… Fiilor, veţi vedea ce n-aţi văzut pe pământ de când e zidit acest pământ. Veţi vedea munţii cum se vor sfărâma. Veţi vedea văile cum se vor nivela. Veţi vedea cerul cu toată frumuseţea lui. Vor curge de pe cer şi stelele şi soarele, şi cerul se va face sul şi va fi cum leagă cineva o carte la ambele capete.

… O, mamă şi tată care ai fii şi fiice şi se poartă cu îmbrăcăminte proastă şi păgână! Te vei osândi de această îmbrăcăminte. Chiar de aici de pe pământ vei începe să fii osândit, că ai îngăduit fiilor şi fiicelor tale să fie răi şi să hulească cuvântul dumnezeiesc.

… A venit timpul care nu este aşteptat şi nu este crezut. A venit timpul care nu este văzut, dar se vor vedea toate împlinindu-se.

… Staţi cu Mine faţă în faţă, dar staţi în Duhul, că precum S-a născut Domnul în trup, aşa a venit şi în Duh, şi lucrează în făpturi de jos. Dacă vorbea Domnul în toată lucrarea Sa dumnezeiască prin făptură înaltă, ce făceai tu, sărace, astăzi? O, nu ajungeai să ai acest cuvânt sfânt.

… În dar aţi primit, în dar să daţi şi să nu vindeţi pe bani acest dar, căci dacă-l vinzi pe bani, mai bine te duci în cel mai adânc loc şi îţi legi o piatră de gât, şi mai bine îţi va fi. Dacă vrei să dăruieşti cuiva bani, să zici aşa: „Această milostenie I-o dau lui Dumnezeu ca să-mi facă şi mie parte la locul Său“, dar nu cumpăra pe bani cuvântul acesta, că e păcat de moarte. Dacă ai dat la cineva un ban, nu pomeni să fie plătit cu bani acest cuvânt.

… Credinţa este sabia care te apără în toată împrejurarea ta. Cine are credinţă în Dumnezeu, are şi putere împotriva vrăjmaşului său.

… Iată, trâmbiţa Mea prin care grăiesc, e distrusă, că dacă ar fi un om pământesc, nu s-ar mai folosi de acest obiect, şi l-ar curma. Dar Domnul Iisus nu face aşa, şi Se foloseşte mereu de trâmbiţa Sa; o pansează, o spală pe răni, o îngrijeşte şi de dânsa Se foloseşte. Vai de cine nu ascultă învăţătura sfântă şi aduce durere multă acestor oase zdrobite, tată! Crezi? Vedeţi voi, odată, când se va sfârşi această viaţă, ce este? căci Dumnezeu Îşi va face planul Său şi Îşi va arăta toată mărirea Sa.

… Tată, nu te mai uita la mortul care se îngroapă, că va fi zi când nu se vor mai îngropa morţii şi va fi că într-o clipită de ceas se vor trezi şi unii şi alţii.

N-ai văzut niciodată pe diavolul în bisericuţă, dar Domnul vede diavoli mulţi. Tu n-ai văzut, că şade ascuns, tată. O, ce mai plâng îngerii deasupra catapetesmei când văd atâtea capre în bisericuţe! Ascultă, creştine: capre, nu făptură omenească, ci capre. Plânge Maica Domnului, plânge cu suspine adânci că a ajuns bisericuţa ca templul cel de atunci când se neguţătorea în el. Nu mai e un Domn Iisus în trup să mai gonească duhurile necurate cu biciul din această casă sfântă.

… O, a venit vremea să pleci din mănăstire. A venit vremea să pleci din bisericuţă şi să te duci la sihăstrie sfântă, unde nu este duşmănie, nici ură, nici lăcomie, şi este numai Dumnezeu cu mila Sa.

… Moşii şi strămoşii voştri au zidit mănăstiri pentru copiii de azi şi de mâine. Pentru voi, tată, au zidit moşii şi strămoşii voştri această casă. De ce au făcut din locaşul sfânt muzeu? Crezi că se vor deschide? Singure se vor deschide. Nu mai e un Constantin Brâncoveanu să vină să le deschidă. Nu mai e un Ştefan cel Mare să vină la Voroneţ. Nu mai e, dar rugăciunea lor sfântă, care se face, o deschide. Dar dacă nu vei avea credinţă, să ştii că nu vei călca în această casă sfântă. Mănăstirea Cernica, cine a făcut-o? Sfântul Calinic. Nu mai e mâna sa, nu mai e nici un nepot; toţi beau ţuică. Nu mai e cine să descuie chiliile, nu mai e nimeni, dar să ştii că mâna lui va deschide uşa locaşului. Poate zici că nu s-a închis, dar e închisă, copilul Meu, şi multe mănăstiri sfinte sunt încuiate cu chei de fier şi de oţel, copilaşii Mei, dar să ştiţi că cine le-a zidit, aceia le vor deschide pentru cei aleşi ai Mei. Fii şi tu ales, creştine, ca să mănânci în casa lui Dumnezeu acea pâine pe care a mâncat-o Ştefan cel Mare, acea pâine pe care a mâncat-o Vodă-Negru. Ei nu puneau banii la C.E.C., ci făceau locaşuri sfinte.

… Pregătiţi-vă duhovniceşte. Să nu iasă din guriţa voastră cuvinte ruşinoase. Să nu se zidească în inima voastră temelie ruşinoasă, ci să fie templu dumnezeiesc. Să nu fiţi aceia care vor fugi la munte ca să se ascundă.

… O, ce vă veţi jeli şi ce vă veţi zdrobi de ceea ce aţi avut şi n-aţi preţuit! Căutaţi la Apocalipsă, că zice că va fi trecut prin sabie tot cel ce a luat mireasă sau mire din altă parte. Chiar dacă e botezată sau botezat, dar nu e, că s-a tăvălit în păcat după ce s-a botezat.

… Să ştiţi că în blestem cade acela ce nu crede că Dumnezeu a văzut păcatul său.

… Părăsiţi mintea pământească. Fiţi duhovniceşti, că Dumnezeu vă iubeşte pe toţi. Nu sunteţi unul de neam înalt şi unul de neam de jos, şi toţi sunteţi deopotrivă.