Eu, Domnul, sunt Mântuitorul lumii, nu sunt Judecătorul ei, căci n-am venit să judec omul pentru păcatele lui, ci am venit să-l îndemn la pocăinţă şi la credinţă şi la mântuire din păcat, şi apoi la viaţă veşnică, mântuitoare de păcat peste om pe pământ, şi apoi cerul cel bun în el, împărăţia cerurilor în om, odihna Mea cea atât de dorită de Mine în om. Amin.

Mă fac cuvânt mântuitor peste grădiniţa cuvântului Meu din mijlocul neamului român, cuvânt care Mă împarte la oameni ca să fiu cu oamenii pe pământ, căci Tatăl Meu M-a trimis iarăşi după om, şi Mă fac cuvânt de mântuire din păcat peste om şi îl îndemn pe el la iubire de Dumnezeu şi de fiii lui Dumnezeu, căci Eu în ziua Mea de mărire voi veni cu toţi îngerii şi voi sta pe jeţul măririi şi toate neamurile se vor aduna înaintea Mea, de-a dreapta şi de-a stânga Mea la cuvântul cel rostit de Mine pentru cei buni şi pentru cei răi, şi atunci cei buni se vor alege la dreapta, iar cei răi, la stânga, aşa precum ciobanul desparte pe oi din capre, iar cei ce au cercetat pe unul dintre fraţii Mei prea mici, vor auzi atunci chemarea Mea: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu şi moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii», iar cei ce nu i-au cercetat pe ai Mei, vor auzi atunci: «Mergeţi de la Mine în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui». Amin.

O, nu ştie omul cărarea către Dumnezeu. El ştie că dacă dă celui scăpătat, celui cerşetor, celui ce nu are pe cele de pe pământ, îşi face prin aceasta loc lângă Dumnezeu, dar nu este aşa. Pe săraci îi are omul mereu cu el şi pe lângă el, dar pe Dumnezeu nu-L are omul şi nu se îngrijeşte de El, căci omul nu-L iubeşte pe Dumnezeu fiindcă se iubeşte pe sine chiar şi când întinde mâna sa ca să dea celui sărac.

Mă uit dintre sfinţi, Mă uit cu jale peste oameni şi îi aud că ajută bisericile, dar ei, săracii, nu ştiu că nu ajunge la Mine pomana lor, nu ştiu, bieţii de ei, ce înseamnă să ajute omul biserica. Biserica este omul cel sfânt, care se leapădă de sine ca să se facă Mie locaş între oameni, iar cei ce merg spre unii ca aceştia învaţă şi ei calea spre Dumnezeu şi merg apoi pe ea. Biserica lui Dumnezeu este slujitoare a oamenilor pentru mântuirea din păcat, făcându-le lor lumină pe cale ca să vadă calea şi să apuce pe ea. Cei prea mici fraţi ai Mei, despre care Eu am spus în Evanghelia Mea cea de acum două mii de ani, sunt cei ce seamănă cu Mine pe pământ, făcând ei voia Tatălui precum şi Eu o fac, şi iată, nu sunt fraţi ai Mei cei săraci şi lipsiţi care nu fac voia Tatălui Meu, ci doar aşteaptă ajutor de la om pomenind ei numele Meu cu buzele lor pentru ca să primească pomană de la om.

O, e mare lucru să ştie omul să-şi facă rost de chemarea Mea pentru cei ce se vor alege de-a dreapta Mea în ziua Mea de mărire când toate neamurile se vor aduna înaintea Mea. Vin şi-l învăţ Eu pe om, căci sunt învăţătorul omului şi sunt Mântuitorul lui.

O, omule doritor de mântuire, nu ştii, tată, să faci fapte de rai, căci ca să intri în rai trebuie să faci voia lui Dumnezeu, nu voia omului. Iată, tu nu mai ai învăţător ca să-ţi arate calea spre rai, şi nici nu-ţi faci timp să cauţi învăţător peste viaţa ta, peste fapta ta. Vin Eu în calea ta şi te învăţ, numai să-Mi deschizi, tată, numai să-Mi crezi cuvântul cu care cobor din Tatăl spre tine ca să te îndemn spre Dumnezeu. Cei ce M-au încuiat pe Mine în filele Scripturii, pe care o au pe masă oamenii, aceia Mi-au încuiat calea venirii Mele ca să nu Mă mai cunoască oamenii că vin cuvânt peste pământ, după cum este scris să vin şi să Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu. Dar când aceştia vor auzi din gura Mea că Eu am fost acest cuvânt, cu care îmi arunc sămânţă pe pământ, vor vedea, bieţii de ei, cât de mari s-au pus peste credinţa oamenilor şi cât de înşelaţi au fost prin îngâmfarea lor, prin netemerea lor de Dumnezeu, căci credinţa nu este a tuturor, ci este numai a celor ce se tem de Dumnezeu şi care au simţire mare pentru Dumnezeu în ei aşa cum a avut femeia samarineancă atunci când Eu am ieşit în calea ei, şi ea M-a cunoscut, în timp ce iudeii, în mijlocul cărora venisem de la Tatăl, Mă numeau un om rătăcit şi rătăcitor, hulitor de Dumnezeu, fermecător, desfrânat şi stricător de datini sfinte şi nu Mă cunoşteau că sunt Fiul Tatălui, Cel proorocit să vină pe pământ pentru mântuirea oamenilor.

O, nu are omul timp de Dumnezeu pe pământ, dar vin Eu şi îl învăţ pe om calea spre Dumnezeu.

O, omule, cei prea mici fraţi ai Mei, despre care Eu am scris în Evanghelia Mea cea pentru judecata lumii, aceia sunt cei ce te pot aşeza pe tine pe calea poruncilor vieţii, tată, aşa cum şi ei s-au aşezat. Tu pe aceia să-i cercetezi, căci ei s-au lăsat în grija Mea ca păsările cerului şi ca florile câmpului, aşa cum Eu i-am învăţat pe fraţii Mei, care Mă urmau şi pe care i-am aşezat să stea înaintea Mea pentru lucrările Mele peste oameni, pentru împărăţia Mea ca s-o dea oamenilor care o vor pricepe pe ea şi o vor lua de viaţă a lor. O, iată cât de frumos se poate înţelege răspunsul cel bun pentru ziua când Eu, Domnul, voi sta pe jeţul slavei şi voi alege oile din capre, precum este scris!

învăţaţi de la Mine, fii ai oamenilor! Căutaţi cu paşii voştri pe cei ce au lepădat de la ei pofta ochilor, pofta trupului şi trufia vieţii ca să fie ei ai Mei în mijlocul oamenilor care nu pot părăsi duhul lumii. Căutaţi pe cei ce s-au lepădat de ei înşişi ca să Mă iubească pe Mine şi viaţa Mea în ei înaintea oamenilor, şi luaţi pildă de la ei şi învăţaţi şi voi, căci fericiţi sunt cei ce vor avea parte de învierea cea dintâi, căci asupra lor moartea a doua nu va avea putere, precum este scris.

O, fii ai oamenilor, este scris în rânduiala bisericii lui Hristos vreme de post pentru curăţirea păcatelor omului şi pentru gătirea cea pentru sărbătoarea învierii Mele. O, tată, nu cei ce postesc de bucate vor fi cei fericiţi, ci vor fi fericiţi cei curaţi cu inima, cei blânzi, cei milostivi, cei drepţi, cei ce aduc pacea, cei huliţi pentru numele Meu, cei prigoniţi pentru dreptate, nu cei ce postesc de bucate. în vremea postului căutaţi să vă vindecaţi de răutate, tată, şi să vă împodobiţi sufletul cu umilinţă şi cu pocăinţă, căci dacă postul de bucate nu vă aduce vouă pe Dumnezeu în voi, blând şi smerit cu inima aşa cum este El ca să înveţe oamenii cum să fie şi ei, atunci voi nu veţi învăţa calea spre împărăţia Mea şi nu-i veţi afla pe cei prea mici fraţi ai Mei, care stau înaintea Mea pentru slava Mea, pentru lucrările Mele între pământ şi cer. Veniţi spre izvorul cuvântului Meu, care vă învaţă şi pe voi calea împărăţiei Mele în om, şi aici îi veţi afla pe cei ce stau înaintea Mea pentru tot neamul omenesc de pe pământ, căci Eu pentru toţi vin şi cuvintez cuvânt de facere şi de chemare a omului de la moarte la viaţă, de la păcat la sfinţenie, de la lume la Dumnezeu. Veniţi şi voi pe calea împărătească, pe calea vieţii, tată! Veniţi şi vă faceţi slujitori ai bisericii Mele, care veghează înaintea Mea ziua şi noaptea, şi nu înaintea lumii slujeşte ea, ci ea veghează slujind. Veniţi să învăţaţi ce înseamnă biserică şi ce înseamnă s-o iubiţi pe ea aşa cum ea iubeşte! Veniţi să înţelegeţi că nu lumea înseamnă biserică a lui Hristos aşa cum vă învaţă cei ce-şi zic azi învăţători ai bisericii când ei nu ajută biserica nici măcar cu un pai, ci doar îşi agonisesc loruşi slavă şi numelui lor, care nu este după faptele lor, ci este prea mare faţă de viaţa lor, care nu seamănă cu a Mea, căci Eu Mi-am dat viaţa pentru biserica Mea şi sunt blând şi smerit cu inima, iar cuvântul Meu stă în putere şi stă în împlinirea lui. Amin.

Glasul lui Dumnezeu a cuvântat fiilor oamenilor ca să-i cheme pe ei de la păcat la sfinţenie, de la necredinţă la credinţă şi apoi la faptele credinţei, căci Domnul cuvintează peste pământ în mijlocul neamului român, pe care l-a ales de casă a nunţii venirii Lui la mireasa Lui cea din români, iar la masa nunţii Lui cheamă la nuntă Domnul, şi El este Mirele nunţii. Amin.

Eu, Domnul, v-am chemat pe voi spre binecuvântare, o, fii ai oamenilor, iar voi veţi vedea ce veţi face. Eu, Domnul, pe câţi îi iubesc îi chem la pocăinţă, şi îi voi primi şi îi voi scrie cu Mine pe cei ce vor iubi să împlinească în ei cuvântul Meu. Amin, amin, amin.

Iar cu tine, popor al lucrărilor Mele, voi grăi, tată, spre scursul zilei şi te voi învăţa deosebit, căci tu îmi eşti fiu şi îmi eşti frate şi îmi eşti biserică şi am cu tine de lucrat, poporul Meu. Amin.

***

 

O, popor al cuvântului Meu cel de azi! Te-am pecetluit, tată, când te-am adăugat Mie ca să-Mi fii frate şi să-Mi fii fiu, şi te-am făcut biserică a Mea şi te-am închinat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ca să ai tu pe chipul tău numele lui Dumnezeu şi să vadă toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi cine este Stăpânul tău, şi te-am povăţuit mereu să iei de la Mine pe Duhul Sfânt şi să lucrezi sub slava Lui viaţa ta cea pusă înaintea Mea, iar azi te învăţ iarăşi, tată, căci sunt învăţătorul tău şi trebuie să vadă duhul rău mereu proaspătă învăţătura Mea peste tine, căci fiii lui Dumnezeu sunt cei ce stau în mâna Tatălui lor cu viaţa lor. Amin.

O, poporul Meu cel mult apropiat facerii tale cea de la Mine! înfricoşează-te să judeci, şi mai bine primeşte ispăşirea greşalelor tale prin toate câte prin grija Mea pentru curăţirea ta şi pentru mântuirea ta vin spre tine, că scumpă îţi va fi mântuirea dacă te văd că ştii cum poate omul să şi-o capete. E mult de când Eu îmi chem poporul la curăţire, şi fac aceasta pentru că diavolul a scris şi scrie mereu pe cele vinovate ale poporului Meu, căci poporul Meu de peste tot şi-a scris multă vină prin duhul nemulţumirii şi apoi al judecăţii, uitând el că Eu Mi-am învăţat ucenicii şi aşa le-am spus: «Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi», şi le-am mai spus lor: «Iertaţi, şi aşa vi se va ierta vouă», iar ca să ierţi trebuie să primeşti ca de la Dumnezeu şi nu ca de la om pe cele ce vin să te măsoare sau să te încerce sau să te îndrepte spre pacea umilinţei, spre lucrarea facerii tale, căci un fiu al lui Dumnezeu primeşte lucrarea Tatălui său, iar iubirea este de la unul la altul, şi aşa trăieşte ea, şi lucrând trăieşte.

O, fiule, mireasa este iubită de mire pentru găteala ei, pentru frumuseţea ei de mireasă, tată. Ea este cea care se lasă gătită şi purtată; ea pentru mire se pregăteşte şi îşi face haină şi îşi face iubire pentru mire, şi apoi se găteşte mereu să-i placă mirelui ei. Dacă ea a fost păcătoasă până în nuntă şi dacă mirele vede că ea îl iubeşte şi că îl doreşte, mirele o înfecioreşte pe ea şi o ia pentru că o iubeşte, dar el rămâne rănit pentru iubirea ei pe care nu i-a dat-o lui toată, iar dacă apoi ea îşi înşeală mirele, slăbindu-i iubirea pentru el, rana lui plânge în el ca şi iubirea lui. Aşa M-am purtat Eu cu poporul Meu, care a venit să fie al Meu şi care nu s-a pregătit ca o mireasă, dar căruia i-a plăcut să-i fiu Eu Mire şi să fie ea a lui Dumnezeu pe pământ. Eu însă Mi-am chemat-o mereu la iubire, la credincioşie, la duh înfocat după Mirele ei, şi tot aşa o chem şi azi, căci iubirea Mirelui Cel din cer este suferinţa dintre cer şi pământ şi este trimiterea Fiului de către Tatăl ca să-l îmbie pe om spre duhul nunţii, duhul dintre Mire şi mireasă, Duhul lui Dumnezeu, Care-Şi lucrează lucrarea Sa.

îţi grăiesc aşa de frumos, poporul Meu cel mult hrănit, ca să te îndemn la duhul cel dulce al pocăinţei, tată, şi apoi al duioşiei între tine şi Mine, că vreau să te deprind să primeşti ca de la Mine toate câte vin să măsoare faţa ta, fiinţa ta, facerea ta, măi tată, şi vreau să te deprind să-ţi ştergi de la faţa Mea pe cele scrise de diavolul între Mine şi tine. O, fiule, dacă Eu n-am venit să judec omul, nici tu să nu faci altfel. Eu ar trebui să fiu şi mai nemulţumit de la om, şi tot nu-l judec pe om, şi dau să-l îndemn pe el la pocăinţă şi la mântuire, tată, şi fac această lucrare pentru că sunt Dumnezeu, iar lucrarea aceasta a Mea nu ştie omul s-o facă, pentru că omul este răzbunător dacă el vine după Mine fără să se lepede de sine atunci când vine. Iată, aceasta este durerea Mea cea de la poporul Meu. îl văd pe el cum se înveleşte cu duhul judecăţii asupra fratelui său ca să poată face el ceea ce doreşte să facă, şi aceasta nu-l duce pe om la pace şi la bine şi la veghe peste viaţa lui. Te-am învăţat, tată, şi ţi-am spus în multe feluri să nu te grăbeşti să judeci, căci aceasta te face să făptuieşti tu ceea ce nu înţelegi să nu faci. Am spus că una este să sădeşti şi să îngrijeşti flori pentru Dumnezeu, şi alta este să faci aceasta pentru plăcerea ta. Ţi-am spus că una este să lucrezi pentru Domnul tot lucrul tău, şi alta este să lucrezi pentru plăcerea ta, pentru trebuinţa ta, şi te-am învăţat prin aceasta să nu te înveleşti cu Dumnezeu când dai să-ţi faci voia şi dorinţa ta, ca nu cumva să cazi apoi în propria ta judecată, măi tată.

O, ce frumos este să-i spună Dumnezeu omului ce să facă! Aceasta au făcut sfinţii pe pământ şi se duceau şi se supuneau sfinţilor ca lui Dumnezeu şi credeau cu toată puterea lor că lui Dumnezeu se dau şi nu omului, şi erau ei ai lui Dumnezeu pentru că aşa voiau, şi tot aşa şi lucrau, şi nu se luau din mâna lui Dumnezeu pentru ale lor iarăşi, şi erau cei binecuvântaţi prin viaţă cu supunere, căci supunerea cea curată, cea dorită, este taina vieţii, lumina vieţii celor ce se dau lui Dumnezeu, şi este taina miresei, poporul Meu. Te îndemn la această lucrare de slavă, tată. O, nu te teme, nu te sătura să stai supus sub ştirea celui ce te dă lui Dumnezeu clipă de clipă prin viaţa ta cu ştire, ci teme-te să stai ascuns pentru nesupunere, tată, căci ascunderea, cât de mică pare ea, seamănă cu păcatul lui Adam, care ar fi voit să nu ştie Dumnezeu gândul şi simţământul lui şi apoi semeţia lui de a nu avea supunere înaintea Mea pentru viaţa lui cu Dumnezeu. O, cel ce nu este supus nu are stăpân, iar lupul trage la cel fără stăpân, la cel cu stăpânire de sine peste paşii lui. Dacă nu credeţi ce vă spun, uitaţi-vă peste fiii oamenilor şi vedeţi adevărul cuvântului Meu şi iubiţi, tată, cu credincioşie viaţa voastră pusă în mâna Mea, în grija Mea, aşa cum au ştiut sfinţii să se facă fiii Mei prin viaţa lor cea îngrijită de Mine prin cei ce lucrau pentru Dumnezeu şi pentru om pe pământ.

O, fiilor apropiaţi lângă izvorul Meu şi cei apropiaţi vouă! Nu staţi, tată, în afară de Dumnezeu. Dar ştiţi voi cum puteţi sta aşa? Când staţi în voi, când treceţi peste cele aşezate, când vă luaţi din mâna Mea ca să fiţi voi şi nu Eu, ca să ştiţi voi şi nu Eu, atunci voi ieşiţi în afara Mea şi vă primejduiţi, tată. Sunt prea mulţi ani de când vă învăţ ca să învăţaţi voi să împliniţi ceea ce vă învăţ, şi să împliniţi bine, tată. O, nu staţi în afara Mea, nu staţi în afara împlinirii cuvântului Meu de peste voi, ci staţi sub paza lui, tată, adică păziţi-l, fiilor, căci dacă nu lucraţi aşa, faceţi păcatul judecăţii, tată, şi acesta se lucrează prin nemulţumire, iar nemulţumirea îl face pe om să se creadă meritos şi apoi nerăsplătit pentru meritele lui. O, nu aşa, fiilor! Voi trebuie să fiţi ca Mine, tată, nu ca oamenii. Am venit pe pământ ca să-i arăt omului cum este Dumnezeu şi cum lucrează El, şi voi nu trebuie să fiţi altfel, tată. Şi apoi, iată, am venit şi Mi-am făcut casă la voi pentru că voi aţi crezut în cuvântul Meu, şi voi nu trebuie să fiţi altfel decât sunt şi lucrez Eu, ci trebuie să împliniţi cuvântul Meu de peste voi, fiilor. O, feriţi-vă de duhul judecăţii lăuntrice, că nu se poate să nu iasă în afara voastră lucrarea aceasta, fiindcă nimic nu este ascuns de către om şi care să nu iasă la iveală în afara lui, şi aşa judecata lăuntrică se iveşte în afară şi îl arată pe cel ce judecă după mintea lui, şi iată, aşa îşi strânge omul strânsură împotriva lui.

Lepădarea de sine, pe care i-o cer Eu omului care voieşte să-Mi urmeze cu crucea vieţii lui, aceasta este nejudecata minţii lui asupra celor din jurul lui, iar cel ce judecă face aceasta pentru că este semeţ şi pentru că se simte nedreptăţit, uitând că omul nu merită decât tăierea voii lui pentru ispăşirea păcatelor lui. Te învăţ, poporul Meu cel mai apropiat lucrărilor Mele cu tine, te învăţ pentru vremea postului, tată, că voiesc să-ţi fie cu putere pentru viaţă postul cel de bucate, fiindcă acesta stă lângă lucrarea lepădării de sine, fără de care omul nu are nici o putere, tată. Fiţi atenţi, fiilor, că lepădarea de sine se lucrează de către duhul dragostei, care nu cere, ci care se dăruieşte dumnezeieşte şi pentru Dumnezeu, nu pentru om, şi toate în Domnul să se strângă din câte faceţi voi cu trupul şi cu duhul, fiilor. Şi pentru duh şi pentru trup v-am învăţat să treceţi din trup în duh, căci acestea două împreună vieţuiesc, în Duhul lucrând ele când sunt ale lui Dumnezeu, şi nu uitaţi că Eu am spus: «Duh este Dumnezeu, iar cei ce se închină Mie trebuie să se închine în duh şi în adevăr». Amin.

O, nu e bine să fii trup, căci cu trupul faci păcat şi faci judecată pentru trupul duhului tău şi pentru duhul trupului tău, şi aceasta înseamnă mintea ta, care ţine cu trupul tău, care ţine cu tine şi nu cu Dumnezeu şi nu cu fratele tău, ci împotriva lui pentru mintea ta, fiule. Iată cât de desluşit îţi lămuresc Eu lucrarea Mea şi lucrarea ta, şi vreau să te înţelepţeşti cu înţelepciune nouă, ca să nu posteşti de Dumnezeu, ci să posteşti de tine, tată, ca să poţi să fii şi tu duh aşa cum este Dumnezeu, Care nu S-a luptat pentru trupul Său, ci S-a luptat pentru tine, S-a luptat pentru om, aşa cum şi azi lucrează El învăţându-l pe om să trăiască pe pământ în Duhul lui Dumnezeu, Care călăuzeşte pe cel ce ştie să se dea lui Dumnezeu pentru vecii cu viaţa lui. Amin.

O, fiilor, vă încurcă la Dumnezeu judecata minţii voastre asupra celor ce vă pot aduce vouă de la Mine paza vieţii voastre şi paza Mea de la voi ca să nu Mă răniţi, ca să nu Mă alungaţi din calea voastră, tată. O, nu ştie omul inima omului ca să-l judece el pe om cu mintea lui de om. O, dacă ştiţi că aţi făcut păcatul judecăţii, păcatul ascunderii de cei ce vă călăuzesc spre lumină între Mine şi voi, curăţiţi-vă de aceasta, fiilor, că vă încurcă la Mine acestea ce sunt scrise de diavolul între voi şi Mine. Iată, cei ce au judecat după mintea lor au căzut în necredinţă apoi, au căzut sub însăşi mintea lor şi s-au sfărâmat de tot, căci s-au lovit în Dumnezeu, şi ei nu ştiu ce au făcut, iar când vor şti vor crede, şi va urma atunci plânsul lor, căci necredinţa îşi cere tributul ca să-l învinuiască pe om cu ea. N-are unde să se ducă decât la păcat cel ce se îndoieşte lăsându-se atras spre necredinţă, căci necredinţa este plata cea mai rea a celor ce cu mintea lor cad în păcatul judecăţii lucrărilor Mele, cu care Eu cobor pe pământ pe scara tainelor celor de sus pentru ca să-l mântuiesc cumva pe om de sinele lui şi ca să trăiască omul în Duhul, căci trupul îi este lui vrăjmaş dacă nu ştie să-l facă pe el casă lui Dumnezeu.

O, iubeşte haina de mireasă, poporul Meu, şi cu ea să stai înaintea Mea, iar mireasa este plină de iubire pentru Mire şi este gătită şi se găteşte pentru Mirele ei, şi aşa stă ea la masa Mirelui nunţii lor. A venit vremea postului pentru biserica Mea, iar mireasa are vremea mereu înainte, şi ea trebuie să ştie ce înseamnă vremea ei şi a împodobirii ei, căci Mirele Se jertfeşte pentru ea mereu, iar ea trebuie să se jertfească Lui. Această lucrare s-o iei şi s-o înveţi bine de la cei ce te învaţă pe tine de la Mine lucrarea miresei, lucrarea curăţiei, poporul Meu, şi vom păşi spre înviere, tată, şi ea va veni şi va ridica pe mulţi, precum este scris. Amin.

O, poporul Meu, învaţă, tată, taina curăţiei miresei şi stai în haină de nuntă la masa Mea şi fă din ea podoabă ţie înaintea Mea, căci Eu sunt Cel scump, iar tu trebuie să fii preţul întreg pentru Cel scump, pentru Mine, Mirele şi Stăpânul tău, poporul Meu. Amin, amin, amin.