Eu, fiilor, n-am pace în cer şi pe pământ fără voi. Voi sunteţi pacea Mea, cu voi Mă alin, cu voi Mă bucur în dorul venirii Mele, că Mi-e dor de lucrul mâinilor Mele, Mi-e dor de om, măi fiilor. Mi-e dor să vină omul spre Mine, că nu e bucurie mai mare în cer ca atunci când un om fără Dumnezeu vine spre Mine să Mă găsească şi să Mă urmeze. Eu pe voi v-am pus pe pământ cărare a oamenilor spre Dumnezeu. Eu pe voi v-am ales de sprijin, fiilor. Eu, fiilor, n-am pace în cer şi pe pământ fără voi. Fără voi n-am grai, n-am cuvânt. Fără voi n-am pace, fiilor. Şi de ce n-am pace fără voi? N-am pace până ce voi veni văzut, că iată, îl strig mereu pe om. Mereu, mereu Îmi fac cale spre oameni cu voi. Voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele; cu voi umblu, cu voi petrec, cu voi Mă scriu în cer şi pe pământ, şi n-am pace până ce voi găsi odihna Mea. Omul e odihna Mea, şi Mi-e dor de lucrul mâinilor Mele, Mi-e dor să vină omul spre Mine şi să Mă urmeze precum voi M-aţi urmat, copilaşi ai grădinii cuvântului Meu. O, cum aş putea să mai am pace fără voi? Nimeni nu voieşte să se lepede de sine şi să Mă urmeze. Oamenii vor cu Mine, dar ei nu ştiu ce înseamnă să fie omul cu Dumnezeu. Nici un om nu mai ştie cum să fie omul cu Dumnezeu. Mi-e dorul plin, Mi-e duhul tânjind pentru omul cel făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Mi-e plânsul durut, Mi-e dorul plângând după om, dar cu voi Mă alin şi Mă mângâi mângâindu-vă şi înviindu-vă în dorul Meu. O, cine mai are milă de Mine ca să Mă dea oamenilor şi să-Mi găsesc în ei mângâierea pierdută, odihna Mea cea dintâi? Mi-e dor de tot neamul omenesc, dar în lucrul Meu cu voi Mă pierd în voi, Mă ascund în voi cu dorul Meu, că nu mai am unde să-Mi plec capul, nu mai am. Omul nu mai este casa Mea. Şi-a vândut omul casa şi grădina, trupul şi fericirea şi le-a vândut. Omul era casa Mea, şi Mie nu-Mi trebuia casă făcută de oameni. Ce fel de casă să-Mi zidească Mie oamenii care Mi-au stricat casa şi odihna Mea? Omul era să fie casa Mea şi slava Mea, după chipul şi asemănarea Mea.

O, fiilor, cum aş putea să mai am pace fără voi? Unde Mi-aş mai găsi alinul, unde? Cine să Mă audă? Cine să Mă cunoască? Cui M-aş putea plânge pe pământ? Viaţa omului trebuia să fie viaţa Mea; trupul lui, casa Mea; lucrarea lui, lucrarea Mea. O, fiilor, e pacea Mea cu voi şi Mă mângâi cu voi mângâindu-vă şi înviindu-vă în dorul Meu. Luaţi cuvântul Meu, luaţi mângâierea Mea şi daţi-o oamenilor ca să simtă ei mângâierile Mele şi să-Mi cunoască glasul.

O, poporul Meu, grăiesc ţie, fiule, ca să audă oamenii glasul Meu şi graiul Meu cu tine pe pământ. Ce ai face tu dacă n-ai mai crede în Mine, în cuvântul Meu? Te-ai face asemenea oamenilor care nu mai ştiu ce înseamnă să fie omul cu Dumnezeu. Te-ai face asemenea cu cei ce te învaţă cum să fii, că oamenii lumii au învăţători, au preoţi, au profeţi, şi duhul lumii îi desparte de Mine, că zice Scriptura: «Prietenia cu lumea este vrăjmăşie cu Dumnezeu». Te-ai face vrăjmaş Mie dacă te-ai despărţi de cuvântul vieţii, fiule al poporului Meu. O, tu să nu te joci de-a statul cu Dumnezeu, de-a venitul şi de-a plecatul să nu te joci tu, cel care stai cu Mine prin credinţa ta, prin iubirea ta. Cel ce se joacă de-a plecatul nu se mai poate juca şi de-a venitul înapoi la Mine şi la tine, poporul Meu, iubitul Meu popor. O, greu e de cel venit şi plecat, şi va veni o vreme grea, o durere apăsătoare peste cel ce n-a ştiut să stea cu Dumnezeu, şi mai mare durere ca aceea nici n-a mai fost şi nici nu va mai fi durere, durere fără mângâiere.

O, fiule Israele, să nu te joci cu Dumnezeu, să nu-L înşeli, să nu-L minţi, să nu-L părăseşti pe Cel ce este. Pe Mine, fiule, nu Mă poţi găsi la cei străini de Mine, la cei ce nu-Mi sunt casă. Eu sunt cu cei ce-i am casă a Mea şi odihnă a Mea în ea, voia Mea în om, poporul Meu. Numai un aşa om este creştin, casă a Mea este.

Cuvântul Meu zideşte casă Mie în tine, fiule credincios din Israel. Cuvântul Meu din tine să dea socoteală la oricine îţi va cere socoteală pentru credinţa ta şi pentru înţelepciunea ta, copilul Meu Israel. Nimeni, fiule, nu are înţelepciune în afară de tine, căci M-am făcut în tine înţelepciune ca să nu Mă părăseşti şi ca să nu pieri, copile scump. Scris este în Scripturi: «Cel ce piere, din lipsă de înţelepciune piere, din lipsa lui Dumnezeu din el piere cel fără înţelepciune». Pacea Mea în tine este viaţa Mea în tine, fiule. Cel ce are pace are pe Dumnezeu, căci Eu Mă fac pace în cel ce Mă are, Mă fac credinţă în el, Mă fac iubire, Mă fac zâmbet sfânt, Mă fac lumină, Mă fac odihnă a Mea în el şi îl numesc fiu al lui Dumnezeu, căci Eu aşa am zis: «Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema».

Israele, Israele, să nu-ţi pierzi, fiule, fericirea; să nu te joci de-a statul cu Dumnezeu. Mă aprind în dorul Meu de tine, şi Duhul Meu Se mistuie după tine ca să te ţin în dragoste, poporul Meu. N-am pace în cer şi pe pământ fără tine, fiule Israele. Să nu te laşi înstrăinat, să nu te laşi în mâna celor fără Dumnezeu, căci cei cu Dumnezeu sunt cei ce-L trăiesc pe Dumnezeu. Este scris în Scripturi şi în prooroci de glasul cuvântului Meu care este azi cu tine, poporule Israel de azi. Citeşte, fiule, şi crezi luminând peste oameni. Lumină din lumină să dai, că ai, poporul Meu. Ale Mele din ale Mele să dai. O, vin mereu, Israele, vin şi nu te las să pieri, că vremea e grea, şi dacă tu ai vedea-o te-ai speria.

E vremea rea, măi Israele măi, şi e plină de profeţii ei, şi tu eşti mic. Stai de mână cu Mine, fiule, că tu eşti mic, eşti mititel în vremea oamenilor. Eu sunt mic pe pământ, că tu eşti mititel şi puţinel, dar mărirea Mea te are mare, şi tu eşti mare înaintea Mea. Tu, cel mititel, eşti mare şi eşti cuprins de mărirea Mea, de cuvântul Meu care te păstoreşte ca să fii şi să nu pieri înghiţit de vremea rea. Stai în casă, fiule, stai în tine cu Mine, nu în lume cu tine şi cu lumea. Stai, că mare este cel ce stă ca să nu cadă, iar cel ce cade, acela nu stă şi de aceea cade.

Poporul Meu, să faci bine cu Mine oamenilor; să nu faci oamenilor bine cu tine. Oamenii aşa sunt învăţaţi să facă bine, şi zic că e bine, dar tu să nu zici tot aşa, şi tu să faci bine cu Mine, fiule.

Sunt cu mângâiere de sfinţi deasupra ta, Israele, şi vin cu fiii grădinii Mele spre tine, şi cu mângâierea sfinţilor vin. Stau sfinţii cununi-cununi. Stau cete-cete apostolii şi proorocii, arhiereii şi evangheliştii, mucenicii şi muceniţele, mironosiţele şi fecioarele. Stau sfinţii şi îngerii cununi-cununi deasupra ieslei cuvântului Meu. E dorul sfinţilor după tine, poporul Meu, fiul Meu cel mic. Te mângâie sfinţii, copilul Meu: Nicolae, arhiereul Meu, fecioara Filoteea, în ceata de fecioare, căci tu eşti cel iubit la sfârşit, cu iubire mare eşti iubit, şi duhurile sfinţilor se odihnesc în Duhul Meu, în cuvântul Meu la sfârşit precum şi la începutul omului. Te mângâie sfinţii, Israele mititel, şi cine înţelege minunea aceasta, taina aceasta de cer coborât pe pământ?

– O, Doamne, Doamne, sfinţii Tăi şi cu Tine pe pământ, o, Doamne al sfinţilor! E vremea să vii cu sfinţii, în zeci de mii să vii, şi să vină cu Tine sfinţii. Eu am făcut bine oamenilor pe pământ şi i-am ajutat să nu lucreze fărădelegea, Doamne. În numele Tău i-am ajutat să fie ai Tăi şi nu ai lor oamenii, şi Te-am vestit cu râvnă şi cu iubire, şi vin acum din cer cu Tine, şi din Tine grăiesc aşa peste oameni: lepădaţi, oamenilor, nelegiuirea şi daţi-vă unii pe alţii lui Dumnezeu. Luaţi din izvorul vieţii. Acesta este izvorul. Nimic să nu faceţi fără El pe pământ. Cuvântul este izvorul. Domnul este Cuvântul. Nimic fără Dumnezeu, o, oamenilor! Faceţi-vă fii ai lui Dumnezeu, voi, fii ai oamenilor! Mângâiaţi pe Domnul cu iubirea Lui în voi, aşa cum au făcut sfinţii cerului pe pământ.

Şi, dă-le, Doamne, oamenilor, dă-le pâine, o, Tu, pâine a oamenilor! Fă omul să ştie că Tu eşti pâine, Doamne, că Tu ai venit ca pâine să aibă, şi din belşug să aibă. Tu ai venit ca iubire să aibă, şi din belşug să aibă, şi să-Ţi dea oamenii iubirea Ta din ei dacă o vor lua în ei. Dar de Israelul Tău cel român să ai mare milă, Doamne, şi mare să-Ţi fie ungerea Ta pe creştetul lui, că Tu eşti mare în Israelul român şi sufli peste neamul român ca să ia Duh Sfânt şi să Te împartă pe Tine duh şi adevăr, căci Tatăl aşa închinători doreşte.

– O, din ceata fecioarelor duhul meu se roagă Ţie, Doamne. Sădeşte-Te în copii şi în fecioare aşa cum Te-ai sădit în mine ca să vin spre Tine, că Tu eşti Cel ce ai zis: «Lăsaţi copiii să vină la Mine ca să le dau împărăţia Mea». O, vremea de azi e grea, Doamne, şi nu lasă pe copii să vină la Tine. Ajută-Ţi copiii, ajută-i pe cei mici, ajută-l pe Israel cel mic al Tău, că vremea e grea, Doamne. Ajută neamul român să ştie să fie creştin, că greu mai suferă sfinţii Tăi pe oamenii care se apropie de sfintele lor moaşte, şi venind nu vin, Doamne, nu vin la Tine cei ce vin la noi să ia de la Tine. Nu vin oamenii, că ei nu vor pe cale, ei nu vor pe uşă, Doamne. Dă-le oamenilor toiag, dă-le cuvânt, dă-le pâine, Doamne, că oamenii nu mai ştiu ce este pâine.

Israele mititel, să faci milostenie de pâine cerească, să faci, că ai ce să dai, şi să te rogi pentru om ca să vină venind când vine spre Domnul. O, să lucrezi minuni, popor mititel; mititel aşa cum am fost eu, minunat în iubire aşa cum am fost eu, dăruit lui Dumnezeu să fii cum am fost eu.

Sfinţii stau cununi-cununi în venirea Ta, Doamne, şi se roagă ei în Tine ca să-şi plinească cupa rugăciunii lor, Doamne. Dă-ne mângâiere în Israel, dă-ne nouă, sfinţilor Tăi, Doamne, că pe pământ nimeni nu mai mângâie pe sfinţii Tăi. Pe pământ sfinţii sunt în jale între oameni, că oamenii nu vin la Tine prin sfinţii Tăi, Doamne. Mângâie-l pe Israel cel mititel şi fă-Te mare în el, ca să vină prin el la Tine oamenii, Doamne, că oamenii nu văd până nu cred, şi nu ştiu oamenii ce e credinţa. Primeşte dorul sfinţilor Tăi care aşteaptă răscumpărarea, căci vestea Ta de veac nou a ajuns în cerul sfinţilor Tăi, şi ei strigă la Tine: «Până când, Doamne, până când? O, până când?».

– O, iată, vremea s-a scurtat. Iată vremea, o, sfinţi ai cerului Meu! Nu mai plângeţi, fiilor! Nu mai plângeţi în cer, că iată, se aude pe pământ că plângeţi, căci voi sunteţi în venirea Mea. Iată vremea, mângâiaţi-vă! Un picuţ, şi mângâierea Mea va cuprinde tot cerul, şi pământul la un loc îl voi cuprinde, şi Eu vă voi fi mângâiere veşnică. Amin.

Se mângâie sfinţii în tine, Israele, că le e dor, fiule scump. Vin sfinţii cu Mine la tine. Fii atent ce-ţi spun, că îţi spun cele proorocite în Scripturi. Vin sfinţii cu Mine la tine. Vine Domnul tău cu zecile de mii de sfinţi la tine, şi toată slava aceasta se va vedea văzută în curând. Curând, curând se va vedea slava Lui, precum fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus; curând, curând se va arăta, curând, curând se va vedea. Amin.

Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor cu tine, Israele scump, slugă credincioasă, căci veni-va Stăpânul şi te va găsi veghind şi îţi va spune: «Intră în bucuria Domnului tău!». Amin, amin, amin.