Înlăcrimat şi neputincios cu duhul ca un om, păşesc pe calea Mea spre tine, căci calea e cu neputinţe pe ea, poporul Meu. Dau să prind putere, dar Eu pe pământ lucrez după puterea omenească, fiindcă fără om Eu nu lucrez. Când Îmi duceam crucea, Îmi era greu, ca unui om, căci pentru om o duceam, fiindcă omul nu şi-o ducea, şi Îmi era greu de tot, dar când Mă gândeam la cei preaîndureraţi, preazdrobiţi pentru durerea Mea, puteam pentru ei, şi mila de ei Îmi dădea puteri, Mă întărea mult, fiindcă mila este cea mai mare putere a lui Dumnezeu şi a omului, şi este izvor pentru mângâierea durerii. Mă pornesc să te îmbrăţişez cu sărbătoarea sfântului Meu, arhiereul Spiridon, şi ţi-l dau de pildă pentru viaţa ta cu Mine, că el a fost iertător, milos şi mult credincios şi a petrecut în el cu harul puterii credinţei şi a faptelor ei, fiindcă numai Eu puteam şi trăiam în el, prin dragostea şi prin puterea credinţei lui. E slab şi neputincios drumul cuvântului Meu, dar îţi dau îndemn prin arhiereul Meu. Ia, fiule, şi aşează-te lângă dragostea sfinţilor şi fă în tine locaş al puterii lor şi al lucrării credinţei, poporul Meu. Amin, amin, amin.

– Tu, Doamne, eşti izvorul milei pentru cei care cu dureri şi cu neputinţe lucrează pe pământ venirea Ta şi vestea venirii Tale şi mângâierea Ta peste om. Îi dau poporului Tău îndemn şi îi spun aşa: nu uita, nu te lua cu ziua şi cu lucrul ei, popor al milei Domnului. Nu te lua cu orice lucru pe care îl lucrezi ca apoi să uiţi de îndemnurile Domnului puse peste tine şi pentru tine. O, nu aşa, căci Domnul te învaţă, iar tu, ca un ucenic şi, mai mult decât atât, ca un fiu, de Tatăl tău trebuie să asculţi, de tot cuvântul Lui. Ai grijă de viaţa ta; de viaţa ta cu Domnul, şi fă-L pe El să simtă de la tine că Îl ai pe El Dumnezeu, şi fii înţelept ca să ştii ce lucrare trebuie să lucreze acum fiii lui Dumnezeu pe pământ. Învaţă lucrarea dragostei, popor al venirii Domnului; învaţ-o bine, şi ia din Scripturi lecţia ei, şi n-o lua din tine, ci ia-o din locul de unde ea se aprinde. Adu-ţi aminte mereu, mereu de lucrarea dragostei, fiule din urmă, că Domnul are nevoie de aceasta, şi nu tu. Tu trebuie să fii sluga Domnului în zilele Lui cu tine, şi nu Domnul trebuie să fie sluga ta. Iată, Domnul îţi slujeşte mereu prin mila Lui de tine, ca să ai ce-ţi trebuie pentru viaţă pe pământ, dar fii cu inima plină de recunoştinţă şi stai ca un fiu milos şi credincios în curţile Lui şi dă-I Lui slujire cerească şi vezi cum stai în lucrarea dragostei, ca să ai credinţă şi neclătinare apoi, popor al milei Domnului. Cere-I Lui mereu, mereu. Cere-I ceea ce El ţi-a făgăduit să-ţi dea şi să-I dai, că ţi-a făgăduit să-ţi dea şi să-I dai viaţă fără de moarte, iubire fără răgaz. Cer pe pământ să fii pentru lucrările Domnului scrise în Scripturi pentru vremea Lui cu tine, că e cu tine venirea Lui, dar nu te învăţa cu ea, ci stai cu sfială de fiu înaintea Lui şi slujeşte-I prin darurile dragostei fierbinţi, aşa cum uceniţele Lui Îi slujeau cărării Lui spre oameni, şi aşa I-au slujit până peste înviere, iar pentru învierea Lui, ele s-au ridicat cu mult dor, cu mare credinţă, cu dragoste de mireasă şi cu neodihnă în iubirea lor cea jertfitoare şi arzândă în ele ziua şi noaptea, iar focul lor le ţinea în Domnul şi Îi hrănea mila Lui şi Îi dădea puteri pentru viaţa omului, pentru care El a suferit sub cruce şi a biruit pentru om. Eu te îndemn, binecuvântându-te cu arhierească dorire, să înteţeşti în tine focul dragostei de Dumnezeu, poporul meu, aşa precum fecioarele care Îl doresc pe El se hrănesc cu dor şi trăiesc cu dor, desfiinţând înăuntrul lor hotarul dintre ele şi Mirele lor, Domnul Cel iubit, pentru Care ele se hrănesc cu dor şi se sfinţesc prin el, iubindu-L pe Domnul. Amin.

Voi, fii unşi în grădina Domnului din zilele acestea, fiţi tari cu duhul şi cu rugăciunea şi cu darul iubirii, şi înteţiţi în popor darul duhului frăţiei cereşti, căci Domnul poate acolo unde sunt împreună şi cu El fiii venirii Lui. Amin.

– O, voi, sfinţi veniţi în serbări cereşti cu Mine! O, mare a fost mărirea Mea în voi, iar voi aţi fost slava Mea. Daţi puterile voastre fiilor poporului Meu, ca să aducă ei rod, şi cereţi din mijlocul lui mereu, mereu împlinirea slavei făgăduinţelor Mele cele pentru venirea Mea şi pentru împărăţia cerului nou şi a pământului nou, după cum Eu am făgăduit celor ce Mă iubesc. Amin.

Iar tu, poporul Meu, lucrează-te pentru Mine, lăsându-te lucrat, şi stai în lumină, ca să fii lumină, fiule. Arată-Mi că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Arată-Mi că tu eşti poporul Meu, arată-Mi prin lucrarea ta cea pentru Mine şi nu pentru tine, că Eu pentru Mine te-am întocmit. Arată-Mi că eşti poporul Meu şi că Eu stau în mijlocul tău, şi să vadă aceasta cerul şi pământul, şi să se facă noi prin harul Meu lucrător în tine, că Eu nu pentru tine, ci pentru Mine te-am luat la sânul Meu cel duios, ca să înveţi de la Mine lucrarea şi harul milei dumnezeieşti, care îţi sfinţeşte fiinţa şi dorul din ea, dorul după Dumnezeu, poporul Meu. Amin, amin, amin.