Deschideţi cartea Mea, fii ai cuvântului Meu, căci cu voi Mă ajut să scriu cartea aceasta, cartea Mea din zilele acestea. Ea este venirea Mea la cei credincioşi, cărora Eu, Domnul, le-am dat darul credinţei sfinte. Amin.

Stăm cu cartea deschisă şi scriem în ea, că e zi cerească peste grădina Mea cu voi. Eu, şi cerul de sfinţi şi de îngeri, şi voi, prăznuim sărbătoare cerească pentru trâmbiţa Mea Verginica, mlădiţa prin care Eu, Domnul, am trâmbiţat cuvântul Meu peste cei umiliţi, chemându-i la masa Mea. Veneau şi iar veneau mulţi care se aplecau să asculte cuvântul Meu prin glasul trâmbiţei Mele, şi vremea era grea de tot, şi Eu n-aveam unde să-Mi plec capul pe nicăieri. Peste tot era omul, şi omul era mare, ca şi azi. N-am încăput decât cu cei umiliţi, cu cei fără nume pe pământ, cu cei ce Mă doreau când Mă auzeau cum grăiam şi cum chemam pe om să vină la masa Mea cerească. Veneam tainic, că vremea era grea, şi îi învăţam pe toţi cei care se apropiau să nu Mă spună la duşmani, dar duşmanul e duşman şi prindea de veste şi Mă alunga de peste tot, şi alunga din preajma Mea pe cei ce veneau să-Mi asculte chemarea.

O, fiilor, eram tot un foc în trupul trâmbiţei Mele, dar pentru dragostea celor ce Mă căutau, n-o cruţam. I-am ars de tot trupuşorul, căci Eu sunt foc mistuitor, după cum este scris în Scripturi. Luam mereu apa milei Mele şi turnam peste trupuşorul trâmbiţei Mele ca să-i moi văpaia, căci Eu Mă făceam văpaie în ea când grăiam cuvântul Meu în ea. O, fiilor din grădină, o, cât am suferit Eu în ea, şi cât a suferit ea în Mine, şi suferinţa o întărea. Iubirea ei şi mila ei pentru Mine o făceau să stea supusă văpăii care se mistuia în ea când Eu grăiam cuvântul Meu în ea, şi vremea era grea şi apăsa peste trâmbiţa Mea, căci peste tot era omul, şi omul se făcea că e mare, ca şi azi, căci se teme om de om, şi se cinsteşte om pe om pentru câştig murdar, pentru folos nedrept. Venise vremea cea scrisă în Scripturi, să vin să-Mi strâng turma risipită, să vin să răscumpăr făptura şi s-o înnoiesc, să-l scol din moarte şi din păcat pe om, să aduc pe pământ lumină din lumină şi să-Mi pregătesc calea venirii Mele de lângă Tatăl cu trupul Meu cel înălţat la Tatăl acum două mii de ani. Venise vremea iubirii, să-Mi pregătesc mireasă pe pământ din cei mai mici ai vremii. Venise vremea să vin să Mă fac cuvânt pe pământ, că aşa era scris în Scripturi, şi când am venit, n-am avut unde să-Mi plec capul, n-a fost nimeni să Mă vadă şi să Mă urmeze ca acum două mii de ani când Mă urmau ucenicii Mei, care înţelegeau că Eu sunt de la Dumnezeu venit ca să împlinesc Scripturile venirii Mele. Iată, când am venit, n-a fost nimeni să Mă vadă şi să-Mi facă locaş de venire, şi Mi-am făcut Eu locaş, şi l-am numit trâmbiţă a Mea, căci M-am ascuns în ea, şi am ieşit cuvânt din ea, şi am păstorit cu el. Dar oile erau robite la stăpân şi cu greu veneau la glasul Păstorului, şi vremea era grea, şi Eu ardeam în trâmbiţa Mea, ardeam de dorul oilor Mele. Le îmbiam cu glas dulce, le ştergeam ranele, le vindecam suspinurile, dar ele nu puteau cu Mine, că vremea era grea. Eram tot un foc în trupuşorul trâmbiţei Mele, iar cei ce auzeau de acest foc veneau greu la căldura lui, şi am proorocit prin ea vremea cea de azi, ca să vin să dezleg pe cei legaţi şi să-i scot de sub robia omului şi să merg cuvânt peste pământ. Şi am împlinit proorocia, căci cu voi Mă ajut şi scriu cartea Mea din zilele acestea, cartea pe care am început-o în ziua când am venit şi Mi-am făcut locaş în trâmbiţa Mea Verginica, în anul 1955. Cartea aceasta este venirea Mea la cei credincioşi, cărora Eu, Domnul, le-am dat şi le dau darul credinţei sfinte, ca să-Mi cunoască venirea, ca să-Mi vadă venirea, şi să Mi-o vestească în lung şi în lat pentru cei ce se vor apleca să creadă, şi să Mă aleagă, şi să rămână pentru chemarea Mea.

Stăm cu cartea deschisă şi scriem în ea, că e zi cerească, fiilor. E zi pentru trâmbiţa Mea, ziua când Eu, Domnul, am venit şi am luat-o lângă Mine în cer, că vremea era grea. Voi aţi rămas în urma ei, şi vremea era grea. Voi aţi luat să duceţi mai departe crucea Mea, şi vremea era grea, şi voi eraţi micuţi, fiilor mici. Atunci am venit şi am lucrat cu putere şi v-am făcut loc pe pământ cu crucea Mea, cu venirea Mea, şi am făcut din voi crucea venirii Mele, semnul cel de dinaintea arătării slavei Mele venind cu sfinţii şi cu îngerii întru slăvită venire, şi v-am înfăşurat în lucrare de taină ca într-un veşmânt, iar Eu, Domnul, M-am făcut cuvânt de deasupra voastră şi v-am aşezat să-Mi sfârşiţi de scris cartea venirii Mele cu judecata pentru fiecare faptă, cartea judecăţii făpturii, cartea înnoirii facerii.

Stăm cu cartea aceasta deschisă şi scriem în ea ziua aceasta. Amin, amin, amin. Mă uit peste ziua aceasta. Sunt cu Tatăl Savaot în lucrarea Mea din ziua aceasta; sunt cu toată slava Mea de sfinţi şi de îngeri. Mă uit peste ziua aceasta. Am scris cartea pentru ziua aceasta, şi Mă uit ce va face omul către care am scris cartea pe care am întocmit-o pentru ziua aceasta. Mă uit să văd dacă Mă primeşte cel la a cărui uşă am bătut cu cartea Mea din zilele acestea, căci M-am scris în ea cu carte pentru ziua aceasta. O, fiilor prin care Mă port cu cartea Mea din loc în loc! Vai celui ce-şi astupă ochii şi urechile ca să nu vadă şi să nu audă glasul Meu, care grăieşte prin cartea aceasta! Vai celui ce-şi depărtează mintea de la cuvântul Meu, care lucrează vestindu-se acolo unde este trimis!

Îmi fac loc cu îngeri ajutători, că vremea este grea, şi peste tot e omul care vrea să împărăţească pe scaunul Meu. Îmi fac loc, şi vremea este grea, şi ziua este cu ceaţă. Îmi fac loc în casa în care s-au adunat cei mari ca să tocmească pentru scaunul Meu din cetatea Târgovişte. Iată, omul poate să-şi facă loc, iar Eu aştept la uşă, că vremea este grea, şi peste tot e omul, făcându-şi loc pe scaunul Meu. Mă uit peste ziua aceasta, Mă uit peste cei mari care s-au adunat să tocmească scaunul Meu din cetatea Târgovişte. Mă uit şi intru, că-Mi fac loc cu îngeri ajutători pe pământ. Amin, amin, amin.

O, ziua aceasta e cu ceaţă, şi Eu cutremur pe România, că durerea Mea e mare când văd cu ce vrea omul să-şi facă loc lângă Mine şi pe scaunul Meu. Aş voi să intru cu pacea Mea între cei ce s-au adunat pentru scaunul acesta. Eu sunt Dumnezeu, şi voiesc bine omului, şi voiesc să-Mi mângâi turma, şi să fac din ea turmă sfântă şi s-o am a Mea la venirea Mea. Stau cu cartea deschisă şi scriu în ea, că e zi cerească. Trâmbiţa Mea Verginica sună în cer şi îşi culege ajutoare şi lucrează în ziua aceasta, căci sfinţii sunt ajutorul Meu cu darurile pe care le-au purtat pe pământ, cu râvna lor pentru Mine.

O, fiilor, dau să suflu duh de sărbătoare peste voi, dar azi e zi de veghe sfântă. Staţi lângă Mine cu veghe, staţi întru Mine veghind. Fiţi acelaşi duh, căci Eu Mă uit peste ziua aceasta lucrând pentru împlinirea făgăduinţelor Mele. Nu voiesc să lovesc pe cei ce-Mi stau împotrivă, nu voiesc, că e zi de sărbătoare pentru lucrarea Mea. Sfinţii Mei sunt toţi în lucru pentru Mine. Staţi şi voi tot aşa. Staţi întru Mine veghind, fiilor. Staţi cu cartea deschisă pentru Mine şi pentru trâmbiţa Mea şi pentru lucrarea Mea cu voi. Staţi cu mânuţele ridicate şi ajutaţi-Mă, că e zi de cutremur peste România şi pentru biserica din ea. Eu însă voiesc să biruiesc cu pacea Mea, şi Îmi pun cerul la lucru şi dau să răzbat cu planul Meu ceresc împotriva celor ce fac planuri fără Domnul.

Eu, Domnul, Mă uit peste cei ce s-au adunat în lucrare de biserică pentru ca să facă sau nu voia Mea, iar pe voi vă întăresc întru lucrările Mele, căci fiecare îşi face lucrul lui: omul pe al lui, şi Eu, Domnul, lucrul Meu. Voi lucra după cum va lucra omul şi îl voi lăsa pe om să-şi aleagă ce vrea, şi să-şi ia plata după cum lucrează, plată după faptă.

Vă învăluiesc în lucrare de taină ca într-un veşmânt, şi Îmi scriu prin voi cartea venirii Mele. Vă port de grijă, că vremea este grea, şi omul nu ştie să se pună la adăpost, că e necredincios. Lucrarea Mea cu voi este ca un semn care stârneşte împotriviri, fiindcă Eu sunt lucrarea aceasta, spre căderea şi spre ridicarea multora, după cum scrie în Scripturi. Mă vestesc cu ea de pe acoperişuri înalte, dar vremea este grea, şi omul e orbit de semeţie şi stă cu inima împietrită la glasul cuvântului Meu. Am venit cuvântând peste pământ, şi voiesc să Mă măresc Eu în om, dar omul este mare şi stă deasupra Mea şi vremea este grea, şi zic din nou: vai celui ce-şi astupă ochii şi urechile ca să nu vadă şi să nu audă glasul Meu, care grăieşte prin cartea aceasta! Vai celui ce-şi depărtează mintea de la cuvântul Meu, care grăieşte acolo unde este trimis!

Fiilor, fiilor, am stat cu cartea deschisă ca să Mă uit peste ziua aceasta, şi acum zic: împlini-Mă-voi cu cuvintele Mele peste toţi cei care lucrează după voia lor şi nu după voia Mea. Amin. Iar voi, fiţi cuminţi sub scutul Meu cel ocrotitor până ce voi pune pe toţi vrăjmaşii Mei aşternut sub paşii Mei, care merg cuvântând cuvânt împlinitor peste pământ. Amin. Duceţi povara Mea până voi veni împlinitor împotriva celor ce Mă încurcă să vin biruitor. Eu sunt un Dumnezeu bun, dar vremea este rea, şi omul nu Mă lasă să-l ridic de jos. Eu voiesc să biruiesc cu pacea Mea, dar omul nu Mă lasă. Îmi pun cerul în lucru, şi omul Îmi stă împotrivă. Voi însă duceţi povara Mea până voi veni, până ne vom odihni de ea, fiilor.

O, ziua aceasta este zi cu ceaţă, şi Eu cutremur pe România, că mare Mi-e durerea când văd pe om că-şi face loc lângă Mine cu slava lui deşartă. Voi aduce dureri pentru necredinţă, căci plata necredinţei vine, şi Eu Mă voi izbăvi de aşteptare şi îi voi ridica apoi pe cei care gem şi plâng pentru ticăloşiile celor ce iubesc măririle pământeşti împotriva măririlor cereşti. Oastea Mea cerească se pregăteşte să-Mi împlinească tot cuvântul, că vremea este grea. Curând, curând voi fi gata cu împlinirea celui din urmă cuvânt. Curând, curând voi cuvânta şi voi împlini, şi mulţi se vor sfărâma pentru necredinţă, după cum am grăit.

Fiilor, fiţi mereu atenţi la gura Mea, care grăieşte peste voi, că vă voi învăţa mereu, ca să lucraţi după cum Eu vă învăţ, că vremea este grea. Fiţi cuminţi sub scutul Meu ocrotitor şi aşteptaţi izbăvirea, că ea vine, şi se vede venind, şi Eu vin venind. Amin, amin, amin.