Viaţa Mea cea plină de viaţa Tatălui Meu, aceasta voiesc Eu, Domnul, să lucrez în om, şi apoi omul cel credincios să Mă lucreze în cel ce caută după Mine pentru ca să-şi afle el viaţa şi să şi-o închine Celui ce are Duh dătător de viaţă, căci Eu trăiesc în Tatăl şi Tatăl în Mine, şi aşa şi omul care iubeşte viaţa Mea, să trăiască în Dumnezeu cu închinare, iar Dumnezeu să-Şi aibă viaţă în om. Amin.

Pace ţie, poporul Meu! Hristos a înviat, şi de aceea viaţa s-a arătat, căci Eu sunt Omul Cel cu Duh dătător de viaţă şi sunt Domnul învierii, iar cel ce crede în Mine nu mai moare, ci se mută de la moarte la viaţă, iubind în el viaţa Mea cea fără de moarte şi mărturisind că Eu sunt viaţa lui când el Mă lucrează în el şi în cel ce Mă caută de viaţă a sa.

Hristos a înviat, vă vesteşte vouă mama Mea Fecioara şi vă umple de mângâiere şi de toată vindecarea, căci sărbătorim izvorul iubirii ei. Amin, amin, amin.

– O, Fiule înviat, să se vindece poporul cuvântului Tău de toate neputinţele lui şi ale Tale din el, dar de iubirea cea pentru Tine să nu se mai vindece, căci cine nu are rana aceasta dulce, acela este neputincios la bine şi la greu, că nu este nici un bine mai mult ca şi cu Tine, şi nu este greu mai uşor ca şi cel de sub crucea Ta peste om, Doamne Fiule, căci Tu cu omul le duci pe toate cele de la om, iar omul cel de sub crucea Ta are cea mai dulce povară, povara iubirii, Fiule îndurerat în moarte şi în înviere, căci omul nu ştie ce este această iubire a Ta pentru om, moartea şi învierea Ta, Fiule al vieţii cea plină de har pentru om. Dau să-l spăl în lacrimi pe cel ce caută viaţa Ta pentru viaţa sa, căci eu m-am născut ca să plâng şi să fiu izvor de lacrimi pentru viaţa fiecărui om care voieşte sau nu voieşte viaţa Ta. Cel ce se roagă la Tine prin mine, nu mă vede, nu mă ştie că eu n-am cunoscut pe pământ şi în cer altă bucurie decât lacrima şi multul ei. Dacă omul ar vedea că plâng mereu, nu s-ar mai ruga la mine pentru el, ci ar căuta să-mi curme lacrima şi suspinul meu cel mult, şi s-ar face Ţie casă omul, căci eu pentru Tine plâng. De mila Ta plâng şi în cer şi pe pământ, că mă doare suspinul Tău de la om şi nu am bucurie mai mare ca aceea că plâng pentru Tine, copil îndurerat şi Dumnezeule nemângâiat. Maica durerii sunt, iar Tu eşti Fiul durerii, şi unul altuia ne suntem mângâiere prin durere, că nouă, numai durerea ne poate da putere pentru ea, că n-avem altă viaţă, Doamne şi Fiule îndurerat ca şi mama Ta.

Dau să-l spăl în lacrimi pe cel ce a dat de la el moartea, pe poporul Tău de azi, pe cel ce crede venirii Tale şi cuvântului Tău, care aduce omului pocăinţă spre iertarea păcatelor, spre învierea din moarte, iar Tu plângi ca mine şi cu mine, că aşa este Dumnezeu în cer şi pe pământ, şi aşa eşti Tu în mine, şi aşa sunt eu în Tine, şi unul altuia ne suntem bucurie prin lacrimi, şi Tu mă plângi că m-am născut să plâng, şi eu Te plâng că Te-ai născut să plângi şi să suferi după om şi de la om, aşteptând ziua învierii omului, Doamne al învierii.

Pun alinare în greu şi pace multă peste cei ce stau locaş al Tău de venire de la Tatăl la om. Le dau prin lacrimi putere, cu ruga mea spre Tine pentru ei, căci în cer e locaşul celor ce se roagă, Fiule scump, şi e multă umilinţă în cer, şi de aceea e multă rugăciune, şi nu e ca pe pământ între cei din cer. Pe pământ omul se îngrijeşte de trup şi lucrează mult pentru aceasta, iar între cei din cer se lucrează mult pentru toate sufletele de pe pământ, şi numai lacrimi varsă cei din cer pentru cei de pe pământ care nu văd cerul; cerul, care se face izvor de spălare a omului lipsit de viaţă; cerul, care plânge din sfinţi pentru învierea omului.

Vă dau putere din Fiul meu, vă dau ajutor pentru zidirea cărţii Mielului, copii care lucraţi şi îngrijiţi această mare lucrare, şi rugaţi-i pe toţi cei care vă ajută, să ceară la Domnul şi la sfinţi trezie mare, iubire fără preget şi har pentru puterea Fiului meu peste ei, iar voi să-i sprijiniţi de pe pământ, copii veghetori, şi să-i îndemnaţi la credinţă şi la umilinţă spre lucrul cel binecuvântat pentru fiinţa cărţii venirii Fiului meu întru cuvânt de înviere peste pământ. Amin, amin, amin.

– Tu, mama Mea, stai şi în cer tot ca pe pământ, izvor de lacrimi, şi aşa te mângâi, şi aşa Mă mângâi tu în durerea ta şi a Mea de la om. Numele tău de mamă e maica durerii şi izvor de lacrimi. Peste tot pământul plângi, peste tot pui sămânţa cuvântului Meu, pe care o semăn peste om ca să ia viaţă omul şi să se scoale din moarte şi să ia jugul Meu cel plin de umilinţă. I-ai spus poporului Meu că între cei din cer e mare umilinţă şi de aceea e multă rugăciune în cer pentru om. O, ce taină mare i-ai spus lui, mama Mea! O, ce iubire i-ai descoperit din cer, ca să ştie el ce se lucrează de cei din cer şi ca să vadă el ce se lucrează pe pământ şi pentru ce trudeşte omul pe pământ. Pe pământ e trupul stăpân peste om şi mult trebuie să lucreze omul pentru trup, iar Noi trebuie să plângem mult, mamă, şi să udăm mereu orice sămânţă semănată de Noi peste om, ca să rodească ea, şi ca să crească omul din ea şi nu numai din el, mamă.

O, poporul Meu, cel necăsătorit se îngrijeşte cum să placă Domnului, cum să lucreze Domnului, aşa este scris în Scripturi. Fericit este cel ce trăieşte din Scripturi, căci în ele găseşte viaţă veşnică şi nu vremelnică, poporul Meu. O, scoală-te de dimineaţă şi lucrează viaţă veşnică şi lucrează-ţi vindecare de neputinţe ca să poţi să-ţi lucrezi viaţă veşnică. Eu ţi-am dat tot ce am avut, ca să ai şi ca să ştii şi ca să lucrezi, iar sfinţii cei cereşti te-au învăţat acum şi ei pe pământ. Din ceata lor grăieşte vouă azi mucenicul Gheorghe, cel ce mult M-a iubit şi a iubit. Amin, amin, amin.

– Te-am iubit, şi apoi am iubit, Doamne al iubirii sfinţilor. Mi-am lucrat viaţă veşnică, şi peste foc am călcat pentru ca să mi-o lucrez, şi ca să am apoi să Ţi-o dau, iar Tu să-mi împarţi din truda mea spre salvarea mea. Ţi-am adus rod şi Te-am mângâiat în durerea Ta după om, căci sfinţii au în ei aluatul umilinţei şi al credinţei şi al rugăciunii, ca şi mama Ta, Doamne. E gol fără Tine omul, e gol de viaţă şi de rod de viaţă, iar eu mă aşez pildă cu viaţa mea în viaţa Ta pe pământ, şi mă dau şi din cer, căci cu umilinţă plâng cu sfinţii pentru toate sufletele de pe pământ care nu plâng, care nu caută cu viaţa Ta în viaţa lor, Doamne înviat, după ce cu moartea pe moarte ai călcat.

Izvor de rugăciune mă aşez înaintea Ta pentru zidirea cărţii cuvântului Tău cel de cincizeci de ani peste poporul Tău de azi, peste pământ, Doamne. Pune putere de trup şi de duh peste cei ce-Ţi lucrează Ţie lucru ceresc pe pământ, căci Tu poţi totul, Doamne al sfinţilor care cu umilinţă Îţi aduc Ţie rod din lucrul lor cu Tine.

Eu Te-am iubit, şi apoi am iubit, şi aşa este iubirea, ca în cer şi nu ca pe pământ de la om. Eu Te-am iubit pe Tine şi am stat în Tine iubind, ca să-i fac să creadă în Tine pe cei pe care-i iubeam, iar darul meu a rămas pe pământ, căci aşa este lucrarea sfinţilor, care rămâne pe pământ când ei îşi iau în ceruri casă. Iubirea, din cer se învaţă, iar între cei cereşti e umilinţă şi rugăciune şi lacrimi, Doamne, şi dulce este iubirea, şi Tu eşti izvorul ei. Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul, şi mama Mea în sărbătoare între voi, şi sfinţii în sărbătoarea lor, aşa am izvorât cuvânt de iubire şi de viaţă peste tine, poporul Meu, iar de iubirea cea pentru Mine să te laşi copleşit şi să nu te mai vindeci de ea, ca să fii tu viaţa Mea între fiii oamenilor care nu iubesc viaţa lor în viaţa Mea, şi să te umpli de umilinţa sfinţilor cerului, şi, iarăşi, de duhul rugăciunilor lor, ca unii altora să ne răspundem, poporul Meu.

O, Ierusalime, nu este bucurie mai deplină ca şi durerea cea plină de viaţă din viaţa Mea. Nici un adevăr nu este în afară de acesta, căci Eu aşa sunt, şi sunt Adevărul, poporul Meu. Numai durerea cea după Dumnezeu îl ţine viu pe om şi veşnic viu. Numai această bucurie deplină a Mea când ea este tot aşa şi în om, numai aceea este viaţa cea fără de moarte în om. «Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată», Eu aşa am spus. Voiesc să găsesc în tine această credinţă care biruieşte moartea, căci Eu adevărat am grăit prin cuvântul acesta.

O, poporul Meu, ascultă glasul Meu, ca apoi să ascult Eu glasul tău şi să ne îmbrăţişăm prin cuvânt şi unul altuia să ne dăm viaţă şi să ne dăm iubire şi vindecare prin ea, poporul Meu. Amin, amin, amin.