Dau să vă întăresc duhul zdrobit, inimioarele neputincioase, trupul firav şi voinţa cea pentru Mine, ca să pot coborî să păstoresc, copii din porţi. Amin, amin, amin.

Dacă Eu, şi cu toate cetele de sfinţi şi de îngeri, şi cu toate puterile cereşti, şi cu toate stăpâniile cele nevăzute, care ţin cerul şi pământul pe temeliile lor, dacă Noi nu v-am da mereu puteri pentru venirea Mea cuvânt în carte, şi peste lume apoi, pe voi nu v-ar putea ajuta cineva de pe pământ, căci pe pământ toţi au voile lor, simţirile lor, viaţa şi duhul lor, şi nu am cu cine să Mă ajut de pe pământ pentru voi după voia Mea cea bună din om. Voi însă, rămâneţi în dorurile Mele, în rana Mea, că multă rană primesc de la om, şi purtaţi-Mi-o, că e tare grea de purtat şi pentru Dumnezeu, fiilor copii. Iar voi, ca nişte miloşi ce sunteţi, purtaţi-Mă aşa cum Mă aşez Eu în voi de câte ori Mă doare de la om, că Eu am spus că împărăţia Mea când este, ea este înăuntrul omului cu toate durerile ei, căci aşa este ea de şapte mii de ani în Mine, şi când ea îmi este şi în om, tot durere este ea, căci aşa este împărăţia Mea, iar durerile ei sunt cu mult mai dulci decât dulcele cel înşelător al voilor şi simţirilor vieţii şi duhului omului care nu poartă înăuntrul lui împărăţia Mea în schimbul împărăţiei lui, a sinelui lui, din care omul îşi hrăneşte duhul şi prin care Duhul Meu plânge pribeag de om în omul care are în el împărăţia Mea, statul Meu înăuntrul omului în schimbul statului lui, fiinţa Mea cea dumnezeiască şi plină de aşteptarea biruinţei morţii omului care stăpâneşte cu duhul lui între pământ şi cer împotriva împărăţiei Mele din el şi de pe pământ.

O, vă îndemn la putere de duh, ca să vin şi să păstoresc, căci de la Tatăl iau tot ceea ce trebuie să lucrez. Fiţi ucenici, copii din porţi, că tânjesc să ia cei ce se uită la lucrul Meu din voi, să ia din duhul vostru aşa cum au luat cei şaptezeci de aleşi, din duhul lui Moise, şi au lucrat ca Moise apoi prin darul proorociei şi al apostoliei, darul care este pentru ucenici, pentru cei ce Mă iau pe Mine în ei în duh şi în faptă şi în trăire de ucenic. Amin.

O, cât de minunat lucram Eu prin duhul şi prin mâinile ucenicilor Mei cei de acum două mii de ani! Lucram minunat prin Duhul Sfânt, căci erau toţi într-un cuget, fiindcă aceasta face Duhul Sfânt întru cei uniţi prin El şi pentru El. Unii nu îndrăzneau să se alipească de ei pentru măreţia semnelor ce se făceau prin ei în numele Meu, iar alţii credeau şi creşteau cu duhul şi se adăugau lor, aducând la ei pe cei suferinzi, pentru vindecare, mulţi cuprinşi de duhuri necurate, şi toţi luau slobozenia de sub rău, şi credinţa creştea în mulţi, iar dragostea de Dumnezeu se înmulţea, iarăşi, în mulţi, în vreme ce arhiereii şi căpeteniile iudeilor se umpleau de pizmă şi adesea îi prindeau pe ucenici şi îi închideau în temniţe. Dar ei aveau dat pe Duhul Sfânt după ce Eu am înviat şi L-am suflat peste ei, şi, ca şi Mine când am ieşit din mormânt nestricându-i peceţile şi netulburând pe străjeri, ei ieşeau cu ajutor de îngeri şi grăiau mulţimilor cuvintele vieţii, cuvintele Duhului Sfânt, care dau viaţă de sus în om, şi se nedumereau toţi de aceste semne şi minuni, zicând: «Ce ar putea să fie acestea?», iar ei mărturiseau despre răstignirea şi învierea Mea către cei ce M-au răstignit, şi în toate zilele nu sfârşeau să înveţe în templu şi prin case binevestindu-Mă. Amin.

O, Ierusalime nou, o, popor ales din nou dintre oameni ca să crezi tu acum, la sfârşit, toate câte au fost acum două mii de ani despre Mine aşa cum au scris profeţii că Eu voi împlini! O, poporul Meu, tu eşti ales pentru slava Mea. Nu uita aceasta! Te-am ales, şi te-am creat apoi pentru slava Mea din zilele acestea. Nu uita aceasta! Amin, amin, amin.

Am intrat după învierea Mea la apostoli, la ucenicii Mei care stăteau închişi de frica iudeilor, căci erau fricoşi şi se îndoiau întru Mine. Frica de Dumnezeu este altfel, nu este ca aceea pe care o aveau ei în vremea patimilor Mele, şi apoi a învierii Mele dintre morţi. Am apărut deodată, fără să intru pe uşă, în mijlocul lor, şi le-am zis: «Pace vouă!», căci erau fricoşi şi înfricoşaţi. Le-am arătat mâinile şi coasta Mea, împunsăturile piroanelor în ele, ca să-i bucur văzându-Mă înviat şi să le întăresc credinţa că Eu sunt şi că am fost Fiul Tatălui, Dumnezeu adevărat pe pământ timp de treizeci de ani, şi apoi cu ei stând şi lucrând semne şi minuni timp de trei ani şi jumătate pentru adeverirea dumnezeirii Mele, ca să le micşorez din zi în zi mai mult necredinţa şi îndoiala şi să-i întregesc în har, şi să le dau apoi pe Duhul Sfânt, pe Care-L promisesem încă de pe vremea profeţilor cei de demult că-L voi da peste cei ce vor crede în venirea Mea, în trimiterea Mea de la Tatăl între oameni ca Mesia, Biruitorul morţii şi al iadului şi ca Mântuitor al celor credincioşi, şi apoi botezaţi cu Duhul Sfânt şi cu apă, după cum s-a şi împlinit atunci, şi de atunci şi până azi peste cei ce cred şi îşi aleg viaţa cu Dumnezeu pe pământ. I-am trimis peste pământ ca să ierte sau ca să ţină păcatele oamenilor. I-am trimis, precum M-a trimis pe Mine Tatăl, ca să aleagă ei pe cei credincioşi dintre cei mulţi necredincioşi. Dar ucenicul Meu Toma, care Mă văzuse înviat numai după opt zile de la ziua învierii Mele şi când ceilalţi ucenici i-au spus lui: «Am văzut pe Domnul», el a spus: «Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede». Şi am intrat Eu iarăşi la ei după opt zile când era şi Toma cu ei şi, auzindu-l Eu zicând aşa după ce am stat în mijlocul lor arătându-Mă deodată fără să intru prin uşi căci erau încuiate, le-am zis: «Pace vouă!», şi apoi i-am zis lui Toma: «Pune-ţi degetul tău şi mâna ta şi vezi mâinile şi coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios», iar el M-a mărturisit şi a zis: «Tu eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu». Amin.

S-au închinat Mie ucenicii Mei după învierea Mea, ei, cei care se îndoiseră, şi apoi Eu le-am zis: «Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ, iar voi, mergând, învăţaţi toate neamurile să păzească toate câte v-am poruncit vouă, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, iar Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului». Amin.

Fiilor, vă dau veste, peste opt zile să strângeţi pe cei ce cred şi împlinesc toate câte v-am poruncit vouă, şi să petrecem praznic de înviere împreună cu sfinţii şi cu îngerii, în mijlocul cărora vom serba în sobor pe mama Mea Fecioara şi pe sfintele mironosiţe ale învierii Mele, uceniţe ale apostoliei Mele timp de trei ani şi jumătate alături de ucenicii Mei cei doisprezece şi, iarăşi, cei şaptezeci, căci era scris în profeţi această vreme de propovăduire a semnelor şi a minunilor care au adeverit dumnezeirea Mea de Fiu al Tatălui, venit ca Mântuitor al lui Israel şi al lumii, şi apoi răstignit şi înviat pentru iertarea lui Israel de sub umbra legii care îl osândea pe el şi, iarăşi, răstignit de Israel şi înviat dintre morţi ca un Dumnezeu adevărat, pentru iertarea păcatelor lumii pentru tot omul care auzind prin propovăduire păzeşte apoi toate câte Eu am poruncit să fie păzite şi împlinite, şi care se botează în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, căci fără această pecete a numelui lui Dumnezeu pe fruntea celui ce crede, nimeni, nimeni, nimeni nu poate fi al lui Dumnezeu, şi apoi cu Dumnezeu pe vecii. Amin.

Iar pentru cei ce au adormit fără această pecete, Eu, Domnul, v-am învăţat pe voi să le rostiţi iertarea şi pocăinţa în locul lor, şi pecetluirea cea cu numele Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov, care sunt vii precum Eu sunt, rostind peste toţi cei din locuinţa morţilor credinţa şi botezul cel în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Amin.

Toţi cei din locuinţa morţilor vă aşteaptă pe voi, cei din urmă. Toţi cei de la Adam şi până la voi vă aşteaptă pe voi, că voi Mă aveţi viu pe Mine în voi şi între voi, şi Eu sunt învierea şi viaţa, precum i-am spus lui Marta că fratele ei, Lazăr, va învia atunci, după patru zile, şi apoi la învierea cea de apoi când toate trupurile se vor ridica şi vor mărturisi că Hristos a murit şi a înviat pentru fiecare om, începând de la Adam, fiind Eu acum două mii de ani începătura învierii celor adormiţi, şi fiecare va sta la rândul cetei sale, şi judecata se va face de Mine şi de voi, cei miloşi ai Mei, când prin voi rostesc şi voi rosti învierea morţilor. Amin.

Hristos a înviat, pentru fiecare om! Amin.

Hristos a înviat, pentru toţi cei ce vor păzi toate câte Eu le-am poruncit! Amin.

Hristos a înviat, pentru toţi cei ce se vor boteza apoi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, începând de la Ierusalim, precum Eu am poruncit ucenicilor Mei să lucreze acum două mii de ani!

Hristos a înviat, pentru toţi cei ce se vor ridica cu trupurile din pământ, după Scriptura învierii morţilor, şi apoi, viaţa veacului ce va să fie pe pământ pentru cei credincioşi, pentru cer nou şi pământ nou prin taina Ierusalimului nou, ales la sfârşit de timp, taină cerească pe pământ cu oamenii în mijlocul cărora Eu voi locui şi voi împărăţi prin darul vieţii veşnice peste tot şi peste toate! Amin.

O, poporul Meu, binecuvântată să-ţi fie credinţa cea neîndoielnică. Amin. Şi după ce vei lua hrana cea pentru fiinţă, pe care ţi-o binecuvintez acum, te voi lua deosebit şi îţi voi desluşi peste viaţa ta taina credinţei neîndoielnice şi roadele ei, poporul Meu. Şi te rog, ca un Dumnezeu mare ce sunt, să iei aminte şi să păzeşti apoi toate câte Eu îţi voi desluşi spre viaţa ta, spre viaţa Mea întru tine, numai să crezi că Eu sunt Cel ce aud şi văd şi cunosc duhul dinăuntrul omului, şi dintre om şi om, şi dintre Mine şi voi, fii ai cuvântului Meu, care naşteţi fii. Amin.

Am un dor pe care nu-l mai pot ajunge, că vreau să te aud, poporul Meu cel cu călăuză pusă de Mine peste tine, să spui şi tu: „De unde au ei înţelepciunea aceasta şi puterile?”. Am acest dor, să-Mi slobozesc puterile prin cei ce au crezut şi pe care piatră Eu, Domnul, Mi-am aşezat şi Mi-am zidit şi îmi aşez şi îmi zidesc Ierusalimul, aşa cum prin credinţa lui Petru, care M-a mărturisit Hristosul Tatălui, Eu am putut să Mă vestesc Fiul lui Dumnezeu, în Care neamurile pământului au crezut şi vor crede şi se vor boteza prin credinţa cea mărturisitoare a celor prin care Eu vin cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp. Amin, amin, amin.

 

***

 

Şi acum, popor al cuvântului Meu, taina credinţei neîndoielnice şi roadele ei voiesc să-ţi desluşesc, să-ţi dau hrana aceasta şi să ai parte de ea, căci cel ce crede că Eu sunt Dumnezeu din Dumnezeu, minunea cea care s-a arătat şi iarăşi se arată, căci este dumnezeiască, cel ce crede neîndoielnic că Eu aud şi văd şi cunosc mai dinainte şi ştiu duhul dinăuntrul omului şi dintre om şi om, acela, rodind aşa cum am spus Eu celor ce au rămas cu Mine că vor naşte fii duhovniceşti şi fii din fii şi că vor avea fii, va avea acela credinţă neîndoielnică şi roade din ea. Amin.

O, dacă Eu ţin cerul şi pământul cu cuvântul şi cu legile facerii, care ascultă şi cred neîndoielnic în Mine aceste legi, dacă Eu le ţin pe acestea ca să nu se scufunde în adânc, în întuneric, aşa cum au fost mai înainte de facere, pe tine cum să nu te ţin pe braţele învăţăturii ca să te deprind prin aceasta să ştii ce înseamnă Dumnezeu şi vederea lui Dumnezeu între om şi om, şi între om şi Dumnezeu, când e vorba de cel ce are credinţă neîndoielnică?

O, poporul Meu care stai la crescut, învaţă-te să stai sub aripile Mele aşa cum este cu puii care ies din oul pe care cloşca îl ţine cald sub aripile ei, şi apoi pe pui îi ţine sub aripi ca să-i păzească de frig, de întuneric, de ploaie, de vânt, de uliu, poporul Meu. Puii nu stau fără cloşcă, dar dacă ei se fac mari şi se împrăştie singuri după cules, ei se răcesc de cloşcă, şi apoi cloşca nu-i mai primeşte şi îi ciupe şi fuge de ei, şi apoi ea îşi face alţii dacă ea pierde dragostea lor şi credinţa lor.

O, popor crescut sub aripile Fiului lui Dumnezeu, Eu sunt Puiul Tatălui, şi nu voiesc altfel să fiu, căci vreau să am Tată şi vreau să aibă Tatăl Fiu. Amin. Aşa voiesc să gândeşti şi tu, căci Scriptura spune de cei ce sunt ai lui Dumnezeu că vor fi asemenea Lui, iar asemenea Lui sunt cei ce au credinţă neîndoielnică şi roade prin ea. Amin.

Ai ca pildă credinţa cea îndoielnică a lui Ghehazi, care nu a primit, care nu a crezut în cuvântul proorocului ca să facă ucenicul aşa cum trebuia să-i fie ascultarea, credinţa neîndoielnică în cele ce i se ceruse să asculte aşa. Ia pildă de credinţă de la cei ascultători de tot ce este bine pentru Mine, nu pentru tine, Ierusalime, şi ia pildă şi de credinţă îndoielnică sau de necredinţa care şi-a arătat roadele, că Eu vreau ca tu să te iei după Mine şi după cel ce crede în Mine la tot ce este bine, iar pentru ce este rău, să nu te îndeletniceşti să te iei după om, că omul după care te-ai lua tu spre rău nu te va putea scăpa de plata care ţi s-ar cuveni şi nu te vei putea acoperi cu omul de faţa Mea, poporul Meu, copil plin de carte, că multă carte îţi scriu în cer şi pe pământ ca să ai şi ca să ştii şi ca să nu te poţi acoperi că nu ai fost învăţat de Dumnezeu.

O, greu îi este omului să aibă credinţă neîndoielnică, dar când încep usturimile lui, ca roade ale îndoielii, nu se mai poate omul întoarce, că are prea mulţi martori potrivnici lui, şi omul are cuvintele lui, dacă pe al Meu nu l-a luat peste el ca să nu-l judece cuvintele lui.

Omul crede că nu-l aude, că nu-l vede, că nu-l ştie Dumnezeu, şi nu ştie bietul de el să se căiască şi apoi să rămână viu şi nu tot mort, căci pocăinţa care nu-l înviază pe om, aceea nu-l ajută cu nimic pe om, aceea nu e înger, ci e nălucă.

Eu îi cunosc pe ai Mei prin felul cum Mă primesc ei, căci v-am spus cu cuvântul celor ce Mă poartă spre voi, copii ai şcolii cea de sus, că numai cine este al tău te primeşte cu creşterea, cu mustrarea, cu iubirea ta pentru el, şi aşa îl cunoşti pe cel ce este al tău.

O, vai de omul fără de îngeri, că acela îşi este sieşi rob şi răufăcător, căci credinţa îndoielnică le taie îngerilor calea spre om. Credinţa neîndoielnică stă în prag cu omul, nu în casă, nu înăuntrul lui, şi omul primeşte pe tot solul care vine spre el, şi este numit un aşa om fiu al lui Avraam, căci Eu am spus prin această carte a vieţii că nimeni nu va rămâne în ea decât Avraam. Amin, amin, amin.

O, ce largă Mi-a fost calea spre Avraam, o, ce credinţă am găsit la el, fiilor! Deschideţi Scripturile acelea şi uitaţi-vă la el şi la Mine când ne-am întâlnit spre lucrarea credinţei lui. El nu avea duhul lui; el avea Duhul Meu, prin darul credinţei neîndoielnice, iar Eu încă de pe atunci M-am făcut pâine şi vin prin credinţa lui care a fost răsplătită cu Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele făpturii.

Vreau, Ierusalime, să-ţi dau această povaţă de viaţă fără de moarte. Crede, fiule, ca Avraam, că Eu iau chip pentru tine, iau cuvânt pentru tine şi lucrez aşa cum am lucrat cu el, iar Eu vreau să fii ca şi Mine, făgăduitul lui prin sămânţa Mea care trebuie să se vadă încolţind zi de zi în duhul, în sufletul şi în trupul tău, popor plin de carte, că nimeni pe pământ nu are atâta carte câtă ai tu, şi pe nimeni n-am mai pregătit ca şi pe tine până în zilele tale, iar tu trebuie să fii în clocot pe pământ, şi din mâna ta să mănânce de la Mine toată suflarea dintre pământ şi cer, numai să nu te îndoieşti în credinţa pe care ţi-am dăruit-o s-o porţi în piept, şi în fapta ei apoi, ca să te găsesc viu în toată clipa, la orice strajă din zi sau din noapte, şi primeşte-L pe Dumnezeu, Care vine ca un Mire, Ierusalime. Şi cum ca un Mire? Mirele din cer este pretenţios şi împarte în două pe cei la care vine, şi îi numeşte fericiţi pe cei ce veghează spre venirea Lui în toată clipa şi, iarăşi, nevrednici pe cei ce se lenevesc. Amin.

La sărbătoarea Paştelui Meu cu tine te-am pecetluit cu harul lucrărilor cereşti şi te-am binecuvântat ca să fii ca Domnul şi învăţătorul tău şi te-am povăţuit spre pază, învăţându-te să te ţii de mânuţă cu cei prin care Eu cobor cuvântul Meu până la tine, şi am spus fiilor Ierusalimului: cereţi şi vi se va da; cereţi-Mi, şi vă voi da; şi ei vor avea atunci şi vă vor da, dar cereţi-le, că ei au, şi fericiţi de ai Mei sunt cei ce au şi, iarăşi, fericiţi sunt cei care cer şi primesc. Amin.

Credinţa neîndoielnică nu se vede decât când ea este încercată ca aurul în topitoare, şi nimeni să nu aştepte altfel roadele ei.

O, Ierusalime, nu uita de dorul Meu, că Eu ţi-am spus că am un dor pe care n-am putut să-l ajung, dar vreau să-Mi slobozesc puterile prin cei ce au credinţă neprefăcută, credinţă neîndoielnică, şi pe care piatră Eu, Domnul, Mi-am aşezat şi Mi-am zidit şi îmi aşez şi îmi zidesc Ierusalimul, fiindcă Eu sunt un Dumnezeu mare şi minunat şi sunt minunea Tatălui, şi fericiţi sunt cei ce Mă poartă în ei, că aceia sunt minunaţi şi sunt minuni, dar e prea orb omul necredinţei ca să mai poată el deschide ochii pe care-i ţine strâns închişi pentru Mine şi pentru cei în care Eu sunt Cel minunat.

Taina credinţei neîndoielnice este viaţa şi vederea şi înţelepciunea Fiului lui Dumnezeu în om şi nu a omului însuşi, căci fără Mine omul nu poate nimic, şi nici să creadă neîndoielnic în Mine nu poate.

Eu vin cum vreau. Eu lucrez peste om cum vreau Eu, nu cum vrea el să lucrez, că Eu nu pot cu omul îndoielnic, care este el şi atât, el şi orbirea duhului lui care se vrea a fi vedere. Eu sunt vederea celor ce văd, Eu sunt cuvântul celor ce vorbesc, căci Eu dau vedere orbilor şi cuvânt celor muţi, iar omul nu poate face ceea ce fac Eu peste om şi pentru om prin om, aşa cum am făcut şi am lucrat pentru veci de veci cu Avraam cel credincios, pe care l-am făcut pilda fiilor lui Dumnezeu şi a seminţiei lor. Amin.

O, Ierusalime, ai grijă să porţi cu credinţă neîndoielnică acest nume. Aşa cum M-a primit Avraam, aşa şi tu să Mă primeşti, căci în ceasul în care tu dai să nu Mă cunoşti, atunci Eu bat şi intru ca să te cercetez după Duhul Meu, nu după duhul tău, şi te aştept să-ţi dau cununiţă pentru faptele credinţei tale neîndoielnice dacă vei şti să Mă cunoşti, să-Mi deschizi şi să Mă primeşti şi să mănânci din mâna Mea, că nu e bine să mănânc Eu din mâna ta, cum dai tu să faci, ci e bine să-ţi dau Eu, căci sunt Dumnezeul şi învăţătorul tău, poporul Meu. Eu stau şi îndelung privesc la tine şi la credinţa ta şi la statul tău în Duhul lui Dumnezeu. Eu stau, poporul Meu, mereu, mereu faţă în faţă cu tine, şi de câte ori iei taina Mea în pieptul tău şi pe buzele tale ca să Mă mărturiseşti înăuntrul şi în afara hotarelor Mele cu tine, Eu sunt de faţă şi te privesc şi te aud şi îţi grăiesc şi îmi grăieşti, că tu Mie îmi grăieşti când grăieşti, şi încă tu nu ştii cum este această taină a Dumnezeului tău, Care este în ascuns.

Scris este că nu poate omul să Mă vadă şi să rămână viu, şi ţi-am dat pilda lui Ghehazi, care a murit semeţindu-se că a văzut pe Dumnezeu şi oastea Lui cerească, şi apoi s-a aplecat spre credinţă îndoielnică pentru Fiinţa Mea, Care sălăşluieşte în cei în care Eu Mi-am făcut casă, că aşa lucrez Eu din veac şi până în veac între oameni, şi am casă în omul cel ales care ştie să creadă ca Avraam, şi din uşa lui grăiesc şi privesc şi iubesc şi înviez pe morţi prin iubirea Mea cea de pe cruce, căci Dumnezeu este numai pe cruce, şi de aceea este fără de păcat şi este iubirea Tatălui. Amin.

O, Ierusalime, dacă vrei să înveţi, învaţă. învaţă carte, poporul Meu, şi fii copil cu carte multă, ca să te bucuri şi nu să plângi când se vor aşeza cununiţele pe creştetul celor ce au crezut neîndoielnic şi nejudecând pe Dumnezeu, căci cel ce crede neîndoielnic, ia din tot şi din toate de la Dumnezeu şi nu de la om, şi aceasta este taina credinţei neîndoielnice izvorând din Dumnezeu peste toţi şi peste toate şi nu din om peste om, căci Eu sunt tot şi toate pentru calea omului cu Mine, numai să ştie omul să-L cunoască pe Dumnezeu pentru viaţa lui, căci scris este: «Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată, ci se mută de-a pururi de la moarte la viaţă», crezând în mâna Mea care-l poartă şi îl învaţă pe om ce înseamnă Dumnezeu cu omul, Dumnezeu peste om şi lângă om cu dreptatea tuturor lucrurilor, după voia Sa. Amin.

Învaţă carte de la Mine, Ierusalime, şi vei fi cel mai învăţat dintre cei ce învaţă carte între pământ şi cer. Amin, amin, amin.