O, este nevoie de Dumnezeu pe pământ și de cuvântul Său, prin care poate Dumnezeu.

Deschideți cartea cuvântului Meu din zilele acestea, voi, cei ce străjuiți în calea venirii Mele cuvânt pe pământ, așa cum Eu, Domnul, v-am așezat ca să-Mi așezați în carte cuvântul. Cuvântul vostru înaintea Mea și în numele Meu, să fie tare, fiilor, și să fie din credință și pentru voile Mele cu voi și peste voi și peste pământ, că este nevoie de Dumnezeu pe pământ. N-au oamenii Dumnezeu pe pământ cu ei, pentru că n-au ascultare de Dumnezeu, și mai ales pentru că n-au povățuitori din partea Mea pe cale ca să le aprindă inimile de dragoste pentru Dumnezeu și de credință că Dumnezeu trebuie iubit și mult iubit până ce omului îi ajunge Dumnezeu de hrană, și aceasta prin credință, fiilor.

O, trebuie rostit cuvânt peste cele rele de pe pământ ca să se oprească ele. Trebuie cu post și cu rugăciune și cu cerere la Dumnezeu să lucreze cei binecredincioși pentru această împlinire, și să nu se mulțumească numai că sunt binecredincioși văzându-și de credința lor, că pe pământ e chinul cel mare al necredinței peste oameni și lupta cea împotriva lui Dumnezeu, chiar dacă oamenii nu știu că aceasta fac ei. Este scris pentru toți oamenii botezați în botezul dreptei credințe, este scris vreme de post de șapte săptămâni, și nu a dezlegat Dumnezeu să se mănânce altceva în acest timp, decât cele ce sunt îngăduite în vremea postului.

O, fii ai oamenilor, cum să vă numesc pe voi fii ai lui Dumnezeu, chiar dacă sunteți botezați în numele Meu, când voi nu împliniți cele cerute din cer pentru creștini, iar cu aceste neîmpliniri vă ștergeți singuri din familia fiilor lui Dumnezeu? O, vi se risipește viața în voile voastre, iar voia lui Dumnezeu strigă după voi ca după fiii rătăcitori.

O, pământ român, o, țara Mea cea de azi, Îmi scriu cuvântul cel din vremea aceasta pe vatra ta. Ești țara venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp. Este scris în Scripturi despre tine să fii țara strălucirii, și vei fi, să știi că vei fi, că iată cum strălucește lumina cuvântului Meu din tine peste pământ și peste popoare și cum strălucești tu cu darul Meu de peste tine! Rostesc cuvânt peste îngeri și peste sfinți să te ajute ei să fii curată, iar pentru aceasta trebuie să fii curățată, o, țara Mea de azi. Iată, te doare lucrarea curățirii, dar ce să-ți fac dacă nu asculți de poruncile lui Dumnezeu, care sunt tainele vieții și-ți înviază viața? O, cât aș vrea să te văd că iubești pe Dumnezeu! Să nu-Mi spui că Mă iubești. Cine Mă iubește împlinește poruncile Mele date omului să le lucreze cu ascultare.

O, ce frumoase sunt pentru om poruncile lui Dumnezeu, care-l fac frumos ca Dumnezeu pe om! Se tot vrea și se tot gătește omul ca să fie frumos, dar nu este frumos oricât s-ar găti. Se minte mereu bietul om prin toate dorințele lui, dar ca să se gătească frumos și cât mai frumos înaintea lui Dumnezeu, nu dă să caute omul. O, cum să caute el așa ceva când n-a învățat ce este frumosul și omul frumos? Nu este om mai frumos ca și cel ce se îngrijește de frumusețea lui cea pentru Dumnezeu și de iubirea lui pentru cei din cer.

O, ce frumoasă este suferința cea sfântă! Nu toată suferința de pe pământ este suferință sfântă. Cea sfântă este cea pentru Domnul, ca și cea care se naște în vremea postului de bucate, când fiul cel postitor nu poate posti cu bucurie în suflet, ci pentru că este scrisă vreme de post. O, bucuria înjumătățește sarcina pe care omul o poartă cu bucurie și cu gândul la biruința pentru care el trudește. Cum se poate aceasta? O, câtă vreme omul își iubește viața de pe pământ și și-o tot hrănește cu mâncăruri plăcute trupului și sufletului, nu se poate bucurie sfântă, care să-l însoțească pe cel nevoitor pentru Domnul.

Toți oamenii sunt bolnavi din pricina mâncării folosită și mâncată împotriva ascultării de Dumnezeu pentru mâncare. Dacă legile pe pământ așezate peste oameni pedepsesc prin puterea lor pe cei ce le calcă, o, cum să nu cadă pedeapsă peste cei care calcă legile lui Dumnezeu orânduite oamenilor ca să le păzească și pentru ca să le fie lor bine, și nu rău? Iată de ce sunt atâția bolnavi pe pământ!

O, câtă bucurie are omul când mănâncă și bea! Fără acestea nu are el bucurie când se bucură. E drept, oare, aceasta între om și Mine? Sufăr ca un Dumnezeu de la neascultarea omului. E drept aceasta? Ar fi să-Mi dea și Mie omul bucurii, nu numai lui să-și dea. Să-l văd că postește vremea postului, să-l văd bucurându-se și pentru aceasta, să facă și pentru Mine bucurie, căci Eu am suferit mult și sufăr mult pentru bucuriile omului.

E zi de duminică în această zi, iar sfinții străbuni au însemnat-o în calendarul creștin-ortodox duminica întâia a Postului Mare ca să fie ea numită Duminica dreptei credințe, și cinstirea credinței apoi, că nu e greu să spui că-L iubești pe Dumnezeu când nu-L iubești pe El cu faptele credinței și după rânduiala casei Sale, că iată, biserica neamului român și fiii cei recunoscuți de ea nu postesc postul Paștelui Domnului. S-au îngăduit și s-au scris dezlegări acolo unde este legătură pusă, și încă mai vor să dezlege mai-marii bisericii pe cele legate din cer pe pământ, dar cine le dă lor această îngăduință? O, ei singuri își iau ceea ce nu seamănă cu rânduiala cea din sfinți și-și scriu singuri anatemă în dreptul lor, și în dreptul celor care se folosesc de aceste îngăduințe de a nu se posti după rânduială. Este scris despre cele legate și pecetluite de Dumnezeu, este scris să nu le dezlege omul, căci Duhul lui Dumnezeu a lucrat prin cei sfinți și a așezat rânduială din cer peste biserica de pe pământ.

E vreme grea și primejdioasă pe pământ mereu, mereu. Când să postească omul cu strigare la Dumnezeu, dacă nu în vreme de primejdie și de jale și de greu fel de fel? Vin dureri pe pământ pentru neascultare de Dumnezeu și sunt mulți sub dureri și tot vin dureri, că singuri oamenii și le fac. Strigă la Mine oamenii în vremi de dureri, strigă să-i aud, dar strig și Eu la ei și le spun să nu-și mai lucreze dureri, că nu Eu le dau dureri ca să le și iau de peste ei apoi. Ei singuri și le lucrează, și tot ei să și le și oprească, să oprească lucrarea lor și să stea înaintea Mea în post și în rugăciune ca să le scriu apoi iertare pentru cele călcate de ei ale lui Dumnezeu.

Îi strig pe oameni, îi strig și Eu și le spun lor așa: O, dacă vă iubiți copiii și vi-i voiți sănătoși și cuminți, nu le mai dați să mănânce pe cele neîngăduite în vremea cea peste care stă scris post, când nu se mănâncă decât bucate de post. Nu sunt vinovate cele mâncate de ei în vreme de post, ci este vinovată neascultarea pentru vremea postului. Nu mâncarea cea îngăduitoare îl face sănătos pe om, ci ascultarea cea pentru sănătate, aceasta este vindecarea pentru cei neputincioși și bolnavi, iar acum spun că omul trebuie să mănânce mâncare de rai dacă voiește să fie sănătos și să aibă putere.

Toți oamenii care mănâncă, toți mor, dar nu mor toți cei care nu mănâncă la fel cu toți cei care mănâncă de toate ca și cei neascultători pentru cele ce trebuiesc mâncate. O, mulți nu mai mor, și trec cu piciorul între cele ce se văd și cele ce nu se văd și sunt cu Dumnezeu la masă apoi, dar taina aceasta este pentru cei sfinți și mult prea iubitori de Dumnezeu cu tânjirea și cu ascultarea lor, și așa am Eu, Domnul, popor tare, cu care ajut din cele cerești pe cei ce trudesc pe calea lor cu Mine și sunt ei fiii dreptei credințe, care nu de mâncăruri se bucură, ci în Domnul este bucuria lor.

Binecuvintez Eu, Domnul, pe cei ce au ascultat și ascultă vremii de post și le dau lor iubirea Mea. Suferința cea sfântă e cea pentru Domnul, ca și cea din vremea postului de bucate. O, hrăniți-vă cu bucurii sfinte, voi, cei care urmați ascultarea pentru vremea postului de bucate. Hrăniți-vă cu Dumnezeu și cu voia bună între voi, și din care Eu să iau din plin și să fiu cu voi și să suflu peste voi vlagă, fiilor.

O, fii ai cuvântului Meu, țineți-Mă lângă voi, măi fiilor. Suflu mereu peste voi ca să puteți voi cu voile Mele. Rostiți cuvânt peste cele rele de pe pământ ca să se oprească lucrarea lor. În vreme de post și de rugăciune faceți cereri sfinte, fiilor, și așezați-vă cu ele înaintea Mea. Pe pământ e chin mult peste mulți, din pricina neascultării de Dumnezeu în oameni, și mai ales a celor botezați în numele lui Dumnezeu. Vin suferințe peste neascultare, și nu le poartă oamenii cu răbdare și cu credință. Cereți Domnului credință și iubire în inimile oamenilor de pe pământ, și mai ales în ale celor botezați, că n-au povățuitor nici ei. Să Mă afle oamenii pe Mine cuvântând spre ei și să Mă pună la inimă și să-Mi dea crezare. Aceasta vreau Eu să Mă ajut cu voi, cei ce Mă împărțiți peste pământ.

Duminica dreptei credințe să aibă mulțime de fii adevărați în biserici, și care să dea Domnului inimile lor. Acestei ființe cerești, duminica, rugați-vă ei să fiți adevăratele ei roade, roade plăcute lui Dumnezeu. Eu, Domnul, sunt la cârma a toate, sunt și la cele ce pedepsesc pe cei ce pedepsesc pe Dumnezeu prin neascultare, sunt și la cele ce păzesc pe cei ce bucură pe Domnul pe pământ, sunt și la cele pline de răbdare și de mângâiere peste cei apăsați de cei necredincioși, și care îi încearcă pe cei statornici în credință și iubitori de Dumnezeu, căci și Eu am răbdat și am iubit pentru mântuirea lor.

O, dacă apa sfințită sfințește, credința sfințește și mai mult și îl desăvârșește pe om, iar credința trebuie sărbătorită cu rugăciuni și cu laude, nu cu bani strânși în cutie așa cum se întâmplă în ziua aceasta prin locașuri de biserici, o, nu așa, ci cu iubire de Dumnezeu și cu umilință multă în inimi, iar pocăința pentru păcate să mângâie inimile celor credincioși și binecredincioși, căci credința păzește omul de păcat.

O, e nevoie de Dumnezeu pe pământ, fiilor împărțitori de Dumnezeu. Vă vreau plini de putere pentru venirea Mea cuvânt pe pământ, căci așa, o, așa se va înnoi lumea, așa se va naște pe pământ lumea cea nouă, lumea celor credincioși, a celor ce iubesc pe Domnul, iar cuvântul Meu, dat vouă din gura Mea ca să-l împărțiți peste pământ, el va împlini această Scriptură, nașterea din nou a lumii, o, fiilor. Amin, amin, amin.