Întăriţi cărarea ca să vină Domnul, fiilor copii. Copiii sunt mici şi neputincioşi chiar dacă ar iubi să poată şi mai mult, dar inima lor e mare, şi în umilinţa ei încap mulţi de tot, căci umilinţa este izvor al iubirii, este inima vieţii care nu se stinge, ci bate crezând şi iubind şi dorind ca Dumnezeu. Amin.

Hai, fiilor! V-am lăsat să vă odihniţi, şi acum hai să lucrăm cuvântul zilei de azi, că Eu altă lucrare nu am decât cuvântul, iar voi aveţi datoria să-l împliniţi pentru că sunteţi fiii lui Dumnezeu. Fiii lui Dumnezeu sunt cei ce ascultă de Dumnezeu şi nu de ei şi nu de oameni, şi de aceea ei au în mijlocul lor cuvântul lui Dumnezeu. Această Scriptură a fiilor lui Dumnezeu este aşteptată de multă vreme, de şapte mii de ani este aşteptată să se întocmească pe pământ, şi despre fiii acestui cuvânt este vorba în această Scriptură: «Toată făptura aşteaptă suspinând descoperirea fiilor lui Dumnezeu». O, ce plânge această Scriptură! O, ce suspină cei cuprinşi în înţelesul cel din ea! O, fiilor copii, plângeţi şi voi, iar duhul umilinţei voastre să caute mereu după toţi cei care plâng prin taina acestei Scripturi, căci toată făptura aşteaptă suspinând, aşteaptă rodul nestricăciunii, îl aşteaptă să se ivească şi să se preamărească şi să rodească viaţă şi nestricăciune peste făptura toată, care aşteaptă de şapte mii de ani.

Cei mari, fiilor, abia încap în ei cu mărirea lor din ei, iar cele măreţe nu încap în ei, căci sunt mărginiţi, şi casa lor e mică din pricina micuţei lor iubiri, iubire care cere camătă, iubire care nu face rod pentru cele ce sunt şi vor fi. Iar cei mici au inimă mare, şi în umilinţa ei încape tot ceea ce este şi tot ceea ce va rămâne, toată taina lui Dumnezeu încape în ea, în iubirea şi în aşteptarea ei, căci inima este locaş ori fără de margini când ea este din Dumnezeu, ori mărginită când ea este de la om. O, fiilor, inima care se opreşte pentru sine, aceea este neputincioasă pentru cei mulţi, şi de aceea cere pentru ea, de peste tot numai pentru ea, numai pentru vederea ei, căci este mărginită şi nu poate cuprinde în ea cerul tot şi pământul tot. Inima mare însă primeşte şi dăruieşte, şi iarăşi dăruieşte şi primeşte, şi se face izvor de har şi de mângâiere pentru toată făptura care este cuprinsă în ea, în umilinţa ei, care este viaţa ei, frumuseţea ei, căldura ei, şi nu altfel este inima mare, ci este aceea care stă în Dumnezeu şi care poate totul în Domnul şi care păzeşte pe Domnul şi toate bogăţiile Lui cereşti pe pământ. Inima mare se luptă şi nu stă din lucrul iubirii ei, din lucrul adevărului lui Dumnezeu, din lucrarea inimii lui Dumnezeu.

Inima Mea, fiilor, îi măreşte în ziua aceasta pe părinţii cei sfinţi de odinioară, şi care s-au adunat în sobor pentru ca să apere într-o singură inimă toţi adevărul care domneşte pe pământ prin biserică, fiilor, căci adevărul este numai cel din Dumnezeu, şi acesta lucrează prin biserica Sa, de pe pământ spre cer lucrează, şi din cer spre pământ, prin biserică şi pentru biserică. Amin.

Îmbrăţişează părinţii cei sfinţi lucrarea cuvântului adevărului Meu care este cu voi, şi vă îmbrăţişează pe voi, cei mici ai Mei, cei aşteptaţi de sfinţi şi de părinţi. Ei, cu inima lor mare cât a Mea, căci într-o singură inimă se adunau, păzeau această bogăţie a lui Dumnezeu, cea nepătrunsă de mintea omului mărginit cu mintea şi cu inima sa, şi care îşi caută slava sa şi adevărul său între cei mulţi. Dar sfinţii părinţi au cuvântat de adevărul Meu şi de dumnezeirea Mea, şi s-a făcut faptă cuvântul lor cel în numele Meu rostit peste cei răufăcători. Ei cuprind în braţele lor cereşti lucrarea adevărului Meu de la voi, şi pe voi, cei mici ai Mei, care purtaţi înaintea Mea şi a lor Duhul Adevărului, Care pe toate le împlineşte şi le măreşte pretutindeni spre slava Ziditorului Lui. Amin.

– Noi, Bunule Stăpân în cer şi pe pământ, Te rugăm binecuvintează intrarea sfinţilor Tăi, ca să-Ţi preamărim iubirea cea din cei prea mici ai Tăi şi să luăm din lucrarea Ta de peste ei duhul mângâierii, pentru lupta noastră de pe pământ pentru ca să biruiască Duhul Adevărului Tău, prin lupta noastră pentru El pe pământ, Doamne al inimilor celor mici, şi care locuiesc în inima Ta, iar Tu, în inimioarele lor de copii, şi din care Îţi aşezi iubirea pe pământ. Ai făcut din lucrul Tău cu ei Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu, şi minunat este adevărul Tău, care este cuvântul Tău peste cei ce au crezut întoarcerii Tale de la Tatăl la oameni.

Şi acum, binecuvântarea Ta prin noi peste ei în ziua serbării noastre în adunare bisericească în cer şi pe pământ la ei, noi şi cu Tine la mijloc, şi cu ei în sărbătoare de Duh dumnezeiesc, căci Tu eşti Duhul sfinţilor Tăi, Doamne. Amin.

– Eu, poporul Meu de azi, îi bucur pe sfinţi când îi iau în coborârea Mea spre tine, şi împlinesc în mijlocul tău Scriptura lui Enoh, care a proorocit venirea Mea cu sfinţii şi a spus: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi», iar după el, apostolul Meu Ioan şi el a vestit aceasta şi a spus: «Numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, şi oştile din cer vin după El, călare pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat».

O, cât aşteaptă sfinţii venirea Mea, fiilor! O, cât de mult trebuie să aşteptaţi şi voi, şi mereu să aşteptaţi, ca unii care întâmpină pe Stăpânul la întoarcerea Sa! Iată, e sărbătoare de sfinţi şi de părinţi, iar Eu împlinesc venirea Mea cu ei şi sunt Cel tainic şi împlinesc, şi cu norii Mă port şi vin, căci sunt Cel minunat.

O, poporul Meu, mare este şi cerească este lucrarea sfatului, şi tot atât de mare lucrarea rugăciunii. Aceste două lucrări sunt lucrările sfinţilor care lucrează cu Dumnezeu pe pământ. Sfinţii care nu lucrează aceste două lucrări, sunt sfinţi pentru mântuirea lor din moarte şi sunt pildă cu viaţa lor, dar sfinţii care lucrează aceste două lucrări dumnezeieşti, sunt sfinţi pentru Dumnezeu şi nu pentru ei, şi aceştia lucrează lucrările lui Dumnezeu pe pământ şi nu lucrările lor. Sfinţii care se adună în sfat şi în duh de rugăciune, aceia surpă iscodirile minţii, luptând cu dor şi cu putere împotriva stăpânitorului acestui veac stricăcios. Şi iată, sfinţii se adună cu Mine la voi, şi duhul rău vede aceasta, iar tânguirea lui este fără de sfârşit, şi aşa este şi a îngerilor lui, precum este scris.

O, poporul Meu, nu se poate nimic bun, fără de sfat bun şi ceresc între fraţi, între sfinţi, fiilor. Sfatul sfinţilor e dulce, e dătător de viaţă şi de lucrare cerească, iar rugăciunea lor, apoi, este binecuvântată de Dumnezeu şi este primită la Dumnezeu. Iubirea frăţească naşte sârguinţă în toate cele pentru cer şi cele pentru pământ, şi toate prin rugăciune se fac. De aceea, poporul Meu, nimic fără rugăciune, căci rugăciunea vă păzeşte pe voi în toată clipa. Nu uitaţi însă ce vă învăţ Eu acum. Rugăciunea sfinţilor este cea mai mare, căci ei s-au dus de pe pământ la cer, lăsând pe pământ rugăciunile lor, ca să rămână ei rugători pe pământ prin rugăciunile lor, făcute de ei înaintea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, şi în numele acesta rugăciune. Vă învăţ să vă rugaţi prin rugăciunile sfinţilor, căci aceasta înseamnă înţelepciune şi înseamnă umilinţă şi înseamnă lucrarea sfinţilor care au plecat la cer, lăsând ca moştenire pentru cei de pe pământ rugăciunile lor către Dumnezeu, şi care au în ele tot ceea ce trebuie să fie pe pământ şi peste om, şi ele sunt cupe de aur, pline cu tămâie înaintea tronului lui Dumnezeu, cel din cer, şi acestea sunt numite rugăciunile sfinţilor. O, fiilor, tămâie multă se numesc rugăciunile lor, care sunt purtate de îngeri pe altarul din faţa tronului Domnului. Tămâia şi rugăciunile tuturor sfinţilor, acestea lucrează înaintea Domnului, şi de aceea să iubiţi moştenirea lăsată vouă de sfinţi, şi veţi fi fii ai umilinţei şi ai împărăţiei cerurilor, plătită cu sânge de sfinţi mai înainte ca voi să fiţi fiii lui Dumnezeu pe pământ. Rugaţi-vă pe pământ prin rugăciunile lor, fiilor, ca să fie ei rugători prin voi, căci ei de când au plecat la cer Mă întreabă mereu: «Doamne, până când ca să răscumperi jertfa iubirii noastre pentru Tine? O, până când, Doamne?».

O, poporul Meu, le-am dat sfinţilor bucuria venirii lor cu Mine pe pământ, căci oştile cereşti Mă însoţesc când vin. Inima voastră, fiilor, să încapă în ea pe sfinţi şi pe părinţi, şi fiţi primitori de oaspeţi din cer şi de pe pământ, că vin magi şi înţelepţi ai pământului să vă vadă şi să vă vestească pentru lucrarea Mea cu voi.

O, fiilor obosiţi de lucru, aşteaptă sfinţii şi îngerii cartea Mea din zilele Mele cu voi, cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, scrisă în mijlocul poporului român, rostită de Dumnezeu pe pământ. O, tare vă doare la lucrul ei! Ea e mare, fiilor copii. Ea este cuvânt cu greutate. Ea este cuvântul lui Dumnezeu, şi aşa se numeşte ea. Eu sunt Alfa şi Omega, şi tot aşa este şi numele ei, şi este aşteptată de cei din cer şi de cei de pe pământ. Aştept după voi să Mi-o daţi şi să binecuvintez această lucrare, şi să ridic apoi această carte între pământ şi cer, căci îngerii stau cu trâmbiţele gata să sune, şi apoi să cânte pentru această lucrare a Mea, aliluia să cânte şi slavă să cânte, şi tămâie dimpreună cu rugăciunile sfinţilor să aducă ei înaintea tronului din faţa Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, iar vouă să vă mulţumesc Eu cu iubirea Mea atunci, cu mângâierea şi cu mila Mea de voi, cei ce aţi vegheat şi încă vegheaţi pentru întocmirea şi apoi pentru deschiderea cărţii. E grea de tot lucrarea cărţii, dar cei mici o cuprind cu inima lor mare şi veghează şi lucrează. Lucrul Meu cel de cincizeci de ani este cartea aceasta. Plânsul Meu după om, rugăciunea Mea înaintea omului este ea. Şi acum trimit oşti de sfinţi şi de îngeri şi le spun lor să vă ajute şi să vegheze cu voi pentru ivirea cărţii cuvântului Meu care a grăit vreme de cincizeci de ani în mijlocul poporului român. Pic cu pic lucrăm pentru ivirea ei, şi vom sfârşi, şi apoi o vom împărţi. Amin.

O, poporul Meu, ai grijă de rugăciune, fiule, şi apoi ai grijă de tine. Mai întâi, ai grijă de Mine şi de sfinţi, şi apoi ai grijă de tine. Ai grijă să fii al Meu şi nu al tău, fiule. Ai grijă să trăieşti viaţa Mea şi nu pe a ta. Toţi laolaltă să aveţi grijă, în duhul frăţiei, căci iubirea dintre fraţi nu loveşte, ci creşte în fraţi şi între fraţi atunci când ei locuiesc în Hristos.

O, poporul Meu, duhul umilinţei este aluatul Meu, iar cei ce sunt ca Mine locuiesc în inima Mea, iar Eu în inima lor cu faţa Mea, cu umilinţa Mea de Fiu al Tatălui Savaot. Cel ce voieşte să semene cu Mine, acela este ochi şi urechi, stând atent la Mine şi mulţumit în Mine păstrându-se pe sine, dar această măreaţă viaţă nu poate fiecare să şi-o aşeze, ci poate numai Dumnezeu prin servii Săi, după cum este rânduiala cea una şi care este din cer. Am spus că omul nu este învăţat cu toiag de cârmuire peste el. El zice că ştie şi el, că poate şi el, şi nu-şi face viaţa după plăcerea celor din jurul lui. Dar înţelepciunea este duh iubitor de oameni, iar cine nu are o aşa lucrare, acela nu este înţelept, ci este altceva.

O, fiilor din porţi, mult aş vrea să vă am veghetori cu mai mult lucru, învăţători cu mai multă veghe în poporul Meu care Mă ascultă aşa cum Eu îl învăţ să fie, căci cine nu ascultă de voi, Eu nu-l trec că ascultă. O, cum să Mă asculte pe Mine cel ce nu ascultă de voi? Eu v-am pus veghetori peste viaţa lui Israel înaintea Mea, iar cine vrea să lucreze şi să fie fără voi, acela este vădit prin ceea ce lucrează, prin ceea ce nu ascultă.

Aveţi grijă, fiilor, să nu am rană de la neascultarea celor ce i-am luat noi în spate să-i purtăm din greu ca să fie ei, apoi, odihna Mea. Aveţi grijă de cuibul Meu de fete din locul Meu numit Emaus. Învăţaţi-le să aibă grijă ziua şi noaptea de cuibul Meu cel sfânt în care le-am aşezat prin binecuvântare. Vedeţi ce este rău acolo, înconjuraţi cu hotar, după cum aţi şi lucrat, dar să se ţină seama de ceea ce este bun, şi de ceea ce este rău peste bun, căci unde Eu nu Mă pot odihni cu totul şi în totul, Mă doare, fiilor. Dumnezeu trebuie iubit mai mult decât omul, iar cine doreşte aceasta, aceasta face, şi cu ascultare ascultă aşa.

Să fie smerenie de inimă în toate casele pe unde Eu, Domnul, am binecuvântat pentru chiticele de inimi hrănite de cer, şi cu care Eu am mai rămas din poporul Meu cel care cincizeci de ani a auzit cuvântul Meu din cer. Învăţaţi-i pe cei ce au auzit pe Dumnezeu, învăţaţi-i să nu se înalţe cu mintea, căci cine face aşa, se îmbolnăveşte şi Îl dă afară pe Dumnezeu din inima sa şi îşi pierde umilinţa şi cuminţenia şi pierde cărarea Mea şi se face greu pe ea, şi Mă încurcă, şi va fi dat deoparte, că Eu trebuie să pot să merg, şi ca Mine trebuie să merg, pe cale curată şi sfântă, şi cu popor ascultător pe ea, cu popor fără iubire de sine, ci numai pentru Dumnezeu iubire. Amin.

Acum, Îmi opresc cuvântul şi vă las spre pace şi spre odihnă şi spre lucrare, împlinind cuvântul Meu, ca să vă fie bine, fiilor. Nu uitaţi iubirea pentru rugăciune şi pentru toate cele prin rugăciune, peste voi şi peste pământ.

Pace vouă! Primiţi în voi duhul ascultării. Primiţi duhul umilinţei, care vă face sfinţi şi iubiţi. Fiţi cu inimă mare şi vestiţi unul pentru altul vestiri bune şi plăcute Domnului. Iubiţi sfatul cel sfânt, şi după sfat să lucraţi, iar în inimă pe Dumnezeu să-L purtaţi, şi să-L arătaţi prin cuvânt şi prin faptă. Cereţi unul altuia lucrul cel plăcut lui Dumnezeu, dar nu toţi să lucraţi această cerere, ci fiţi în numărul celor ce primesc şi ascultă primind de la cei mai destoinici.

O, poporul Meu, te doresc ca în cer pe pământ, şi voiesc să iau din mijlocul tău iubire slăvită, iubire pentru Dumnezeu şi pentru lucrările Sale. Hotar să se lucreze între rău şi bine, şi staţi în staulul binelui şi împodobiţi-l pe el cu viaţa voastră plină de umilinţă, căci umilinţa are în ea duhul iubirii lui Dumnezeu, iar acesta are duhul ascultării, poporul Meu.

O, fiilor veghetori peste poporul Meu, învăţaţi-l pe el să trăiască în el viaţa Mea şi nu viaţa lui. Învăţaţi-l să aibă grijă de Mine şi nu de el în curţile Mele cu el. Nu ca în casă la el să stea, ci ca în casă la Domnul, şi să asculte de Domnul. Vegheaţi să ştie fiecare ce are de făcut şi ce nu are de făcut, şi să fie poporul Meu cu inima curată, cu fapta curată, cu privirea curată, cu jertfirea curată, şi cu cuvântul ascultării peste el, şi sub toiagul Meu de Păstor să stea, şi să stea cu mulţumire sub mâna Mea, căci pe voi vă am de veghe, şi voiesc să aduceţi rod de copii ascultători, al căror duh să fie Duhul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.