În cer şi pe pământul celor bine credincioşi e zi de praznic împărătesc şi este sărbătorit cu credinţă acest praznic, iar Eu, Domnul, sunt Cel vestit Fecioarei Maria prin înger că Mă voi coborî în pântecele ei ca să Mă nasc din ea Prunc şi să cresc Om desăvârşit, Om din cer coborât prin lucrarea Duhului Sfânt ca să Mă fac Salvatorul omului pierdut din rai prin neascultarea lui de Dumnezeu, Făcătorul omului, şi iată praznic împărătesc pentru Mine şi pentru mama Mea Fecioara şi venim şi Ne aşezăm în carte cu cuvântul acestei zile şi vom fi împărţiţi spre hrana sufletului celor ce cred venirea Mea de azi pe pământ cuvânt, că scris este în Scripturi că voi veni întru slava Mea, că voi veni iar şi-Mi voi zidi pe pământ împărăţia Mea cu cei credincioși.

Mai întâi vestesc pace peste poporul cuvântului Meu, peste cel ce Mă primește când vin cuvânt pe pământ.

Pace ție, popor al cuvântului Meu! E zi de praznic sfânt, iar Eu, Domnul, gătesc în mijlocul tău masă de cuvânt pentru toţi cei care cred venirea Mea de azi cuvânt pe pământ şi le spun lor că odată cu credinţa trebuie şi dovada credinţei, fapta credinţei, voia lui Dumnezeu lucrată de om, trăirea în ascultare de Dumnezeu din partea celor credincioşi, ca nu cumva credinţa lor să le fie fără roade, fără putere.

Grăiesc pentru toţi cei care pun grăirea Mea faţă în faţă cu ei şi plâng înaintea lor durerea Mea pentru lipsa voii lui Dumnezeu din viaţa celor credincioşi şi necredincioşi, căci Eu, Domnul, ar fi să fiu prima iubire a omului şi să nu Mă dea omul în lături din viaţa lui, ci, din contra, să facă omul voia lui Dumnezeu, voia Celui ce a zidit omul ca să Se odihnească în el cu voia Lui. O, şi plâng că nu Mă are omul de iubire a sa, şi uită el de Dumnezeu, uită mult şi se ascunde mult ca să nu facă voia lui Dumnezeu, ci să-şi facă omul voia împotriva iubirii pe care ar fi să I-o dea Domnului, Celui ce S-a coborât din cer prin cuvânt de înger în pântece de Fecioară ca să iasă apoi între oameni, ca să Se vestească pe Sine prin semne şi minuni mai presus de fire, şi apoi prin jertfă pe cruce, ca să învieze prin cruce Domnul şi să se pecetluiască prin învierea Lui adeverirea că Dumnezeu a venit pe pământ, că este în mijlocul oamenilor până la sfârşitul timpului şi-Şi lucrează împărăţia Sa şi-Şi alege popor pentru Sine şi ca să dăruiască apoi toate ale Sale celor credincioşi Lui pe pământ.

O, mamă Fecioară, mama Mea, e sărbătoarea Noastră, mamă, şi a îngerului cel binevestitor, care a grăit cu tine din lumină, mamă, şi M-a dăruit pe Mine ţie prin cuvânt rostit şi bine pecetluit de Duhul lui Dumnezeu, mamă. Hai, aşadar, să Ne desăvârşim în cuvânt în ziua aceasta sfântă pentru cei credincioşi şi mai ales pentru cei din cer, mamă. O, hai cu dulcele tău glas cu care ai grăit între tine şi îngerul trimis de Dumnezeu la tine, mamă, şi vom aduce mângâiere pe pământ prin graiul Nostru sfânt. Amin.

— O, Fiul meu iubit, Copil proorocit de înger că Te vei naşte din mine şi vei fi Mântuitorul lumii, o, ce mare, ce multă este lucrarea cerului pe pământ, că dintr-o mică ciocănitură în uşă a cuvântului îngeresc cu care am grăit eu în ziua aceea s-a făcut o aşa de mare lucrare pe pământ apoi, Fiule Doamne. A stat îngerul de vorbă cu mine din baie de lumină cerească şi am stat de vorbă cu el, căci mă tulburasem şi mă întrebam ce fel de închinăciune poate fi aceasta! Dar glasul îngerului mi-a liniştit duhul şi mi-a zis: «Nu te teme, o, nu te teme de harul Domnului cel de peste tine. Acum vei lua în pântece pe Fiul Celui Preaînalt, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit». «Dar eu nu ştiu de bărbat», i-am zis îngerului, iar el a zis: «Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi vei fi umbrită de puterea Tatălui, al Cărui Fiu va fi şi al tău». Şi mi-a vestit îngerul despre Elisabeta, ca să văd eu apoi adeverirea celor spuse de el şi m-am dus degrabă la ea spre închinare şi Duhul Sfânt a grăit mie prin ea: «Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că a venit la mine maica Domnului meu şi a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu». O, şi am cântat apoi cântarea mea, mărindu-L pe Domnul cu sufletul, cu duhul şi cu trupul gurii mele şi am rostit cuvinte cereşti şi au rămas ele spre mărturie acelei clipe când m-am întâlnit în lumină cu îngerul lui Dumnezeu, căruia la sfârşitul întâlnirii i-am spus: «Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău».

Grăiesc cu Tine în cer, Fiule Doamne, în ziua noastră de praznic, căreia îi facem aducere-aminte iar şi iar, că fără de sfârşit eşti Tu şi împărăţia Ta şi lucrarea ei, şi aş vrea cu dorul duios, aş vrea să fie mereu sărbătoare pe pământ pentru noi cu cei credincioşi şi să se întindă sărbătoarea noastră peste cei necredincioşi, ca să-i cuprindă şi pe ei împărăţia Ta cea fără de sfârşit şi să Te cunoască şi ei de iubire a lor, Fiule Doamne, că mereu pe pământ eu am suspinat după iubirea cea pentru Tine a omului şi mereu am căutat să-i fac pe oameni să Te cunoască şi să Te dorească pentru ei, căci Tu eşti Împăratul Cel fără de sfârşit şi eşti Mirele celor ce vor fi veşnici ca şi noi, ca şi toţi cei din cer, Fiule scump.

O, în ziua aceasta Îţi închin o rugăminte dulce şi Te rog prin ea pentru poporul cuvântului Tău, pentru sluga Ta de azi, cu care-Ţi sprijini venirea şi lucrarea Ta de cuvânt. Cercetarea Ta cea dulce zi şi noapte s-o simtă ei. Mângâierea Ta să le-o dai din destul, căci sarcina lor este grea, Fiule scump, şi n-au ajutor de pe pământ, şi nu ştie nimeni să-i ocrotească pe ei ca să poată pentru Tine puterea lor, că mare sprijin Îţi trebuie de la ei şi multă ocrotire le trebuie mereu, şi multă vlagă, Fiule scump. Duhul Sfânt să le aducă lor toată ocrotirea, toată vlaga şi tăria cea bună, şi dă-le lor sănătate multă şi mereu şi vindecă-i pe ei de greu, ca să poată pentru noi, Fiule Doamne, că n-avem alţii, o, nu mai avem alt sprijin pentru noi şi pentru ei şi pentru venirea multei Tale lucrări acum peste pământ.

O, ai grijă prin îngeri şi prin sfinţi de ţara română, Fiule scump, şi toate hotarele ei sus şi jos să fie sub paza Ta. O, ruşinează-i pe toţi cei de pe pământ mari şi mici cu această pază cerească a Ta peste pământul român, în mijlocul căruia Tu Te desăvârşeşti în cuvânt. O, dă-le multă dragoste fiilor cuvântului Tău, ca în dragoste să umble ei ziua şi noaptea înaintea Ta şi să ceară de la Tine cele ce trebuie să vină şi să se aşeze pe pământ. O, dă-le ca să aibă, că Tu trebuie să le dai să aibă, şi dă-le putere să facă lucrarea Ta, şi toate nevoile ei să le poată duce, Doamne, Fiule al meu.

Cete de îngeri să înconjoare înăuntru şi la hotare şi afară de ele pământul şi neamul român, dar fă-i pe toţi fiii acestui neam să-Ţi afle glasul, Doamne, şi să vadă în cuvântul Tău venirea Ta de azi, slava Ta cea multă pe pământul român.

O, fii români, duhul meu de mamă a Fiului lui Dumnezeu să vă mişte inima şi să vă înveţe să iubiţi viaţa, iar viaţa este Fiul meu Iisus Hristos, Care a spus: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa». O, de ce să aveţi voi altă cale şi nu calea vieţii şi pe Stăpânul ei de Stăpân al vostru?

O, fii români, vă mângâi şi vă port sub omoforul meu, pe care-l am desfăcut deasupra acestui pământ ales de Dumnezeu pentru Sine acum, la sfârşit de timp. O, treziţi-vă bine şi întâmpinaţi pe Domnul, Care Se face cuvânt de venire a Sa după două mii de ani de la întâia Lui venire. Duhul de mamă a lui Hristos vă pecetluieşte acum cu darurile cele de sus ale credinţei sfinte, dar întăriţi-vă nădejdea şi apoi credinţa şi iubirea, căci pământul român va primi curând, curând toată slava Domnului deasupra sa, iar voi să nu fie să vă ruşinaţi atunci că n-aţi avut credinţă. O, fiţi credincioşi venirii Fiului meu cuvânt pe pământ la voi şi împărţiţi-l unii altora, şi rog cetele îngereşti să aducă vouă aproape aceste cuvinte, aşa cum la mine a adus îngerul vestea cea bună, pe Domnul, Care a venit pe pământ.

O, binecuvintează, Fiule Iisus, grăirea mea şi fă-o roditoare pe ea. Împlineşte dorul meu şi Te întăreşte în mijlocul poporului cuvântului Tău cu toată puterea cea din cer pentru el şi dă-le lor ajutor şi ocrotire în toată vremea, o, Doamne, o, Fiule scump. Amin.

— Eu, mamă, Mă sprijin cu ei şi trebuie să-i sprijin şi Eu pe ei, şi le ascult lor glasul rugăciunii şi le pregătesc împlinirea când ei Îmi cer. O, ce frumos, ce dulce se roagă ei pentru ţara Mea de azi şi a lor! O, cât tânjesc ei să curm Eu toate încurcăturile care stau peste neamul român din pricina lipsei de călăuză şi din pricina îngâmfării celor ce nu ştiu ce este Dumnezeu şi cât este El la cârma tuturor lucrurilor, mamă!

Şi acum, slava Mea şi a ta încununează această zi de praznic sfânt şi se scrie în carte această slavă, mamă.

O, popor al cuvântului Meu, M-am scris cu zi de praznic sfânt în cartea Mea de azi cu voi, fiilor. O, fiţi sprijinul Meu, căci Eu, Domnul, sunt sprijin mare pentru voi în toate câte voi purtaţi şi lucraţi. Mereu, mereu hrăniţi-vă cu voia Mea, fiilor. Ea să vă fie mângâiere.

Aţi fost plăpânzi o vreme şi aţi fost neputincioşi. Luaţi ca pe o mângâiere din partea Mea orice încercare, căci Eu veghez pentru voi, şi să veghem, fiilor! Cereţi voi Tatălui în numele Meu tot ce voiţi după voia Mea, şi cereţi putere pentru Mine vouă. O, cereţi mereu ocrotirea Mea vouă, fiilor, căci Tatăl Se bucură mult să vă audă duhul şi glasul.

O, cereţi pentru ţara română mântuirea Mea, fiilor. Amin, amin, amin.