Vin în prag de sărbătoare, că azi se începe serbare, zi de serbare a grădinii cuvântului. În ziua a douăzeci şi doua a lunii a şaptea, după cum se socoteşte vremea de azi, în ziua aceasta de serbare s-a pus pe pământ, cu cinci ani în urmă, piatra cea dintâi a Sfintei Sfintelor bisericii de nou Ierusalim, despre care scrie în Scripturi. Vin în prag de sărbătoare, vin în grădina cuvântului şi cuvintez pace peste grădina Mea, peste măsuţa Mea, căci această grădină este masa pe care Eu, Domnul, Îmi aşez cuvântul, ca să fie de hrană pentru poporul Meu din vremea aceasta. În România am Eu pe poporul Meu, iar Eu în mijlocul lui Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Să fie pacea Mea peste grădina Mea, pe masa Mea să fie pacea Mea; pacea Mea şi cuvântul Meu. Amin, amin, amin.

O, grădiniţa Mea, Eu am fii în tine. I-am crescut cu cuvânt şi îi am şi îi numesc cărare a Mea pe pământ. O, grădiniţa Mea, vin în tine şi ies din tine spre Israel, spre poporul cuvântului Meu, căci Israel este popor cu care vorbeşte Dumnezeu.

Grăiesc din grădină peste poporul Meu.

O, poporule tată, am zis ţie nu demult că voi veni să vorbesc cu tine şi în şoaptă, şi dacă am zis aşa, lucrez în şoaptă peste tine cu cuvântul Meu. La sfânta slujbă a bisericii este un cuvânt care spune aşa: „Cei chemaţi ieşiţi, iar cei credincioşi să rămână“. Israele, Israele, ia aminte, tată! Uşile, uşile, fiule Israele, ia aminte la uşi, că vreau să grăiesc ţie, poporul Meu. Ia aminte, fiule, ia aminte cu înţelepciune. Poporul Meu, sunt cinci ani de când tu ai luat nume cunoscut între neamurile de pe pământ, şi tu eşti neamul Meu prin pâine şi vin nou. Uşile, uşile, şi cu înţelepciune ia aminte, poporul Meu, căci am grăit că voi vorbi în şoaptă cu tine, că este de lucrat în şoaptă, fiule, poporul Meu.

O, Israele, ştii tu, măi Israele, ce înseamnă să fie omul cu Dumnezeu? Tu trebuie să fii cu Mine prin pâine şi vin, întru cele nou lucrate. Eu aşa am spus: «Cine nu mănâncă Trupul şi Sângele Meu, acela nu are viaţă în el». O, poporul Meu, e grea vremea, fiule, şi tu nu înţelegi ce-ţi spun. Eu sunt pâinea vieţii tale, şi tu nu înţelegi încă, şi Mă faci să oftez, şi Mă faci să plâng, poporul Meu. Te-am rugat, tată, mereu te-am rugat şi am zis: «Israele, păstrează, fiule, pacea grădinii Mele, ca să am putere să vin la tine şi să te hrănesc cu cuvânt». Fiule tată, câte ai iubit şi câte iubeşti tu, poporul Meu! Şi pe Mine cum de nu poţi să Mă iubeşti? Numai pe tine, fiule? Şi pe Mine cine să Mă iubească, cine, tată, lumea? Oare, aşa vrei tu?

O, fiule, umblă lumea în căutarea Mea. Ea nu ştie cum să umble pe urma Mea, nu ştie, dar umblă să Mă găsească şi să fiu Eu pe placul ei şi să Mă aibă lumea de Dumnezeu. Umblă lumea după Mine, poporul Meu. Nu Mă găseşte, dar umblă. Nu Mă găseşte, că Eu Mă ascund de lume, fug de lume, că ea nu vrea ca Mine. Ea vrea să fiu Eu cum vrea ea.

Umblă lumea după Mine, poporul Meu, şi Eu umblu după tine, ca să stau cu tine şi să am sălaş în mijlocul tău, şi să am masă de cuvânt înaintea ta. Dar Eu sunt duh şi trup în biserică, Eu aşa sunt, şi aşa Mă poate avea fiul bisericii, aşa, întreg, duh şi trup, cuvânt şi trup. O, poporul Meu, câte potecuţe de cuvânt Mi-am croit Eu în tine, şi tu nu Mă iubeşti pe Mine mai mult decât pe tine. Dar cine se iubeşte pe sine îşi caută ale sale, şi nu aşa este învăţătura Mea.

Te-am rugat, poporul Meu, să mergi cu călăuza în faţă şi să mergi dacă mergi. Îţi amintesc de Moise, măi Israele de azi, că am făcut şi Eu în tine ce a făcut el în poporul Israel de atunci, că i-a ieşit un om în întâmpinare când tăia pustiul ca să meargă spre Canaan, şi M-am lăsat cu Duhul Meu în omul acela şi am cuvântat pentru Moise. Era preot lui Dumnezeu omul acela şi am grăit prin el pentru Moise şi am zis: «Nu poţi tu singur să scoţi la capăt greutatea care vine peste tine de la poporul tău. Mai bine stai mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru popor, iar pricinile poporului să fie judecate de oameni aleşi de tine, oameni de credinţă şi de nădejde, oameni cu lepădare de sine, pe care să-i pui peste mii, peste sute, peste cincizeci şi peste zeci». Aşa am făcut Eu în tine, şi am zis ţie să mergi cu călăuză în faţă, poporul Meu. O, aşa de frumos te-am învăţat, aşa de mult te-am ajutat pe drumul Meu cu tine, şi tu tot nu Mă iubeşti. Te-am rugat să fii ca Mine, şi tu nu Mă iubeşti, poporul Meu. Pe tine te doare numai de pricinile tale, dar de ale Mele nu te doare. Te-am rugat să nu mai fii cu lumea, şi tu nu Mă iubeşti. Te-am rugat să stai cu Mine, tată, şi să iei jugul Meu, care este uşor, şi să nu te văd sub greutatea ta cea grea. Jugul Meu e uşor de dus. El este sfânt, el este curat, el este ceresc, şi te face fiu al Tatălui Meu, precum Eu sunt. Dacă tu, fiule, ai vrea să iei jugul Meu cel uşor, tu ai sta cu Mine la masă, tu ai mânca ce ţi-am dat Eu să mănânci şi M-ai avea pe Mine întru viaţă vie.

Israele, Israele, ia jugul Meu cel uşor, cel bun, cel sfânt, ia-l, fiule, că tu eşti trecut la Mine neam sfânt, agonisit de Mine din lume. Mă uit din cer la tine, poporul Meu, Mă uit mereu, dar tu mai crezi ce-ţi spun? Mă uit mereu la tine, Israele. Crezi tu că Mă uit? O, dacă ai crede că Mă uit să te văd mereu, tu M-ai iubi, poporul Meu, şi M-ai crede că sunt cu tine mereu, ca să te văd şi ca să-Mi placi, fiule, să-Mi placă statura ta şi iubirea ta de Dumnezeu şi de fratele tău, de fratele tău care este fratele Meu, că acela este fratele tău.

O, copilaşi şi copii ai lui Israel, fiţi fraţi cu Mine prin pâine şi vin, şi mâncaţi la masa Mea, şi staţi la masa Mea, staţi cu statură duhovnicească, staţi şi vă sfinţiţi cu Mine, că Eu sunt Mielul lui Dumnezeu, Care stă pe masă pentru cei credincioşi, pentru cei chemaţi, aleşi şi credincioşi.

Israele, Israele, cum de uiţi tu de cuvintele Mele, tată? Le laşi pe ale Mele şi le faci pe ale tale, şi Eu străbat pe potecuţa Mea spre tine, dar tu nu iubeşti călăuza, fiule. O, nu mai umbla fără Mine. Umblă, tată, cu călăuză. Călăuza are cuvântul Meu şi puterea cuvântului Meu. O, nu fi leneş, copile Israele, că pe cel leneş îl prind din lume gânduri lumeşti, dorinţe lumeşti, care momesc pe om, ba chiar şi pe cei aleşi ai Mei. Nu Mă pune, fiule, dregător peste pricina ta. Pune-Mă Mântuitor peste viaţa ta, pune-Mă să-ţi mântuiesc inima de păcatul clevetirii, de păcatul nepăsării, şi de neînţelepciune să te mântuiesc, poporul Meu, nu să-ţi joc în strună, că voia ta nu este ca voia Mea.

O, nu te mai teme de greutăţi, că tu n-ai greutăţi, tu n-ai sarcini. Ceea ce numeşti tu greutăţi, acelea nu sunt greutăţi, poporul Meu. Tu eşti învăţat de însăşi firea ta, eşti învăţat să fii nemulţumit. O, nu e bine, poporul Meu, fiul Meu care eşti deprins pe cale cu cârtirea, cu nemulţumirea, că asta e cârtirea din care multe cuvinte cu păcat se nasc. O, de când am venit să-Mi fac popor, de când am venit, tu numai te plângi, poporul Meu, şi pentru această meteahnă a ta Eu mereu am suspinat în Mine. Meteahna ta nu M-a lăsat pe Mine să fiu peste tine un Dumnezeu după adevărul Meu, iar adevărul tău te-a ţinut mic şi fără putere sfântă. Am rugat mereu pe Israel să Mă asculte, şi mereu l-am mângâiat şi l-am aşteptat. M-am luptat mereu, cu tot cerul. Mă lupt şi acum, mai mult decât oricând, să Mă asculte poporul Meu, şi să-Mi fac loc cu împlinirile cereşti pe pământ, că aşteaptă pământul, Israele. Nimeni nu vine cu Mine la Mine. Fiecare vine cu el la Mine şi Îmi spune să Mă unesc cu el la greutăţile lui, dar Eu aştept să se unească el cu Mine; cu Mine şi cu jugul Meu cel uşor, că nu mai pot, poporul Meu, nu mai pot duce jugul omului, nu mai pot. Am pus călăuză din tine peste tine. Nu te mai sui la cer cu pricinile tale pământeşti şi trupeşti şi fireşti. Scutură-te de pricinile tale. Nu mai pot, poporul Meu. Te aştept să Mă iubeşti, te aştept să fii duhovnicesc; din firesc să te faci duhovnicesc, că de patruzeci de ani aştept pe urma ta. Ia jugul Meu, fiule din Israel, că de patruzeci de ani aştept să-l iei. Nu te mai văita cu nemulţumirile tale, că nu aşa se merge cu Domnul în lucrare de ucenicie duhovnicească. Apostolii Mei erau ucenici cu hotărâre de inimă. Nu Mi-au cerut nimic, n-au cârtit că nu au, că nu pot n-au zis, căci ei ştiau că Eu n-am nimic pe pământ, nimic decât pe ei. Ei erau bogăţia Mea, şi Eu, a lor, şi aşa mergeam pe drumul Tatălui Meu. N-aveam nici casă, nici masă, nici haină cum aveţi voi, dar aveam cuvântul şi bucuria lui şi pacea lui. Nu eram rostuiţi pe pământ. Cine a mai avut vreo rostuire, s-a lăsat de ea ca să poată fi liber ca păsărica cerului, dar pe tine, fiule, nu te-a strămutat nimeni, şi nici aşa nu poţi să fii plăcutul Meu în ascultare. Tu eşti pretenţios, tu eşti nemulţumit, tu ai pricini multe de adus înaintea Mea, dar Eu sunt duhovnicesc, fiule, şi jugul Meu este uşor. Mi-e dor de Mine în tine, fiule din Israel. Ia-Mă, tată, în tine, că Eu sunt fără de păcat. Ia-Mă, că n-am casă pe pământ, n-am masă şi haină, n-am loc pe nicăieri, poporul Meu. Nu vreau să mai ştie şi omul din lume că tu Mă superi, că tu nu Mă iubeşti. Nu vreau să ştie vrăjmaşii Mei şi ai tăi că tu nu vrei să fii duhovnicesc. Am rugat pe cei de strajă din poporul Meu să facă deosebirea, ca să se vadă bine care sunt fiii duhovniceşti, şi care sunt cei fireşti şi trupeşti în poporul Meu. Am rugat pe străjeri, dar poporul Meu nu vrea să se descopere, şi Eu Mă uit din cer la tine, ca să te văd, poporul Meu. Mereu Mă uit şi te văd. Şi dacă M-ai crede că Mă uit şi dacă M-ai iubi, Israele, n-ai mai face nimic ca să Mă însuspinezi. Umblu însuspinat pe urma ta, umblu Eu pe urma ta, în loc să umbli tu în urma Mea suspinând după Mine cu iubire şi cu durere pentru ranele Mele.

Pentru tine sunt rănit, poporul Meu, că nu vrei, tată, să fii copil sfânt. Sunt cinci ani de când am sfinţit prima aşezare de veac nou înaintea ta, şi nu pot, fiule, să fiu împlinitor cu grabă. Vremea Mă strânge şi pe Mine, te strânge şi pe tine, şi nu pot să-Mi aşez împlinirile la picioarele tale, că tu eşti firesc, fiule din Israel. Îmi trebuie putere în tine, tată, Îmi trebuie cer în tine, Îmi trebuie casă în tine, Îmi trebuie viaţă în tine, fiule, poporul Meu de azi. Vezi tu ce trebuie să-Mi dai? Vezi, tată? Şi tu ce-Mi dai? Îmi dai să-ţi judec pricinile tale, şi te aud cârtind, te văd nemulţumit, nu-ţi ajung cele ce ai, îţi pierzi vreme multă pentru tine. Şi cu Mine ce vrei să faci? Tu eşti casa Mea, tu eşti scris la Tatăl să fii odihna Mea, şi Eu nu Mă pot odihni în tine, fiule, că Eu îţi spun un cuvânt să-l împlineşti peste tine pe veci, şi tu îl împlineşti puţină vreme şi te întorci iar la cele dinainte şi stai în ele şi stai amestecat, şi aşa vii la Mine, amestecat vii, şi cu venirea ta aşa, Îmi tulburi statura străjerilor Mei cei puşi peste tine.

O, străjerii Mei cei puşi peste Israel! Eu aşa am spus: «Pe cel pe care voi nu-l cunoaşteţi nici Eu nu-l cunosc». Eu peste voi nu trec, chiar dacă fiul credinţei trece peste voi ca să vină spre Mine. Eu nu-l cunosc pe unul ca acela la masa Mea. Vin la masa Mea creştini care n-au trecut prin lucrarea Mea de cunoaştere a creştinului, şi aceia vin fără semnul grădinii Mele. Cei ce nu s-au lăsat bine cunoscuţi de aşezarea grădinii Mele, aceia n-au semnul din grădina Mea din care Eu îl hrănesc pe Israel cu cuvântul Meu de pregătire.

O, fiule care te clatini neascultând, Israele, femeie uşuratică! Ce să fac cu uşurătatea ta, cu neascultarea ta? Eu pe femeie am aşezat-o în cinste mare prin mama Mea Fecioara, că am avut uceniţe tari în iubire şi în lucrare cu Mine, că unele din ele au primit rang de uceniţe întocmai cu apostolii. Dar femeia creştină de azi e tot femeie, nu e uceniţă, nu vrea să fie uceniţă, vrea să fie femeie şi atât. Uceniţa e curată, e purtătoare de Dumnezeu şi se dăruieşte cu iubire în slujba lui Dumnezeu, că tu ai văzut, poporul Meu, ce am făcut. Am voit să am din casa păstorilor Mei fii ucenici, şi n-am avut ce să ridic. Mare durere pe Mine! Şi am găsit un sufleţel plăpând în casa păstorului Meu şi l-am sculat la lucrul Meu de veghe şi l-am făcut toiag de sprijin, că din copiii păstorului Meu nici unul, nici unul n-a voit să fie plăcut Mie, nici unul cu adevărat după voia Mea, şi am ridicat din acest neam această copilă şi Mi-am făcut din ea sprijin, ca să am urmaş din casă de păstor şi să lucreze ca Mine, nu cum vrea creştinul. O, şi cât plânge această uceniţă, plânge cu Mine pentru Israel, plânge iubind pe Domnul şi pe poporul Domnului. Israele, Israele, şi tu, tată, nu înţelegi câte fac Eu pentru tine, cât bine îţi fac, şi tu nu ştii să te foloseşti de el. Poporul Meu, Mă ustură ranele făcute de tine, tată, şi tu nu Mi le mai vindeci, ba Îmi mai pui şi sare pe ele, iar sarea ustură pe rană. Eu vreau să fii untdelemn curat, poporul Meu, casă curată, om nou în care să Mă odihnesc de aşteptare. Tu Mă aştepţi pe Mine, dar numai tu ştii cum Mă aştepţi, numai tu ştii ce faci cu tine, că am pus străjeri peste tine, ca să văd prin ei în tine şi să te învăţ ce să faci cu tine ca să fii duhovnicesc.

O, copilă uceniţă! Veronica, fiică a Mea, strânge, tată, tu străjerii şi spune-le de la Mine de soarta oilor, că vin oile cu haina ruptă şi pătată şi iau masă la masa pusă pentru cel pregătit ca la masă. Iar la oi să le spui să nu mai sară peste gard, că Eu Mă întorc în cer de la cei care dau să Mă ia fără statură duhovnicească în trup. Şi să le mai spui, tată, la un alt soi de oi că nu de hrana cea pentru viaţă se posteşte, ci se posteşte de cele trupeşti şi păcătoase. Cine se lipseşte de Mine, acela se lipeşte cu păcatul. Cine nu poate scăpa de păcat, acela nu Mă iubeşte. Şi să mai spui poporului Meu să nu se ascundă după deget, că degetul e mic şi nu poate acoperi pe om, dar greu se mai dezbară creştinul de această meteahnă care îl îndeamnă să mărturisească strâmb şi să clevetească în jurul său.

Israele tată, fereşte-te de uşurătate. Fii poporul Meu în chip curat. Am stat în sfat cu tine, iubite Israele, am intrat în cămăruţă cu tine, tată. M-am hrănit cu tine din aceeaşi hrană, ca să ştim unul de la altul cum să mâncăm, cum să stăm la masă. Am venit cu sărbătoare în mijlocul tău, am venit cu suflare de Duh Sfânt şi cu mare iubire. Mă uit înapoi şi văd ziua primei pietre peste această grădină, Mă uit şi văd mărturia zilei şi pe fiii ei. Mă uit şi iar Mă uit. Mă uit cu tine, poporul Meu. Această zi e mare înaintea Mea, e zi din zilele Mele.

Israele, bucuria Mea, tot fiul din Israel să se facă bucurie pentru Dumnezeu, Care vine cu cele din cer pe pământ. O, vin cu mângâiere, poporul Meu, că vremea te apasă, tată. Vin să te învălui în Duhul Meu, ca să nu mai fii plăpând. Bucuria Duhului Sfânt să-ţi fie bucurie, şi unul pe altul să ne bucurăm. Luaţi şi daţi hrana cea tainică lui Israel, şi să fie mare poporul Meu, iar străjerii să vegheze mereu cu cuvântul Meu peste popor. Am lăsat vreme de har, ca să se scoale omul spre Dumnezeu. Aşa am lăsat şi în vremea lui Noe.

Iar tu, Israele, să fii stânca pe care Eu stau şi cuvintez peste pământ. Întăreşte-te şi fii munte sfânt, poporul Meu, că aceasta este temelia ta, iar fiii ascultării vor străluci în veci înaintea Mea. Amin, amin, amin.