Cuvântul Meu este izvor vindecător ca şi cuvântul sfinţilor Mei cu care Mă slăvesc întru venirea Mea. La toţi cei de pe pământ care se întreabă de vorbirea sfinţilor Mei şi a celor pentru care se aduce rugăciune de pe pământ, Eu, Domnul, le spun acestora că se împlinesc Scripturile Mele cele de acum două mii de ani prin care am spus că aud cei din morminte glasul Fiului lui Dumnezeu şi înviază cuvântul lor şi mărturiseşte; şi le mai spun că este scris în Scripturi că «Domnul vine cu zecile de mii de sfinţi ai Săi». Amin.

Mă fac cale tămăduitoare de la cer la pământ şi de la pământ la cer, că voiesc să vindec cerul şi pământul de aşteptarea lor cea de şapte mii de ani, şi voiesc să-l vindec pe omul cel de la sfârşit de timp omenesc pe pământ. Voiesc să-l vindec pe om de el însuşi şi să Mă aşez Eu în el cu împărăţia Mea, că nu poate omul să fie slujitor la doi stăpâni, şi lui şi Mie. Trupul stă mereu împotriva duhului atunci când Eu nu sălăşluiesc în duhul omului, dar Eu voiesc să poată omul să Mă lase să-Mi fac casă în el şi să vin în el şi să cinez cu el şi să Mă arăt lui ca să-l ajut să fie înţelept al cerului, iar din cerul lui să strălucească Domnul întru a Sa venire pe pământ. Amin.

O, mamă a Mea, tu eşti stăpâna sărbătorii de azi, şi ai darul tămăduirii pentru cei ce au nevoie de doctor, pentru cei ce se umilesc ca să Mă lase pe Mine să-Mi fac în ei împărăţia Mea, mamă. Amin.

– O, dulce Fiul meu, le dăm înţelepciune la cei ce sunt poporul Tău şi le spunem că dacă împărăţia cerurilor este în ei, ea trebuie să se vadă bine, că nu altceva este împărăţia cerurilor pe pământ. Ea nu poate fi văzută decât din om când ea este în om. Când omul se dă Domnului împărăţie, el se face palat al Domnului, iar prin uşile şi ferestrele lui, iese Domnul şi Se face lumină a lumii şi Se face mângâiere, şi stă Domnul la masă cu sfinţii Săi atunci când omul se lasă sălaş al împărăţiei lui Dumnezeu.

O, popor al venirii Fiului meu! Eu Îi sunt Lui mamă. El nu mi-a adus dureri, căci fiii sunt mângâiere, şi nu sunt altfel cei ce sunt fii. O, cât de mult mi-e dor de om vindecat de sine ca să-l ajut să se lase sălaş al slavei Fiului meu între oameni! E dureros când unii vor, şi alţii nu vor cu strălucirea împărăţiei cerurilor în ei, dar eu sunt vindecătoare şi sunt mamă a Fiului lui Dumnezeu. Fiul meu este blând şi smerit cu inima şi aşa voieşte El să fie în fiii cuvântului Său, căci El Şi-a făcut popor, şi îl învaţă pe drumul nestricăciunii pe poporul Lui. Eu voiesc să vindec de supărare pe tot fiul care s-a lăsat spre împlinirea cea pentru împărăţia cerurilor în el. Iubirea îl vindecă pe om de păcat, îl vindecă de el însuşi pe om, şi Îl vindecă pe Dumnezeu, iar iubirea este la Dumnezeu. Cel ce voieşte să fie asemenea Fiului meu, acela este cel ce se lasă vindecat de sine şi împodobit înăuntru şi în afara sa cu Fiul meu. Iubirea Lui de Fiu al Tatălui şi al meu, ea este cea care îl vindecă pe om de păcat, de el însuşi îl vindecă pe om, căci Fiul meu în om este aşa cum este El în cele cereşti, căci cine are iubirea Tatălui, este cel ce are umilinţa slavei acestei iubiri. Iubirea are umilinţă, fiilor, şi cu ea vindecă în jurul ei.

O, popor al venirii Fiului meu, ia învăţătură de iubire de pe masa Lui. Ia de pe crucea Lui puterea iubirii Lui de pe cruce, căci iubirea Lui pentru om nu I-a putut-o răstigni omul, ci, din contra, s-a aşezat cu ea înaintea omului plină de slava crucii, plânsă sub slava suferinţei care plânge în Dumnezeu după om. Numai cel ce nu-L iubeşte pe Domnul în el şi în afara lui, numai acela nu ştie faţa şi puterea iubirii cea din Fiul meu izvorâtă şi adusă în dar omului ca împărăţie a lui Dumnezeu în om. Cel ce nu seamănă cu Fiul meu şi cu iubirea Lui, acela nu se face casă a Fiului meu şi nu-L tămăduieşte pe Domnul de durerea Lui cea fără de casă pe pământ.

O, popor hrănit cu Fiul meu! Slava iubirii Lui este tot ce-ţi doresc eu ca tămăduitoare ce sunt peste om. Să se vindece de nepăsare cel ce voieşte să fie fiu al Tatălui, căci Fiul meu îi voieşte pe toţi aduşi la Tatăl, şi pe Tatăl adus la ei. Amin.

O, Fiule blând şi smerit înaintea omului! Le dau lor povaţă pentru tot omul. Le dau iubire vindecătoare şi le spun că între frate şi frate trebuie să fie Dumnezeu Iisus Hristos, Fiul meu.

O, vorbeşte de Domnul pe cale, fiule al Fiului meu, iar El Se va arăta ţie şi îţi va tâlcui Scripturile venirii Lui. Iubeşte viaţa Lui, şi grăieşte-o între frate şi frate, căci foamea vine mâncând, dar dacă stai nemâncat, nu-ţi mai cere nici duhul, nici sufletul, şi e păcat să stai fără Domnul pe cale, fără statul Lui cu tine şi între frate şi frate. Fă foc, fă cu Domnul şi te vindecă la focul Lui de toată răceala, şi stai cald apoi, că e frig pe pământ, e frig fără iubire şi fără focul ei cel viu. Nestins să fie focul iubirii între frate şi frate, căci Domnul este foc mistuitor precum este iubirea Lui în cei ce o poartă pe ea. Amin.

Eu, Fiule, sunt mama lor pentru că sunt mama Ta. Le-am dat alifie, le-am dat de hăinuţă focul iubirii Tale, foc mistuitor între frate şi frate, ca să fie peste ei vindecare de frigul de pe pământ şi să fii Tu Stăpânul vieţii şi al iubirii lor, Fiule al iubirii care vine după om. Amin.

– După ei şi la ei vin, mamă, că vreau să stau în ei şi între ei iubire precum am stat între Luca şi Cleopa pe drum de Emaus iubind cuvântul lor cel despre Mine şi iubindu-i cu cuvântul Meu cel de peste ei până ce M-am lăsat văzut de ei ca să le dau bucurie deplină, mamă, şi să le fiu lor vindecare şi alinare. Amin.

O, fiilor, lăsaţi-vă după cei ce iubesc mult între voi. Cei ce iubesc mult, sunt cei ce nu pot sta fără Mine între frate şi frate şi sunt cei ce stau cu Mine în ei şi nu cu ei. Nu este altă vindecare de durere, nu este, iar Mie Îmi este dor să fiu vindecător şi să Mă arăt apoi la cei ce Mă poartă în ei cu chipul şi asemănarea Mea.

O, poporul Meu, să nu-L superi pe Dumnezeu. Să nu-l îndurerezi pe cel în care iubeşte şi trăieşte Dumnezeu cu faţa Lui slăvită şi cu iubirea Lui cea de sus. Cel ce iubeşte ca Domnul, acela este cel mai mare învăţat şi cel mai mare învăţător de la care ia învăţătură cei ce iubesc să înveţe. Iar Eu, Domnul, dau vindecare peste neputinţele voastre, fiilor, şi unii pe alţii să ne vindecăm de dureri şi să fim casa păcii, căci pacea este puterea care Îi face Domnului casă în om, şi ea vindecă cu taina ei pe cei adânc îndureraţi după Dumnezeu pe pământ. Amin, amin, amin.