Care a spus: «Fiţi sfinţi, că fără de sfinţenie nimeni nu va vedea pe Domnul, iar sfinţii vor fi asemenea Lui, căci Îl vor vedea cum este», precum este scris.

Iată, nu e o datorie ca să fie omul sfânt, ci e o ascultare de Dumnezeu, Care a spus: «Fiţi sfinţi!». O, dar multe podoabe are pe el veşmântul sfinţeniei după ce se ţese el prin credinţa în Mine a celui ce se scoală ca să creadă şi să-şi dovedească apoi credinţa prin faptele sfinţeniei. Aceste podoabe trebuie să le înţeleagă şi să le zidească în el şi pe el cel ce se întâlneşte cu Mine la această fântână, la izvorul Meu de cuvânt de aici. Puţini de tot, puţini din cei care Mă află aici izvor de apă izvorâtoare întru viaţă veşnică în om, o, puţini vor să şi înţeleagă duhul învierii, care dă omului viaţă veşnică, viaţă care nu se opreşte din lucrarea ei, ci merge şi lucrează şi rodeşte până în vecii.

Se teme omul de înviere. Cum se teme? Se teme de adevărul cel despre el omul. Femeia samarineancă nu s-a temut când Eu i-am spus ei adevărul cel despre ea. Ea a înţeles duhul învierii care a ieşit înaintea ei spre facerea ei cea de sus. Fiilor, fiilor, pe calea creştină se lucrează curăţirea omului, iar altă lucrare nu are calea neamului creştinesc. Se înşeală mulţi că sunt creştini, dar nu sunt dacă nu se arată. O, te înşeli, omule, că te poţi ascunde cu tine în tine, iar peste aceasta te mai crezi şi creştin. Toate ies la iveală, atât cât tu nu poţi să bănuieşti. De ce, dar, dai să te tot aşezi în apărarea ta când e vorba de curăţirea ta mereu, mereu? Omul mereu, mereu greşeşte, săracul, iar viaţa lui iese şi se vede ca să-l elibereze pe el de greşalele lui cele ascunse de el înăuntrul lui, numai că omul nu are bucurie să i se vadă şi să i se umble la greşală, ci şi-ar tot piti-o, ca să pară el ceea ce nu este, ca să rămână sub vină, săracul, dar preţul cel pentru viaţă veşnică este mare şi trebuie să-l dea omul dacă voieşte să aibă şi el viaţă veşnică în el, şi nu greşale să aibă în el.

O, e zi de învăţătură, fiilor. Creştere măreaţă vă dau mereu. Vă învăţ apoi să vă creşteţi unii pe alţii aşa cum vă cresc Eu pe voi, după pilda frăţiorilor care se cresc unii pe alţii după cum se nasc pe rând, şi care urmează la creştere sub mâna frăţiorilor care au fost crescuţi, după ce pe rând s-au născut. O, creşteţi-vă unii pe alţii aşa cum am crescut-o Eu pe femeia samarineancă după ce am aşezat în ea duhul credinţei, duhul descoperirii lui Hristos.

Voi, cei mari cu duhul şi cu creşterea şi cu lucrul creşterii, fiţi mari cu lucrarea, fiilor, şi dăruiţi-vă din plin lucrării facerii omului şi bucuraţi-vă de cei care cresc, căci adevăraţii lucrători sunt cei ce nu-i ţin mai mici pe cei mai mici ca ei în duh şi în faptă, iar dacă-i ţin ca pe unii mai mici, fac aceasta pentru dragostea de ei, ca nişte fraţi care se iubesc unii pe alţii şi care-şi dăruiesc unii altora tot ce au mai bun în ei şi lângă ei cu o dragoste mare cât a Mea, fiilor, fiindcă vine vremea să luaţi din cămară dragostea prin mâna celor cărora v-aţi dăruit fără de camătă în dragoste, fără să aşteptaţi răsplată, o, fiilor.

Vă mai spun vouă, vouă şi celor ce se nasc de sus spre creştere, şi iată ce vă spun: O, să nu vă lăsaţi smulşi din Dumnezeu. Să nu vă smulgă nimic şi nimeni din Mine, nici rudele, nici prietenii, nici lumea, nici trupul, nici rangul, căci toate dau să vă consume vouă iubirea şi înrădăcinarea vieţii voastre în Domnul. O, cine se smulge, cine se dezrădăcinează din duhul lumii şi al stăpânitorului acestui veac, să aibă acela grijă trează mereu să nu se lase dezrădăcinat apoi din Dumnezeu, căci ispitele vin şi fac feţe-feţe înaintea celor ce au luat din duhul învierii, fiindcă nu toţi cei ce se vor a fi, o, nu toţi înţeleg ce înseamnă Dumnezeu şi ce înseamnă să fii după adevăr creştin. Iată, femeia samarineancă nu s-a supărat că i-am umblat la viaţa ei cea cu păcat. Ba a stat de vorbă cu Mine despre viaţa cea veşnică apoi, despre apa cea izvorâtoare de viaţă veşnică, şi pe care o dorea şi pe care Mi-o cerea, zicându-Mi apoi: «Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez!», şi dacă ea Mi-a cerut, am curăţat-o apoi de păcat şi a recunoscut ea duhul proorociei şi duhul rugăciunii spre Dumnezeu, căci i-am spus: «Vine ceasul şi a şi venit când adevăraţii închinători nu se vor mai închina Tatălui nici pe muntele acesta al slavei, nici în Ierusalim, ci în duh şi în adevăr, căci aşa doreşte Tatăl, fiindcă Duh este Dumnezeu». Mi-a spus ea apoi că ştie că are să vină Hristos, iar Eu atunci i-am spus: «Eu sunt, Eu, Cel ce-ţi grăiesc!». O, ce frumos a crescut apoi în ea duhul credinţei şi al mărturisirii peste cetate, şi apoi duhul sfinţeniei, de n-a mai fost ea apoi sminteală şi slăbire celor de lângă ea!

Iată, încă învăţătură pun pe masa cea de azi pentru cei fără rod lucrător: Voi, cei care sunteţi între cei ce se vor a fi şi vă ştiţi că slăbiţi în jur pe fraţii Mei, care sunt şi care se vor naşte, o, staţi mai deoparte cu lucrul vostru, ca nu cumva să vă ia pe voi în ei cei care aţi da voi să-L daţi pe Hristos lor, ca nu cumva să moară apoi prin voi dintre cei mai mici ai Mei şi să fiţi vinovaţi pentru ei. Nu oricine trebuie să stea la lucrul creşterii omului, ci numai cei cu lepădare de sine, numai cei care nu cer camătă pentru lucrarea lor, pentru dăruirea lor, numai cei care nu se dau pe ei, ci pe Mine doar, spre învierea celor ce vin, ca să fie şi ei apoi.

O, sunt dintre cei ce nu înţeleg ce este învierea, dar în neamul creştinesc se lucrează numai curăţirea omului, iar tu, cel greoi încă pentru învierea Mea în tine, o, dacă ai vrea să înviezi te-ai bucura să afli cum eşti tu şi cum eşti aşezat în cei din jurul tău, cum te-ai aşezat în ei, şi nu ţi-ai mai apăra slăbiciunile şi greşalele, care te cad mereu, care-ţi fac ţie loc în ceilalţi aşa cum eşti, şi nu altfel. O, dacă tu nu cauţi învierea ta şi faci durere învierii omului, crezi că poţi trezi tu în om duhul învierii?

E de vegheat mult, mult, fiilor care aveţi lucrare de înviere peste cei ce înţeleg şi peste cei ce nu înţeleg adânc lucrarea Mea cu voi şi lucrul învierii Mele în ei aşa cum sunt Eu, şi nu aşa cum ar vrea omul să fiu. O, învăţaţi-i adânc pe cei ce vin spre înviere, învăţaţi-i cum pot să învieze şi cum pot să moară apoi dacă nu veghează bine cum să Mă aibă şi de unde să Mă ia aşa cum sunt Eu, întru toată lumina. Facerea omului, acesta este lucrul Meu cu voi, dar să pot Eu lumina, fiilor, pe cele ascunse ale omului şi să vă pot şi ocroti lucrul Meu cu voi, că mulţi dau să vrea şi ei să fie, dar dacă nu se lasă curăţaţi n-au cum să învieze, iar voi trebuie să fiţi ochi şi urechi şi să staţi numai întru Mine, numai într-o veghe, că numai Eu ştiu ce trebuie făcut şi ştiut pentru fiecare din cei ce doresc după acest izvor şi cât să fac şi cât să dau, iar voi ocrotiţi-vă, ca să vă pot avea curaţi de vina din om, că nu ştie nimeni să vă ocrotească pe voi dacă voi nu vă ocrotiţi. De aceea Eu vă dau apoi ce să lucraţi când vă aduc vouă de lucru, şi Mă bucur că sunteţi ascultători, chiar dacă numai puţin sunteţi înţeleşi de cei ce puţin înţeleg lucrul Meu cu voi. Iar pentru ocrotire mare peste voi, o, aveţi grijă mare să-i scăpaţi de voi pe cei cărora Mă daţi pe Mine lor. Să nu vă ia pe voi în ei, ci pe Mine şi numai pe Mine să Mă ia, şi să le fiu Eu de ajuns, iar dacă nu le pot fi de ajuns, este iubire de sine încă în cei ce vin ca să fie şi ei. O, a fi este un mare dar, este rodul unei credinţe curate şi neamestecate cu iubirea de sine în om. De aceea am spus Eu la început: «Eu sunt Cel ce sunt».

Îi este greu omului să fie şi să poată spune apoi şi el aşa cum am spus Eu despre Mine că Eu sunt Cel ce sunt, şi Mi-e tare milă de voi, fiilor, şi vă ocrotesc cu mare milă ca să vă am şi ca să-Mi lucrez cu voi lucrarea Mea. O, feriţi-vă de oameni, măi fiilor! Feriţi-vă de cei ce nu înţeleg lucrarea Mea cu voi! Staţi cu ascultare mare la lucrarea facerii omului, căci trebuie să rodim struguraşi copţi, că e plină via toată de aguridă, măi fiilor, şi n-am rod de la ea. Învăţaţi-i pe cei ce vin, învăţaţi-i să ia din pilda cea de azi a Evangheliei Mele la fântâna lui Israel cu femeia samarineancă în sfat. Ea n-a mai vorbit mai mult despre ea după ce am curăţat-o de păcat, şi am grăit noi apoi despre cele veşnice, despre izvorul vieţii, despre Fiinţa Mea în om şi despre duhul închinării înaintea Domnului, şi nu s-a mai temut ea de păcatele ei apoi, ci s-a îndrăgostit de Mine, şi dragostea a înviat în ea şi s-a făcut în ea izvor de apă izvorâtoare şi a adus ea rod credinţa ei şi dragostea ei, şi este plină ea în ziua aceasta de cuvântul Meu cel despre ea şi se smereşte ea înaintea Mea şi înaintea voastră şi-Mi spune să luaţi voi din destul din cuvântul Meu, căci ea este la masă cu voi, şi din acelaşi cuvânt se hrăneşte, odată cu voi, odată cu toţi cei cereşti la masă de cuvânt pe pământ. Amin.

Iată, sărbătoare de facere am petrecut cu voi, iar mâine sunteţi iar în sărbătoare, şi aduc acum vouă dorul de voi al celor sărbătoriţi mâine, împăraţii creştini Constantin şi Elena, cei măriţi în sobor cu sărbătoare prin biserica cea mare a neamului creştin de pe pământ. Ei stau acum lângă Mine la masa cea de azi ca să vă dea vouă cuvânt de dor pentru serbarea lor cea de mâine, căci voi sunteţi osteniţi, şi vă dau ei vouă acum pentru ziua lor de mâine cuvânt, spunându-vă:

— În multul şi arsul dor de voi al sfinţilor, avem bogăţie de dor de voi, copii ai sfârşitului de timp şi ai începutului cu Domnul, lucrare pe care Hristos o are cu voi de lucrat şi de aşezat pe pământ. Nu este suferinţă mai dulce şi mai dorită de noi ca şi dorul de voi, şi iată, vine Domnul cu noi la voi, de dorul nostru de voi vine Domnul cu noi la voi, şi este scris că vine Domnul cu sfinţii la voi, că în altă parte nu mai vine, de vreme ce nu ştiu oamenii ce înseamnă Dumnezeu şi cum este lucrul Lui şi al sfinţilor Lui. O, nu ştiu oamenii, nu ştiu! Cum să ştie dacă ei nu citesc în Scripturi proorociile toate, şi mai ales cele pentru sfârşit de timp, cele pentru venirea Domnului, când toate se vor sfârşi şi va fi Domnul şi cei ce sunt ai Lui şi vor moşteni pe vecii după cum este această proorocie peste oştirea celor credincioşi Lui şi sfinţi ca şi Învăţătorul lor?

Iată, viaţă păgână trăiesc pe pământ cei ce s-au dus şi s-au botezat în Hristos. O, numai pe voi vă mai are Domnul, şi adevăr spune El când vă spune aceasta vouă. Sunteţi pomeniţi în cer tot timpul că sunteţi ai Domnului pe pământ, şi sunteţi cununa sfinţilor, măi fiilor-copii. Umiliţi-vă mult, sfinţiţi-vă mult, cutremuraţi-vă cu umilinţă când auziţi despre voi de la cei din cer, căci satana are gura deschisă larg şi are ură pe voi pentru că sunteţi ai Domnului pe pământ. El trebuie umilit prin umilinţa voastră înaintea Domnului; el trebuie slăbit prin puterea voastră în Domnul, Care vine la voi cuvânt, căci are casă la voi Domnul. O, fiţi harnici, harnici, că e lucru mult peste voi. E şi cu duhul, e şi cu trupul mult de lucrat, şi poate Domnul puterilor tot ce aveţi voi de lucrat. Numai să stea El în voi şi totul este cu putinţă, fiilor-copii.

Acum vă spunem pace vouă! Sunteţi cât un imperiu, căci cerul şi pământul ascultă din mijlocul vostru pe Împăratul slavei cuvântând în Duhul Sfânt şi împărăţind pe tron de cuvânt. Aduce-se-vor Lui fii şi fiice, precum este scris, că mare este slava Lui în fii.

O, pace Ţie, Doamne, în mijlocul lor, Dumnezeule Împărat peste cer şi peste pământ! Mărturisirea noastră pentru Tine pe pământ ne-a făcut locuitori între sfinţi, după ce am condamnat noi viaţa păgână de pe pământ şi am lăsat să crească neamul creştinesc, neamul Tău şi crucea, Doamne. Noi cu crucea am biruit pe duşmani, căci am fost împăraţi pe pământ şi ne-am supus atunci puterilor Tale, cu care ne-am biruit duşmanii.

O, iartă-ne pentru viaţa păgână, şi slavă Ţie, Împărate Doamne, că ne-ai descoperit nouă calea şi duhul adevărului şi plinirea lui toată apoi pentru voia Ta, pentru slava Ta, pentru împărăţia neamului creştinesc între cer şi pământ. Amin.

— O, pace vouă! Aţi grăit poporului cuvântului Meu cuvânt împărătesc. Dorul vi l-aţi răcorit mult, şi nu ştiu cei de pe pământ arsul dor al sfinţilor Mei.

O, pace ţie, poporul Meu de la izvor! Lucrează, fiule, în zile de lucru şi în zile de sărbătoare, căci vai celor fără de lucru sfânt pentru Mine pe pământ! E numai viaţă păgână pe pământ. Voi străluci cu tine de şapte ori mai mult ca soarele, măi poporul Meu, şi aceasta fac. Cuvântul Meu creşte şi face lumină. Atât cât sunt cu tine în lume lumină a lumii sunt. Sunt cu tine şi luminez din mijlocul tău până ce va lua foc pământul şi cerul, foc de slavă cerească, de la care să ia în inimi oameni de pe pământ, că numai viaţă păgână este pe pământ, şi la cei botezaţi, şi la cei nebotezaţi, că toţi umblă goi de tot, goi şi cu sufletul, goi şi cu trupul, şi-Mi fac dureri şi ruşine înaintea diavolului, care se bucură de multa cădere a omului şi de duhul de Sodomă şi Gomoră peste oameni pe pământ, dar cupa fărădelegii va da peste margini şi voi birui Eu, Eu şi cei ce Mă ascultă împărţindu-Mi lumina peste pământ. Amin.

Am aşezat peste voi în ziua aceasta taina cuvântului proorocesc rostit de Mine în ziua întâlnirii Mele cu femeia samarineancă la fântâna lui Israel acum două mii de ani, şi iată a venit vremea apei izvorâtoare şi lucrarea ei şi adevărata închinare a omului, nu în muntele peste care M-am slăvit atunci şi nu în Ierusalim, unde curg mulţimi de oameni pentru închinare, ci în Dumnezeu sunt cei ce se închină Lui în duh şi în adevăr, iar această înţelepciune am descoperit-o Eu vouă, fiilor.

Sfârşesc acum cuvântul sărbătorii. Pace vouă! Eu sunt Cel ce sunt, fiilor. Amin, amin, amin.