Acest cuvânt sunt Eu, Domnul, şi minunată este taina lui, şi el este purtat de îngeri până la ieslea cuvântului Meu din mijlocul neamului român. Amin.

Acest cuvânt Mă aduce pe Mine pe pământ acum şi până în ziua Mea cea cu slavă de îngeri şi de sfinţi şi cu vedere pentru tot ochiul care a fost şi care va fi atunci, şi care va sta întru întâmpinarea Mea şi va vedea venirea Mea cea văzută, venirea Fiului Omului. Amin, amin, amin.

Iată sărbătoarea puterilor cereşti, care au în mijlocul lor pe arhanghelii Mei Mihail şi Gavriil, întâii peste îngeri, şi cu care Eu mult am slujit peste om în toate lucrările Mele pe care le aşezam pe pământ ca să le săvârşesc.

Încă de la începutul Meu cu omul am lucrat prin îngeri peste om. Şi dacă omul a căzut apoi, Eu i-am dat înger aproape ca să-l pot trage de unde a căzut, ca să-l pot îngriji la bine şi la greu pe om, că greu e de om pe pământ. Dacă ar fi omul cu duhul lui în Duhul Sfânt, dacă ar vrea omul într-adevăr să vadă, i-aş arăta lui pe îngerul lui, l-aş face să vadă lupta îngeraşului şi suspinul şi jalea şi bucuria lui la rău şi la bine alături de om din partea Mea. Cea mai mare bucurie o are îngerul omului atunci când el vede faţa Mea. Atunci şi omul are bucurie şi tărie, căci îngerul îi dă. Când îngerul nu vede faţa Mea, omul e fără putere pentru Mine şi poate pentru el fără Dumnezeu, iar îngerul cel potrivnic omului îl slăbeşte pe om de partea lui, şi apoi omul se ruşinează, şi apoi nu mai caută cu Mine şi slăbeşte faţă de înger. Când omul stă împotriva răului, îngerul se bucură în faţa Mea cu omul şi ia puteri de la Mine pentru om, şi se adună îngeri cu miile lângă om şi lângă Mine, şi văd îngerii faţa Mea şi au de lucru mereu lângă om şi lângă Mine pentru om, lângă Mine şi lângă om o dată. Omul care are viaţă şi iubire şi lucrare sfântă pe pământ între oameni, acela are înger tare, înger care se bucură şi care bucură pe pământ şi în cer deodată. Dar omul care nu iubeşte viaţa şi iubirea şi lucrarea de înger, acela ia în el nepăsarea de Dumnezeu, şi de ea nu mai scapă, că nu are omul putere când îngerul nu are putere lângă el.

O, poporul Meu, stau deasupra ta cu mare şi cu cerească şi cu îngerească sărbătoare şi lucrare. Aş voi să-ţi desfac ochii şi să vezi lucrarea îngerilor, şi să vezi lucrarea ta. Aş voi să vezi statul îngerului cu tine, să vezi cât este şi cum este, să vezi cât bucuri sau cât superi sau cât ai pe îngeraş; să-l vezi cât stă lângă tine şi lângă Mine deodată; să vezi ce are sau ce nu are să-Mi dea de la tine. O, poporul Meu, credinţa ta şi inima ta pot vedea aceasta, numai să vrei, numai să nu fii nepăsător de înger, poporul Meu. Nu mai e om pe pământ ca să-i pese de înger şi să-i facă îngerului aşternut bun cu el şi lucru dulce lângă om şi lângă Mine deodată. Te-am învăţat, poporul Meu, pe tine mereu, şi tot mereu te învăţ, ca de la aşa învăţătură să ia omul care dă de ea. Te-am învăţat şi te învăţ să nu iei în tine nepăsarea de suflet şi de înger, că greu mai scapă omul de ea dacă o lasă peste el. Ea nu aduce nici o bucurie. Ea aduce numai uscăciune, căci Duhul Sfânt nu poate nimic în cel nepăsător. Ce să ia îngeraşul de la omul care stă în nepăsare, în nelucrare pentru cer? Nu ia nimic. Şi dacă nu ia, el nu vede faţa Mea, căci se ruşinează şi nu vine. Dar Eu, poporul Meu, te-am învăţat şi mai minunat în lucrul Meu cu tine. Te-am învăţat să dai putere îngerului şi ţi-am spus să ai ziua şi noaptea înger de jos şi înger de sus, şi aceasta împuterniceşte cu multul pe înger înaintea Mea, că el are şi de jos mărturisitor, şi atunci el întăreşte pe om în bine, că tot omul creştin care are lângă el om, acela se opreşte de la mult rău, şi face binele şi are sprijin pe pământ şi în cer prin om şi prin înger, şi are mărturisitor sus şi jos deodată, jos şi sus în tot timpul, şi face lucrarea cea creştinească şi are grijă pentru înger. Amin.

Dă-i îngerului lucrare, poporul Meu, şi mare putere vei avea pe pământ şi în cer prin înger. Dă-i îngerului putere, şi atunci vei fi lucrător şi binefăcător îngerului şi omului şi ţie. Amin. Eu aşa te învăţ, şi frumos te mai învăţ Eu pe tine, poporul Meu, că vreau să aibă omul de pe pământ învăţătura dintre Mine şi tine, şi să-i facă bine omului, şi să lucreze omul pentru înger. Amin. Lucrarea îngerului e mare minune şi mare taină, căci ea ţine de lucrarea omului, iar cea mai mare în taina lucrării îngerului este cuvântul omului, de la care ia îngerul pentru Dumnezeu, şi iată, de aceea este scris că omul din cuvintele sale va fi mântuit sau osândit înaintea lui Dumnezeu. Nici o faptă pe pământ sau în cer n-o săvârşeşte omul fără gând şi fără cuvânt mai întâi. Întâi omul gândeşte, întâi zice, şi apoi face, iar fapta îi urmează cuvântului.

O, poporul Meu, tu să nu uiţi că mare taină este cuvântul. Să nu rosteşti cuvânt nemăsurat, cuvânt neîmplinit. Cuvântul neîmplinit alungă pe înger, căci îngerul este din cer. Caută să înţelegi când îngerul se zbate pentru tine de lângă tine. Eu am pus lângă tine îngeri tari din cer şi de pe pământ, şi aşa să primeşti, şi aşa să faci. O, să nu rosteşti cuvânt nemăsurat, cuvânt neîmplinit, cuvânt uscat, ci, din contra, poporul Meu, să fii atent dinăuntrul tău şi din afara ta, pentru îngeri. Amin. Duhul Meu Se bucură cu multul că am pe cine să învăţ pe pământ ca să fie învăţătura Mea izvor de viaţă pentru tot omul care caută şi iubeşte viaţa. O, poporul Meu, nu numai tot binele îl văd Eu numaidecât la om, dar şi răul tot atât îl văd, numai că omul este îndrăzneţ şi nu cugetă la Cel ce vede, la Domnul, Care vede tot şi peste tot. Cain n-a mai gândit că Dumnezeu îl vede, ci, din contra, a gândit că nu-l vede, şi tot aşa a şi răspuns când Domnul l-a întrebat de fapta lui.

Omul îşi murdăreşte cugetul şi nu se mai spală apoi. Cui nu-i place să se spele nu se spală. Cui nu-i place să fie curat nu se spală, nu se îngrijeşte, nici chiar atunci când Dumnezeu caută la el aşa cum a căutat la Cain, pe care l-a îndemnat să se spele, căci era murdar şi n-avea pe înger aproape din pricină că era murdar. O, nu numai cu trupul sunt murdari oamenii. Oamenii stau cu sufletul nespălat, şi aceia în zadar îşi spală trupul, căci cu sufletul sunt murdari, sunt necurăţaţi.

O, copii străjeri pentru cuvântul Meu peste voi, aveţi grijă de acest izvor. Să curgă acest izvor, să nu-i sece cursul, că fără el muriţi şi Mă îndureraţi adânc, iar cu el trăiţi şi Mă bucuraţi pe Mine şi pe îngeri. Amin. Izvorul spală pe cel ce-l foloseşte. Tu să fii izvor care spală, poporul Meu. Tu când stai şi când umbli, să curgi peste pământ binecuvântare şi să faci curat pe pământ. Aşa să faci, poporul Meu. Amin. O, pe unde umblă omul ar trebui să rămână curat, nu murdar, că omul are mâini şi picioare, şi toată firea aşteaptă după mersul şi după mâna omului. Dar omul lasă numai murdar în urma lui, în jurul lui, şi cu sufletul şi cu trupul. Aşa calcă omul pe pământ, şi pedepseşte pământul şi firea de pe el. Dar tu, poporul Meu, să cauţi numai cu Mine şi cu povaţa Mea şi cu trezirea pe care mereu ţi-o fac, că adevăratul binefăcător al tău este cel ce te dojeneşte, cel ce te ţine de mână prin vremea ta de nepăsare dacă ai fi nepăsător pe drum. Tu să nu te plângi Mie sau omului când eşti dojenit din cer sau de pe pământ, că dacă faci aşa, Mă supăr, fiule. Tu să fii tot o trăire, tot o simţire. Tu să fii copac verde şi să rodeşti, ca să aibă îngerii faţă spre Mine pentru tine. Tu să fii atent dinăuntrul tău şi din afara ta pentru îngeri. Auzi tu ce-ţi spun? Pentru îngeri, poporul Meu. Amin, amin, amin. Aşa a învăţat şi apostolul Meu pe fiii bisericii, iar cine este al bisericii, acela lucrează învăţătura învăţătorului său. Pentru îngeri trebuie să-şi aibă femeia semnul stăpânirii, precum îl au şi îngerii. Pentru îngeri să-şi aibă femeia capul acoperit cu maramă. Pentru îngeri să-şi aibă omul trupul acoperit, că nu este omului îngăduit să-şi aibă trupul descoperit, decât fără voia lui, aşa cum păţeau sfinţii Mei pe pământ, care, pentru că nu se lepădau de Mine şi de viaţa Mea, erau batjocoriţi pe pământ de către păgâni, iar îngerii le slujeau lor, căci sfinţii sufereau pentru Mine ocara.

O, frumos te mai învăţ Eu pe tine, poporul Meu, că vreau să ia lumea învăţătura Mea, ca atunci când va fi să vin Eu să fiu îndreptăţit întru cuvântul Meu, că am zis de la început: «Nu Eu, ci cuvântul Meu cel spus din vreme, acela va judeca pe cel ce nu l-a păzit». Amin.

Avem cu voi sărbătoare din cer. Avem, poporul Meu, avem sărbătoare mare cu voi. Toate cetele cereşti, toate puterile din cer, în cete adunate cu voi, stau martori între Mine şi voi pentru cuvântul Meu de peste voi. Arhanghelii, Heruvimii, Serafimii, Îngerii, Începătoriile, Stăpâniile, Scaunele, Domniile, Puterile, stau cete-cete şi ascultă cuvântul Meu de peste voi, cuvântul pentru serbarea lor în lucrare de biserică. Mihail şi Gavriil, mai-mari peste toate cetele cereşti, Îmi slujesc aparte, căci sunt mai-mari. Iată, între îngeri e mare ascultare, mare ordine, mare disciplină, poporul Meu. Lucrarea lor e cu mare slavă, cu mare iubire, şi din iubire ei sunt una întru Mine prin mai-marii lor. Şi peste cei vii şi peste cei morţi ei au lucrare, căci aşa este lucrarea Mea, iar lucrarea Mea ei o lucrează.

Am zăbovit cu toţi cei adormiţi şi pomeniţi la Mine prin voi, am zăbovit cu ei de la pomenirea lor de acum câteva zile şi până azi, ca să le împărţim mângâiere şi hrană pentru suflet şi pentru trup, şi haină de mântuire, poporul Meu. Curând, curând vine clipa când sufletele lor vor intra în trupurile lor şi se vor scula şi vor lua din mila Mea care curge din acest izvor peste cei vii şi peste cei adormiţi. Vine ziua cea mare când cele două lumi vor fi numai una, căci scris este: «O turmă şi un Păstor va fi». Amin. Acum, mai-marii peste îngeri rostesc peste ei slobozire cu bucurie după ce ei petrec cu voi deplin, gustând din hrana cea de la iesle pentru suflet şi pentru trup. Amin.

Se clatină puterile cereşti cu bucurie pentru lucrarea venirii Mele, şi tot aşa aş vrea să fii şi tu, poporul Meu. Stau deasupra ta cu îngerească sărbătoare şi lucrare. Aş voi să-ţi desfac ochii şi să vezi lucrarea îngerilor, şi să vezi lucrarea ta cea la Mine adunată; să vezi dacă ai sau dacă n-ai, sau câtă ai adunată la Mine, şi să faci să ai. Aş voi să-ţi arăt îngerul şi să vezi câtă bucurie sau câtă supărare îi dai îngerului tău; să-l vezi cât stă lângă tine şi lângă Mine deodată; să vezi ce are sau ce nu are de la tine să-Mi dea. Vezi tu de ce te rog Eu să nu plângi şi să nu te plângi Mie sau omului când eşti dojenit din cer sau de pe pământ? Te rog pentru îngeri, poporul Meu; pentru îngeri şi pentru venirea Mea, căci scris este prin ucenicii Mei: «Dumnezeul păcii Însuşi vă sfinţeşte pe voi desăvârşit, iar voi, cu duhul vostru şi cu sufletul şi cu trupul, păziţi-vă întregi şi fără de prihană întru venirea Lui, căci El Credincios este, şi va îndeplini». Amin.

Acum puterile cereşti se apleacă pentru mulţumire cu Mine la iesle, că Eu iau sărbătoare de la voi în ziua de pomenire a lor. Le e dor sfinţilor şi îngerilor de sărbători pe pământ, iar omul nu mai ştie ce este aceasta. Dar la voi să găsească cerul hrană şi mângâiere şi odihnă, că spre aceasta aţi fost voi chemaţi, ca să moşteniţi cu sfinţii. Amin.

O, poporul Meu, întăreşte-ţi nădejdea că tot ce-Mi ceri Eu îţi voi face şi îţi voi da. Nădejdea se face multă prin rugăciune, poporul Meu. Vreau să te aud, poporul Meu. Vreau să ai nădejde, dar ea vine cu rugăciunea ta. Amin.

Voi, cei de la iesle care-Mi primiţi cuvântul pentru Israel, vreau, fiilor, să vă audă Israel rugăciunea voastră spre Mine, cu nădejde în ea. Duhul Meu vine peste voi şi Se roagă în voi cu nădejde, căci voi sunteţi nădejde pentru Mine. Duhul Meu Se roagă în voi, fiilor străjeri. Amin, amin, amin.

– Dacă n-am fi atât de puţini la inimă şi la dragoste, Doamne, am şti prin înţelepciune şi prin bărbăţie să ne hrănim nădejdea în marea Ta biruinţă şi pentru noi. Dar zilnic ne vedem doborâţi faţă în faţă cu marea Ta lucrare, că ea e prea mare, iar noi, prea mici sub ea cu inima din noi, care n-are putere pentru fapte mari cât lucrarea Ta de peste noi.

Poporul Tău aşteaptă mai mult de la noi, iar noi nu suntem atât cât ne aşteaptă el, şi numai Tu ştii cât suntem. Temerea creşte în noi şi ne slăbeşte. Trupul ne e prea neputincios. Nădejdea cea pentru noi pâlpâie în noi, deşi ştim de ajuns că Tu Te vei preaslăvi peste pământ în curând. Nu suntem ceea ce aştepţi Tu să fim. Nu avem îndemânare în iubire şi în înţelepciune şi în lucrarea facerii omului aşa cum ne-ai spus Tu să lucrăm, iar cu omul e greu, că e greoi omul, şi nu este duh de umilinţă la om, Doamne, şi nici noi nu ştim de ajuns să dăm umilinţei noastre faţa cea plăcută Ţie şi omului, ca să avem nădejde şi pentru noi înaintea Ta.

Tot omul are milă de el însuşi, că omul e prea slab dacă a căzut din Tine. Noi tot aşa aşteptăm, că suntem plăpânzi de tot cu inima, fiindcă Tu eşti Dumnezeu mare, şi omul nu este deprins cu credinţă mântuitoare, fiindcă n-are fapte, Doamne. Şi Tu vii, şi noi n-avem tot ce trebuie să avem pentru ziua mântuirii. Aşteptăm să fie poporul mai bun ca noi, ca să ai Tu putere pe pământ prin poporul Tău. Dacă Tu nu i-ai da atât cât îi dai, noi nu suntem în stare să-i dăm lui faţă, fiindcă nici noi nu arătăm ca Tine înaintea lui. Aşa grăim noi cu Tine, şi atunci ne legăm nădejdea de ziua milei Tale când Tu ne vei schimba după înfăţişarea Ta, că ştim că poţi.

Tânjim după nestricăciune, deşi pe cât poate omul de mult ne străduim pentru taina aceasta a nădejdii venirii Tale peste trupurile şi peste sufletele noastre. Toate cuvintele Tale sunt adevărate, dar taina lor ne acoperă de la faţa împlinirilor lor. Ca cei ce suntem în trup, suportăm aşteptarea cu teamă şi cu durere în inimi, căci bucurie nu dorim de vreme ce Tu eşti atât de îndurerat pentru om. Aşa grăim noi cu Tine, ca să ne ţinem nădejdea în Tine şi să avem părtăşie cu Tine, căci duhul din noi tânjeşte ca să vii şi să aduci cerul pe pământ la noi, precum ne spui, şi să ne faci veşnici, şi ai Tăi pe pământ şi în veşnicie, Doamne.

În fiecare zi aşteptăm veşnicia ca să ne cuprindă în ea, aşa cum Tu ai spus despre trupurile noastre ca să rămână pentru întâmpinarea Ta cea mare. Dar cât de frumoşi trebuie să fie cei ce Te vor întâmpina aievea! Iar noi cât suntem, oare, de frumoşi pentru o aşa mare iubire a Ta? Ne ştim slăbiciunile, ne ştim micimea inimii şi a faptelor, şi n-avem tăria să credem cu totul că vom îndrăzni să stăm înaintea Ta cu fruntea sus, deşi dorim atât de mult să fim ce vrei Tu, dar trupul e mic şi fricos şi slab cu puterea. Ştim că Tu ne poţi face veşnici, dar cei veşnici merită aceasta, iar noi ne ştim micimea pentru o aşa mare milă şi bucurie de la Tine. Ne hrănim nădejdea şi luptăm din răsputeri pentru ea. Nădăjduim că vei avea popor frumos şi că poţi să ne dai frumuseţea pe care Tu o meriţi în noi, dar dă-ne întărire, fie tainic, fie aievea, dă-ne mereu, că suntem slabi, Doamne. Durerea din noi spune multe, dar noi luăm durerea Ta întâi ca s-o purtăm, şi prin ea, purtată de noi, Tu vei avea milă de noi.

Îţi cerem Duh Sfânt peste poporul Tău. Mereu Duh Sfânt am vrea să aibă poporul Tău, şi să avem şi noi hrană din nădejdea şi din iubirea lui spre Tine, căci sarcina noastră e multă şi grea pe lângă măsura noastră, Doamne.

Ne-am vrea în braţul Tău, ca să ne odihnim de dureri şi de aşteptări. Am vrea să vii şi să ne găseşti pe toţi întru unul, şi pe unul în toţi, şi acel unul să fii Tu, şi atunci vei veni, şi atunci ne vom odihni. Amin.

Dar acum vezi oftatul din noi şi nu-l lăsa fără răspuns. Vino, şi să nu mai pleci, dar fă-ne să fim ca atunci când va fi să vii. Tu eşti Adevărul, dar adevărate sunt şi toate neputinţele noastre şi micimea faptelor pe care Tu le-ai dat omului să le săvârşească înaintea Ta. Avem însă nădejdea că tot ce este cu neputinţă nouă poţi Tu pentru noi, Doamne, şi vei aduce nouă înnoirea lumii şi a noastră, şi apoi ne vei da împărăţia cea care încă nu o pricepem, dar o dorim şi o nădăjduim şi pentru noi.

Rugăciunea noastră e cea mai mică între rugăciunile oamenilor sau între ale celor ce ştiu să Te iubească pe pământ. Dar fă-Te Tu tare prin noi, cei mici şi puţini la inimă şi la înţelepciune, că la Tine scăpăm şi altceva nu căutăm.

Coboară Tu pe îngeri la noi pe pământ, şi ridică-ne mereu pe îngeri la Tine. Pe scară de îngeri să ne porţi spre Tine, şi prin ei să ne ai dragi şi să ne îmbraci cu puterea de a fi aşa cum vrei, Doamne. Mângâie-ne cu îngerii, şi ne dă putere să lucrăm şi să merităm mângâierea şi să merităm venirea Ta cea de după două mii de ani, pe care o aşteptăm cu inima înfrigurată de dor, ca să ne dai şi nouă izbăvirea alături de cei bravi ai Tăi care s-au ostenit în via Ta. Aşteptăm izbăvirea pământului cel nou, şi dorim să faci cer nou şi pământ nou pe pământ la noi, şi dorim să mântuieşti tot neamul omenesc şi să-i aduci timpul fericirii, timpul care aşteaptă după om de şapte mii de ani.

Acum binecuvintează-ne cuvântul şi ajută-i împlinirea şi dă-i nădejdea după care el tânjeşte.

Şi dă-ne, Doamne, venirea Ta în toată plinirea ei. Amin, amin, amin.

– O, Duhul Meu S-a rugat în voi, şi duhul vostru s-a rugat în Mine, şi Tatăl a auzit, şi îngerii şi sfinţii au auzit şi au scris, şi voi aţi scris, şi s-a scris în cer şi pe pământ acest cuvânt al Duhului Sfânt, Care plânge în sfinţi după răscumpărarea a toată făptura. Amin.

Vă prind cu toată taina Mea cea mântuitoare, vă prind în braţe, fiilor duruţi de apăsarea acestei vremi când Eu cu toate puterile cereşti Mă zbat să aduc izbăvirea cea mare pe care am promis-o atunci că o voi aduce cu venirea Mea. Bucuraţi-vă cu îngerii întru nădejde, fiilor care tânjiţi după adevărul venirii Mele! Amin.

O, scoală-te bine, poporul Meu, şi auzi plânsul celor ce te poartă pe tine înaintea Mea pentru izbăvirea ta şi a lor şi a tot şi a toate. Şi să stai treaz, şi să înveţi să fii un duh cu Mine prin rugăciune, şi să fii atent dinăuntrul tău şi din afara ta, pentru îngeri, poporul Meu, căci îngerii te vor, şi să-i vrei şi tu, şi să fie cerul şi pământul o lucrare. Îngerii şi cu tine să fie numai o lucrare, iar tu să aduci slavă Domnului Dumnezeului tău şi să înveţi şi să tot înveţi să trăieşti cu îngerii pe pământ şi în cer deodată, şi să poată îngerii pentru tine, iar tu, poporul Meu, să poţi pentru îngeri. Şi iarăşi zic, pentru îngeri, poporul Meu. Amin, amin, amin.