Am venit la poporul Meu de pe pământ cu ziua serbării îngerilor. Înaintea Mea şi a lor merge căpetenia lor, Mihail arhanghelul, îngerul Meu, şi toţi ascultă la el şi se aşează de sărbătoare lângă poporul cuvântului Meu. E ordine cerească în toată suita venirii Mele cu îngerii şi cu sfinţii. E sărbătoare ca în cer, nu ca pe pământ, iar Eu aşa vin când vin la popor ca să-l hrănesc cu cuvânt şi cu har din har, şi ca să-l înalţ spre umilinţa de duh, care este har al sfinţilor Mei în cer şi pe pământ.

Hai, deschideţi-Mi, voi, cei din porţi. Eu bat la porţi când ajung înaintea lor. Hai, copii priveghetori, căci fericită este sluga pe care o găsesc priveghind pentru venirea Mea. Deschideţi-Mi, dar! Eu sunt Cel ce sunt. Vă spun cine sunt când bat venind. Sunt Domnul Iisus Hristos, Domnul îngerilor slăvilor cereşti, Domnul sfinţilor, şi sunt Domnul Dumnezeul vostru, iar voi să aveţi popor, ca să am Eu ce aveţi voi, căci dacă voi nu aveţi, nici Eu nu am. Cei ce vă au pe voi între ei şi Mine, aceia sunt cei pe care Eu îi am, căci v-am aşezat înaintea venirii Mele ca să împărţiţi cuvântul Meu şi să se strângă lângă el cei ce iubesc să-l împlinească pe el, căci vai de cei ce ştiu de la Mine cuvânt şi nu-l împlinesc pe el spre slava numelui Meu peste cei credincioşi şi necredincioşi venirii Mele o dată şi încă o dată acum două mii de ani şi, iarăşi, acum, după ce s-au scurs veacurile şi peceţile lor, ca să pot să-Mi desfac cartea cea cu şapte peceţi şi să lucrez cu ea dreptatea cea pentru Dumnezeu, şi pe care oamenii veacurilor au pus-o spre uitare mereu, mereu, căci pe pământ nu e ca în cer şi nu se vede ca în cer. Omul stă departe de Dumnezeu pe pământ, şi de aceea cerul stă nevăzut de om, dar nu e om care dezbrăcându-şi trupul să nu vadă cerul pe pământ şi să nu-l doară adânc şi greu depărtarea lui de Dumnezeu şi de îngerii lui Dumnezeu, că fără îngeri, omul nu poate avea cuvânt înaintea Mea. Fără îngerii lui Dumnezeu nu se şterge de pe răboj depărtarea de Dumnezeu a omului. Şi iată-Mă cu serbare îngerească alături de poporul Meu născut din cuvântul Meu din vremea aceasta.

Glasul Meu cel românesc umple văzduhul de slava cuvântului Meu cel purtat de îngerul Meu, căci Eu fără înger nu pot să fiu înaintea omului. Îngerii sunt fără de trup, şi Îmi acoperă trupul între Mine şi om, aşa cum l-au acoperit când M-am aşezat în Tatăl, înălţându-Mă pe îngeri după ce am înviat din răstignire.

Poporul Meu, voiesc să fac bucurie îngerilor. Ei au căpetenie peste ei pe Mihail arhanghelul, îngerul Meu, care este şi îngerul poporului Meu. Eu sunt cuvântul lui, iar el este cuvântul Meu.

Am stăuraş în mijlocul tău, poporul Meu, şi Mă nasc şi cresc şi Mă împart ţie şi omului de pe pământ, că am purtători ai Mei pe îngeri şi pe cei ce Mă împart ţie de lângă tine; ţie şi omului de pe pământ. Toată îngerimea slavei Mele ascultă de îngerul Meu, iar el ascultă de Mine precum în cer aşa şi pe pământ.

O, îngerul Meu! Cuvintează! Amin, amin, amin.

– Dacă Tu porunceşti, Doamne, eu împlinesc, şi Te slăvesc în cer şi pe pământ, cuvântând. Glasul Tău cel românesc este în cuvântul meu, iar eu sunt îngerul Tău, cuvântul Tău, care se face înger peste poporul Tău şi al îngerului Tău. Amin.

O, popor slujit de îngerii şi de sfinţii cerului cel nevăzut de om! Noi suntem cei ce acoperim cu firea noastră cea fără de trup pe Domnul slavei în venirea Lui la tine cu hrană de viaţă veşnică şi cu putere pentru ea. Cel ce voieşte să-L vadă pe Domnul slavei, să se ridice deasupra trupului său şi să petreacă pe pământ ca unul fără de trup, prin roadele Duhului şi apoi prin Duhul Sfânt. Amin.

O, Doamne, aş vrea să-i spun poporului Tău şi al meu să-şi amintească de cuvântul Tău prin care l-ai povăţuit să lucreze ca în cer. Le-ai spus odată la cei ce Te aşează cuvânt înaintea poporului Tău, le-ai spus să lase peste fiecare cetate de creştini numai o cârmă, ca să-l păzeşti de tot vaiul cel dinăuntrul şi cel din afara lui pe poporul Tău. Duhul Tău Cel învăţător a spus prin prooroci: «Vai de cetatea cea cu mulţi cârmuitori sau fără de cârmuitor peste ea!». Acestea două sunt acelaşi fel de rău, căci cetatea cu mulţi cârmuitori nu are cârmuitor, şi de aceea este aşa, iar cetatea fără de cârmuitor este aşa din pricina că mulţi se aşează în ea să cârmuiască.

O, Doamne al slavei cea frumoasă a îngerilor şi a sfinţilor Tăi! Frumoasă a fost să fie cârmuirea cea din vremea lui Moise peste poporul Israel. El punea cârmuitori, iar aceia alegeau şi ei ajutoare pentru cârmuire bună şi nu oricum se alegea la această cerească lucrare. Nimeni nu se alegea pe sine, căci Duhul Tău din Moise lucra însemnând pe cei ce meritau pe Dumnezeu. Dacă însă cei însemnaţi nu au spre îngrijire dintre cei cu credincioşie de duh, nu pot cei însemnaţi să facă ordine cerească şi cârmuire cu pace şi cu folos pentru Dumnezeu precum este între îngerii lui Dumnezeu. Nici un popor, nici o cetate nu scapă de vai peste ea dacă nu ştie să aibă cârmuire peste cei din cetate. O, Doamne învăţător, să ia pildă de la îngeri, să ia poporul Tău, şi să aibă ordine îngerească toate cetăţile Tale de nou Ierusalim. De şapte mii de ani îngerii slavei lucrărilor Tale stau cu supunere pentru cuvântul Tău cel rostit de mine în vremea căderii îngerilor, căci am spus atunci peste îngeri poruncă: «Să stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm aminte!». Această lucrare a supus sub fericirea ei pe îngeri, iar eu am trecut la cârmă şi îngerii mi se supun să stea bine şi cu frică şi cu luare-aminte şi aşa să lucreze lucrările Tale pe pământ şi în cer, în cer şi pe pământ, Doamne. O, unde pe pământ nu este tot aşa între oameni, Doamne, acolo este vaiul despre care au proorocit cei plini de Duhul Sfânt, dar fi-va aşa pe pământ curând, curând, fi-va ca în cer pe pământ. Amin.

– O, îngerul Meu cel ascultător şi supus Duhului Meu! Am spus ţie: cuvintează! Iar tu aşa ai făcut, şi ai adus poporului Meu taina vieţii îngereşti peste el, minunată lucrare a fericirii pe pământ. Dar pentru aşa lucrare este nevoie de iubire cerească în om, de înţelepciune cerească în om, de bunăvoinţă între om şi om pentru lucrarea supunerii, care nu este o scădere pentru om, ci o slavă cerească este pentru el şi cu el.

O, e tare greu pe pământ, că e mult de când omul a căzut, şi tot atât de mult este de când Eu, Domnul, trudesc cu suspin zdrobit în Mine ca să-l pot înţelepţi pe om, şi apoi să vrea el fericirea, să vrea iarăşi, aşa cum au voit-o iarăşi îngerii care au rămas ai Mei după căderea îngerilor, care s-a întâmplat după ce omul n-a mai iubit supunerea ce îl ţinea pe el în fericirea raiului, şi pe Mine în om, în casa pe care Eu am zidit-o. Amin.

Iată, strigăm la masa îngerilor pe cei care şi-au lăsat trupul în vremea celor şapte mii de ani. Bucuria lor e de neînchipuit, dar şi durerea lor pentru cei ce ca şi ei în vremea lor nu ştiu pe pământ să preţuiască pe Dumnezeu, căci omul stă departe de Dumnezeu pe pământ şi nu ştie durerea care îl va lua în ea apoi. Cei adormiţi aşteaptă pe Dumnezeu de pe pământ, nu din cer, că ei văd cerul pe pământ, şi văd şi aşteaptă bucuria care îi va lua în ea după ce Eu voi avea pe pământ precum între îngeri lucrare. Amin.

Mângâiaţi-vă, voi, cei întristaţi după Dumnezeu! Puţin, puţin, şi va fi învierea şi lumina ei şi mângâierea ei. Fericiţi sunt cei ce pe pământ iubesc întristarea după Dumnezeu, că aceea îşi plătesc bucuria care îi va lua în ea apoi. O, mângâiaţi-vă acum! Însemnatu-M-am peste voi cu glasul îngerului Meu, că vă este pusă masă cu îngerii.

O, este între voi un suflet care strigă. Trâmbiţa Mea Verginica voieşte să fie lăsat să vorbească cel ce strigă. Să nu sfârşim cuvântul cărţii de azi, copii din porţi, până nu vedem ce este cu cel ce strigă la voi. Acum însă lucrăm ziua serbării îngerilor, şi stăm apoi în lucru ca să cercetăm pe cel ce strigă dintre cei chemaţi la masa îngerească din ziua aceasta de serbare.

Lucrarea aceasta a venirii Mele la tine, poporul Meu, suspină după ea cerul şi pământul şi iadul, suspină după ea duhurile celor săvârşiţi, poporul Meu, iar trâmbiţa Mea Verginica stă la acest hotar ca să fie mijlocitoare şi să aducă pildă de învăţat peste oameni, căci oamenii stau departe de Dumnezeu pe pământ, şi de aceea cerul stă nevăzut de om.

O, poporul Meu, s-au strâns la sărbătoare cei ce se hrănesc cu cuvântul Meu. Le-am dat ca şi vouă glasul arhanghelului, glasul îngerului Meu, învăţătură pentru lucrare frumoasă peste tot pe unde sunt cei ce au învăţătura Mea şi vor să stea în ea. Când cade Dumnezeu dintre om şi om, dintre frate şi frate, atunci cerul şi frumuseţea lui suferă fără de casă. De aceea, privegheaţi, fiilor, să aibă cerul casă între voi şi să se vadă cerul pe pământ. Însemnatu-M-am peste voi cu glasul cuvântului Meu pentru serbarea îngerilor. Plecaţi-vă genunchii şi cereţi-Mi mereu duh nou din Duhul Meu. Întăritu-M-am cu semnul Meu peste voi, iar voi întăriţi-vă locaşul din voi pentru Duhul Meu.

Fiilor, fiilor, staţi departe de lucrarea diavolului şi ţineţi-l departe de voi, căci v-am învăţat mereu să ascultaţi de tot cuvântul învăţăturii Mele de peste voi. Fiilor, fiilor, omul stă departe de Dumnezeu pe pământ, iar voi să staţi departe de diavolul şi aproape de Dumnezeu, împotrivindu-vă diavolului, căci v-am dat arme cereşti. Supuneţi-vă mereu învăţăturii, fiilor. Învăţaţi peste tot pe tot poporul cel ascultător să iubească supunerea precum îngerii o iubesc în cer, spre preafrumoasa fericire a lor, suspinând ei cu ea după fericirea omului care stă departe de Dumnezeu pe pământ, nevăzând cerul cel atât de aproape de el.

Glasul Meu cel românesc este dorit de toţi cei care au purtat trup pe pământ, căci cuvântul Meu răcoreşte toată arşiţa şi tot plânsul lor.

Îngerul Meu străbate peste tot în ziua aceasta şi împarte mângâiere şi nădejde, dar ajută-Mă, poporul Meu, să biruiesc pe vrăjmaşul omului şi să-l scot pe om de la supărare, căci tu pentru aceasta ai fost chemat la Mine. Amin, amin, amin.

Rămâneţi cu cartea zilei de azi deschisă, copii din porţi. Vom sta la masă cu îngerii, şi vom slobozi apoi pe cei pomeniţi la masa îngerilor Mei, şi vom fi mângâietori, căci suntem din Tatăl, fiilor. Amin.

 

***

 

O, fiilor din porţi, stau cu Verginica la hotarul dintre cele văzute şi cele nevăzute, iar ordinea cea desăvârşită a îngerilor Ne însoţeşte şi Ne slujeşte. Am lăsat să curgă sărbătoarea de azi, şi v-am povăţuit în ea prin îngeri. Îngerul Meu Mihail a amintit poporului Meu să lucreze şi să trăiască după ordinea îngerilor, ca în cer pe pământ. Şi iată, cei ce au trecut cu trupul, Mă aşteaptă pe Mine de pe pământ, nu din cer, căci toată lucrarea cea pentru mântuirea lor, se lucrează pe pământ, iar cerul răspunde pământului. Amin.

O, Verginico, tu ai o dorinţă, iar Domnul şi îngerii toţi ţi-o împlinesc, şi apoi îi slobozim pe îngeri, dimpreună cu cei chemaţi la serbare prin pomenirea lor de azi. Între cei ce au trecut cu trupul, tu ai cu tine un glas de suflet strigând prin lucrarea cuvântului Meu care grăieşte pe pământ. Care îţi este dorinţa, Verginico?

– M-am bucurat între toţi îngerii şi între cei ce s-au strâns pentru serbarea lor, iar poporul nostru a pomenit pe cei adormiţi, şi s-au strâns şi ei, Doamne, că e mare ascultare între cele ce nu se văd, şi ei au venit strigaţi, şi au luat bucuria sărbătorii şi bucuria lor din ea şi din lucrarea Ta cu poporul Tău. O, ce frumos, ce minunat lucrează cele ce se văd cu cele ce nu se văd, dar omul stă departe de Dumnezeu pe pământ, şi de aceea cerul stă nevăzut de om. Aduc cu mine la copiii care ne poartă, aduc strigătul celui ce, dintre cei chemaţi şi pomeniţi la masa de azi, strigă la mine ca să dau de veste despre el pe pământ; un suflet din sătuţul meu de naştere, care mă roagă să-i dau parte să spună copiilor noştri care ne aduc pe pământ cuvânt, să-i dea lui alin în suspin. Eu, plină de milă cum am fost şi pe pământ, caut şi în cele cereşti să lucrez mult, şi să-Ţi aduc rod, Doamne. Şi acum grăiesc cu cei din porţi, să ştie ei apoi ce strigă acest sufleţel pomenit azi între cei pomeniţi.

O, copii veghetori la porţi pentru Domnul şi pentru sfinţi şi pentru îngeri şi pentru cei ce au trecut cu trupul! Iată, vă spun suspinul celui ce strigă la voi prin mine. Eu îl aud, şi voiesc să fie cunoscută strigarea lui, ca să ştie şi cei de pe pământ ce mare este această lucrare de cuvânt între cer şi pământ. Voi sunteţi osteniţi de durerile cele pentru lucrarea Domnului şi de durerile celor ce aşteaptă fără de putere mântuirea şi mângâierea lor de la Domnul. Iată, acest sufleţel care strigă voieşte să puneţi înaintea lui mila şi iubirea ce le aveţi, că el este rănit adânc pentru toate durerile pe care vi le-a adus în neliniştea lui de la voi în vremea statului lui pe pământ, căci voi aţi urmat pe placul Domnului calea acestui cuvânt, iar el ştiind, n-a făcut aceasta, şi a fost mereu neliniştit, şi v-a adus nelinişte. Mă roagă, iată, mă roagă să vă spun vouă că stă înfricoşat, uitându-se la voi cu suspin, căci Domnul a lăsat văzut de el armura în care sunteţi voi îmbrăcaţi, şi el suspină cu amar că n-a ştiut aceasta, fiindcă l-a slujit pe el duhul mândriei şi al semeţiei, şi a trăit pe pământ împotrivitor vouă pentru calea voastră cu Domnul, după ce Domnul v-a făcut slugi ale Sale. Se mângâie şi se răcoreşte dacă poate să vă dea de ştire că suspină cu păreri de rău pentru ranele pe care mereu vi le-a făcut ca unul fără de cunoştinţă, de credinţă şi de temere de Dumnezeu. Eu sunt cea care vă spun vouă pe cele ce suspină în el, că el nu are cum să treacă acum. Se căieşte că v-a lovit, că v-a ameninţat, că v-a urât şi v-a urmărit ca să vă umple de dureri şi de spaime ca unul fără de frică. Îl doare fără de mângâiere că v-a zdrobit de câte ori a putut aceasta, iar acum el vede ce are Domnul peste voi, ce iubire între cei din cer pentru voi, ce slujire aduceţi cerului, şi cerul vouă, ce lucrare minunată între cei din cer şi voi, şi el vede acum, şi se umple de jale şi de păreri de rău. V-a privit cu lacrimi toată ziua serbării de azi. Eu i-am fost ajutor lui, iar el a privit şi a suspinat şi a plâns să-l ajut să cunoaşteţi rana lui. Se ruşinează înaintea îngerilor că a fost plin de semeţie pe pământ, iar mintea lui omenească îl ruşinează acum, că la Domnul acestea nu au preţ. Ce este de preţ la oameni, este fără de preţ la Dumnezeu şi la îngeri. Acum vă roagă el pe voi să fiţi alături lui şi să-i daţi ce puteaţi să-i daţi şi pe pământ dacă ar fi putut fi mic înaintea acestei lucrări de serbare şi de mângâiere a celor ce o iubesc pe ea pentru slava ei cerească între oameni. El se uită la voi, la bunătatea şi la mila voastră, şi îndrăzneşte, că sunteţi miloşi. Vă roagă pentru ajutor, că sunteţi mari la Domnul. Vă roagă pentru el să-i fiţi lui sprijin pentru alinarea durerii duhului lui cel fără de împăcare în suspin, că el nu mai are acum pe nimeni, nici mamă, nici tată, nici soră, nici frate, nici familie, nici prieteni ca să-l poată ajuta pe el. El strigă la voi, iar eu dau această veste pe pământ spre pildă peste toţi şi pentru toţi cei care încă nu pun preţ pe această măreaţă lucrare a Domnului cu voi pe pământ între oameni. Sloboziţi duhul lui de durerea lui, că îl apasă dureros tot răul ce vi l-a adus prin răutatea lui fără să ştie ce har aveţi peste voi de la Domnul. Acum numai după voi caută, căci pe pământ v-a prigonit, v-a hulit, v-a rănit, v-a înspăimântat, iar spre sfârşitul trupului lui a lovit mult şi cu semeţie mare în voi şi în poporul Domnului, suflând furtună şi ameninţare peste voi prin mândria lui semeaţă, hrănită de duhul împotrivirii. El se răcoreşte că-şi poate arăta pocăinţa şi că este o aşa de mare minune lucrarea cuvântului acesta. Vă roagă cu suspin nemângâiat să-i daţi putere de mângâiere, să ştergeţi dinaintea Domnului ruşinea lui şi durerea lui, cu inimioarele voastre dulci şi duioase pentru orice suflet pierdut de pe calea cea cu slavă a Domnului pe pământ. Eu îi voi spune lui, iar el va primi răcoarea şi liniştea şi mângâierea, că e tare, tare zbuciumat, fiilor copii, când vă vede înaintea Domnului deschizându-I să vă crească şi să-Şi crească poporul şi să-l înveţe şi să-l ocrotească şi să-l slăvească cu slava Lui cerească. Eu îi dau acestui sufleţel zdrobit, îi dau de la voi tot ce doreşte el să-i daţi, iar Domnul să judece cu milă soarta lui şi să-i dea din plinul milei Lui, fiilor copii.

Eu, Doamne, am vestit tot strigătul, toată ruga celui ce a strigat spre copiii coborârii Tale pe pământ în ziua serbării îngerilor când poporul Tău a adus pomenire pentru cei adormiţi. Eu, Doamne, Te rog să-Ţi întinzi mângâierea şi răcoarea de suflet pentru cel ce a strigat la mine ca să grăiască la porţi. Sunt cu el la hotar. Acum slobozeşte-i pe cei pomeniţi, ca să duc la locul lui pe cel ce a strigat, iar Tu să faci cu el minunea de mângâiere şi de uşurare, Doamne, că eu sunt trâmbiţa Ta care strigă peste tot, vestind lucrarea venirii Tale şi stând la hotar ca să vii şi să dai fiecăruia după fapta sa, şi apoi după mila Ta, Doamne, că avem mijlocitori pe pământ, avem copii cu mila şi cu lucrarea Ta în ei. Amin, amin, amin.

– O, Verginico, tu eşti bucurie în cer şi pe pământ, că eşti mamă, şi ai inimă de samarinean. Cei din porţi au luat vestea adusă de tine, iar Eu văd inimioarele lor, şi mângâi unde se strigă după mângâiere, Verginico, şi fericiţi sunt cei ce au ca portiţă această lucrare de venire a Mea, căci poarta aceasta este poarta mângâierii. Amin.

O, copii priveghetori, glasul Meu cel românesc răvăşeşte cerul şi pământul. Mihail, îngerul Meu, aşează în ordine pe îngeri, după ziua lor de serbare. Îndemnaţi mereu poporul să lucreze ca în cer, ca între îngeri, şi să fie îngeraşul Meu tot fiul care Mă împlineşte în el în poporul Meu, şi să asculte precum îngerii ascultă, căci vai de cetatea care nu este cârmuită sau care mulţi o cârmuiesc pe ea!

Poporul Meu, ia pildă de la îngeri, fiule, căci lucrarea de cârmuire a lor prin îngerul Meu Mihail, a supus sub fericirea ei pe îngeri când aceştia erau să cadă de la Dumnezeu în urma semeţiei lui Lucifer. Tu să fii popor cuminte şi supus ca îngerii, căci lucrarea Mea de venire pe pământ la tine, şi de la tine peste pământul tot, este slujită de îngeri, poporul Meu, şi tot aşa să fie şi de tine slujită, şi să Mă ajuţi, poporul Meu, să-l biruiesc pe diavol şi să scot omul de la supărare, că tu pentru aceasta ai fost chemat la Mine. Amin, amin, amin.