Duhul Tatălui Meu te poartă întru El, popor al cuvântului Meu cel de azi, iar Tatăl este în Mine când Eu grăiesc cu tine. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt îţi poartă de grijă clipă de clipă, şi tot atât de mult să stai şi tu în Duhul Tatălui, în grija cea pentru coborârea Lui la tine prin Mine, Fiul Său, născut din El mai înainte de toţi vecii, şi apoi purtat de oameni aleşi de Tatăl pentru cuvântul Meu din ei, şi apoi întrupat Eu însumi şi născut din mamă Fecioară, şi apoi iarăşi purtat de purtătorii de Dumnezeu, în care Eu însumi am stat şi stau ca să fiu purtat şi arătat.

O, mai înainte de a se scrie Eu fac cuvântul Meu, şi apoi îl aşez la vedere în carte cuvânt cu cuvânt, şi apoi Mă dau ţie, poporul Meu, iar de la tine Mă dau oamenilor ca să audă ei de la Dumnezeu, şi mulţi din ei să creadă şi să se trezească prin Mine ca să-Mi fac cu ei împărăţie nouă, împărăţie a cerurilor pe pământ. O, e tare, tare greu să creadă omul în Mine când vin acum cuvânt peste pământ! Eu însă semăn sămânţa Mea, şi ea cade şi răsare, dar mai peste tot rodul ei este înăbuşit şi moare apoi, căci puţin pământ bun găseşte ea ca să trăiască ea şi Eu în omul în care cade sămânţa Mea. O, greu mai e de omul care vine înaintea Mea după ce a avut pe pământ sămânţa Mea semănată peste el şi s-a uscat ea apoi în el! Nu are un aşa om răspuns de dezvinovăţire înaintea Mea.

O, poporul Meu, am stat la izvor cu cei adunaţi la praznic de Duh Sfânt şi i-am povăţuit pe ei pentru neclătinarea lor de pe calea credinţei în cuvântul Meu şi în tainele Mele cele prin el coborâte pe pământ. îi îndemn pe ei încă să vegheze bine avuţia Mea în ei şi să înveţe să Mă cunoască în cei credincioşi ai Mei, prin care Mă dau lor ca să-i am apoi ai Mei pe ei, şi îngrijiţii Mei să fie ei mereu, căci Eu mult îl iubesc pe cel ce crede în Mine prin propovăduire şi prin cuvântul Meu, în care Eu Mă aşez înaintea oamenilor ca să Mă audă ei, şi să se hrănească ei din gura Mea.

Mă ţin după tine, popor care vii din timp în timp la izvorul Meu de cuvânt ca să Mă iei şi ca să Mă aşezi peste tine învăţător al tău. Cheamă mereu peste tine numele Meu, fiule, ca să te mântuieşti, ca să vadă duhul rău ce nume porţi tu pe buze întru chemarea ta atunci când tu Mă chemi şi Mă ai învăţător al tău.

O, Tată Savaot, păzeşte-i de căderi pe cei ce Te iubesc şi dă-le statornicie în credinţă şi în iubire pentru Noi, Tată! O, greu mai poate, Tată al Meu, greu de tot poate omul să rămână cu credinţă tare şi cu iubire aprinsă dacă el nu ia mereu în el cuvântul Tău cel de ieri şi cel de azi ca hrană a sufletului său, slăbit de atâtea neputinţe, de atâtea ispite, Tată al Meu! O, pe pământ sunt numai ispite, numai duhuri potrivnice Nouă şi celor credincioşi Nouă, Tată scump. Rostesc rugăciunea înaintea Ta ca să-i cruţi de căderi în ispite pe cei credincioşi cuvântului Nostru de azi, căci Noi suntem mereu astăzi, Tată, fiindcă aşa este Dumnezeu, este pentru tot omul care se naşte în vreme pe pământ, este mereu astăzi Dumnezeu pentru om. Cei credincioşi cuvântului Meu de azi sunt poporul Meu de azi, şi astăzi aude el glasul Meu şi se hrăneşte cu el, şi este cel ce se hrăneşte cu Dumnezeu.

La început a fost cuvântul Meu, şi apoi Eu, întrupat om pe pământ. O, fericiţi au fost cei ce au crezut în Mine pe pământ până la întruparea Mea şi apoi naşterea Mea, Dumnezeu văzut de oameni! O, ce mari au fost aceia cu credinţa lor! O, ce mari sunt cei ce au crezut şi cred în Mine după ce Eu M-am dus iarăşi la Tatăl ca să-l hrănesc din nou apoi pe om! Nu este om mai mare pe pământ între oameni ca şi cel ce crede în Mine cu toată fiinţa sa, cu toată lucrarea sa, dovedindu-se el aşa. Fii mare, poporul Meu, mare, tată, mare, căci credinţa ta în Mine şi în cuvântul Meu Mă coboară de la Tatăl lângă tine cuvânt şi ţine în viaţă lucrarea venirii Mele ca să grăiesc pe pământ şi să Mă audă cei pe care Tatăl îi atrage la El prin glasul Meu, prin cuvântul care iese din gura Mea şi se face carte din cer între Mine şi om. Grăiesc cu omul în chip desluşit şi Mă fac lui cărare între pământ şi cer ca să se înalţe el până la cer împărăţie a Mea în om. Precum omul se coboară până la iad la îndemnul diavolului, care tainic îl îmbie pe om la voia sa, tot aşa Dumnezeu Se face cărare a omului până la cer, la Tatăl, prin taina cuvântului Său de peste el. O, diavolul este slujit de toţi oamenii, şi tainic este el, şi grăieşte în calea omului ca să-l atragă spre slujirea lui. Tot aşa lucrez şi Eu în calea omului căzut în cursa diavolului şi îi dau lui darul credinţei sfinte şi îl fac pe el fiu născut din Dumnezeu, răscumpărat din moarte, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului, precum este scris în Scripturi, şi aşa îmi fac Eu popor, şi biruitor Mă fac prin el peste întunericul de pe pământ.

Mi-e drag şi Mi-e dor să grăiesc cu tine, poporul Meu de azi. Am aşteptat şapte mii de ani vremea aceasta, când Eu grăiesc aşa cu tine pe pământ, şi Mă aud cei din morminte când grăiesc şi se adună ei întru grăirea Mea, căci aşa am făgăduit Eu acum două mii de ani, ca să audă cei din morminte glasul Meu cel de azi. O, când se vor scula nestricăcioşi cei ce aşteaptă măreaţa zi a sculării lor la glasul Meu, care va rosti peste ei scularea, ce vor face cei ce au ascultat cuvântul Meu de azi şi n-au rămas întru el, ci s-au dezbrăcat de el şi au rămas goi? O, ce vei face tu, cel care ai stat cu Mine prin acest cuvânt şi l-ai lepădat apoi pentru voia ta, pentru îndoiala ta?

O, Tatăl Meu, nu lăsa să mai cadă din bărcuţa Mea cei ce au urcat şi încă urcă în ea din valuri ca să nu piară ei! O, ascultă-Mă, Tată! Eu ştiu că întotdeauna M-ai ascultat, dar dă-le duhul ascultării şi al supunerii la toţi cei care vin ca să fie ai Tăi prin cuvântul Meu care cheamă la Tine oamenii, o, Tată scump! O, se teme omul de supunere, de viaţa lui vegheată şi purtată pe umerii Mei, dar de voia lui nu se teme, bietul de el. O, păzeşte-l de dorul de sine pe cel care vine la Noi ca să fie cu Noi prin credinţă şi prin supunere, o, Tată al Meu, prin lepădare de sine, Tată, aşa cum Tu ai spus să vină omul la Tine şi să Te urmeze apoi! O, dă-le putere şi răbdare celor ce Ne poartă ca să fim pe pământ cu oamenii, dă-le lor pază de toată primejdia rea, o, Tată Savaot, Tată al celor credincioşi după voia Ta cea sfântă, căci Eu, Tată, îmi port tainele Mele cu ei, aşa cum Tu i-ai aşezat să lucreze Nouă, Tată. Amin.

– O, Fiule Mieluţ, supus copil cum eşti, aşa cum numai Dumnezeu este! O, îţi port suspinul, Tată, şi e greu suspinul Nostru de la cei ce au sărit jos din bărcuţa Noastră, jucându-se de-a voia lor, stăpâni pe ea prin valuri, precum s-au arătat. O, Fiule Mieluţ, trebuie să ştergem mereu de tot răul drumurile şi locurile binecuvântate pentru noua Noastră împărăţie, căci călcătura duhului rău se încearcă cu încăpăţânare peste hotarele cele binecuvântate pentru cei ascultători. Dăm poruncă îngerilor curăţeniei şi ai ştergerii urmelor duşmane şi îi pornim pe ei să cureţe zi şi noapte locurile binecuvântate de Noi şi atinse cu cele de pe drum presărate de duşmanii care nu pot îndura rodul cuvântului Tău de azi, Fiule Mieluţ. Punem cerul în lucru, după cum trebuie să Ne fie de mare grija pentru locurile cele pecetluite de Noi ca să Ne fie Nouă aşezământ în zilele acestea. Dar în ziua aceasta suntem în grădină şi în cuvânt cu trâmbiţa din care Noi am cântat de Ne-am strâns un popor după alegerea ei în slujba Noastră, şi hai, Fiule Mieluţ, să-i dăm să lucreze ea în ziua aceasta peste poporul Tău. Amin.

– Eu, Tată al Meu, binecuvintez din Tine intrarea în carte a trâmbiţei lui Dumnezeu Verginica, prin care Noi am aşezat pe pământ acum cincizeci de ani şi mai bine lucrarea cuvântului Nostru de azi.

Hai, Verginico, deschide-ţi grăirea şi te aşează ca să păstoreşti. Amin.

– O, Tată şi Fiule şi Duhule Sfinte, o, Doamne, Doamne al poporului Tău şi al meu de azi, mare îmi este jalea! O, cum să facem să nu mai avem jalea asta mare? E duhul rău ridicat asupra lucrării cuvântului Tău şi a celor ce ne poartă ca să fim cuvânt pe pământ, şi mi-e tare, tare milă de ei, şi mi-e tare milă de Tine, Doamne. Aş grăi în taină despre durerea noastră, dar nu e loc pentru ca să fim auziţi. Vine duminica tuturor sfinţilor, când eu iarăşi voi fi cu grăirea peste poporul nostru din mijlocul zecilor de mii de sfinţi şi îi voi lua pe sfinţi în grăirea mea şi vom grăi peste încercările care sunt acum asupra venirii Tale de la Tatăl la poporul Tău şi la om.

O, popor de la izvor, oţeleşte-ţi credinţa, înviorează-ţi veghea, stropeşte şi tămâiază locurile sfinţite pe care Domnul te-a aşezat să stai şi să veghezi şi să lucrezi, căci călcătura duhului rău a prins rostul să fie folosită împotriva Domnului. Fiţi ascultători, fiilor, căci ascultarea voastră arde puterea duhului rău. Stropiţi şi tămâiaţi nu numai o dată pe zi, căci greu îi este Domnului acum să grăiască despre durerea Sa, fiindcă nu este auzit de cei nu vor să mai audă de la El. în zi de naştere a mea pe pământ, sărbătorită fiind de cei din cer, eu vin cu suspin şi mă port peste tot şi cert pe duhul rău, care se atinge acum cu cele din afară, cu cele luate de pe drum, peste Sfânta Sfintelor Domnului, căci îşi descuie ca să intre. Voi, cei rămaşi credincioşi, curăţiţi prin cuvânt şi prin stropire în toată vremea grădiniţa Domnului. Vegheaţi cu curăţenia mereu, căci Domnul Se întăreşte în veghe mare cu cei din cer peste grădina Sa, Se întăreşte cu Duhul Său Cel biruitor prin rostire de cuvânt şi cu certare peste duhul rău, care se obrăzniceşte ca să nu asculte, căci cine cade în necredinţă nu mai ascultă, şi umblă cu duhul neascultării, duh potrivnic lui Dumnezeu.

O, Doamne, voiesc să grăiesc în ziua de praznic a tuturor sfinţilor, dar fă-mi putere să pot grăi atunci, căci greu putem grăi durerea noastră, Doamne, dar o vom grăi, căci ea ne împinge. O, ai grijă de popor, Doamne! O, ţine-l pe el în Duhul Tău! Amin.

– Am grijă, Verginico. Cu cât mai mari se fac atacurile cele de la duhul rău al neascultării, cu atât mai mult lucrarea sfinţilor şi a îngerilor înteţeşte veghea la porunca Mea pentru cetatea Mea de nou Ierusalim. Voi începe cu curăţirea şi peste cei neascultători, care s-au îmbrăcat cu necredinţa, căci cine nu ascultă pierde darul credinţei şi îşi face rost de lovituri, de plata neascultării şi a încăpăţânării înaintea planului Meu, prin care Eu astăzi lucrez. Amin.

Iar tu, popor de la izvor, rămâi în iubirea Mea, căci tu eşti duşmănit şi eşti dispreţuit de cei care nu ne iubesc nici pe Mine, nici pe tine, pierzând ei darul iubirii de Dumnezeu şi de oameni. Tu însă fă-te tare în iubire, iar harul Meu să te învăluie şi să te ocrotească, şi îţi este de ajuns, fiule. Trâmbiţa Mea Verginica va veni cu sfinţii la tine şi va grăi în carte durerea Mea şi a ei şi a ta. Pace ţie acum, şi pace mereu de la Mine peste tine! Caută peste tine învăţătură multă, tată, trezie mare, duh lucrător de Duh Sfânt şi multă răbdare în încercări, căci tu eşti cel ocrotit. Pace ţie! Ţine-te tare, ţine-te pe picioare în bărcuţa Mea şi stai frumos în ea, căci cei răzvrătiţi ne zdrobesc mereu pacea şi nu se tem să facă aşa. De mult, prea de mult se încearcă zdrobirea Mea şi a lucrării Mele de azi cu tine, dar să nu uite cei ce se încearcă cu Mine, să nu uite că Eu sunt Mielul cel proorocit prin Scripturi că voi birui, Mielul lui Dumnezeu, despre Care este scris să biruiesc şi să fiu Biruitorul, Eu, şi nu ei. Amin, amin, amin.