Îngerii şi sfinţii Îmi însoţesc fiinţa Mea dumnezeiască şi Ne aşezăm cu sărbătoare de cuvânt în cartea Mea cea de azi, şi este sobor de arhierei sosiţi la masa cea de azi a cuvântului Meu, şi între ei îşi are ziua lui de serbare arhiereul Vasile, luptător mare împotriva diavolului, că mult se teme diavolul de cei înveşmântaţi în harul cel de sus, în puterea Mea, pe care am făgăduit-o Eu că le-o voi da ucenicilor Mei ca să calce ei cu ea peste cei ce dau să muşte, peste şerpi şi peste scorpii, peste cei ce dau să vatăme, că fără putere de sus în el e biruit omul.

Sunt Domnul Iisus Hristos. Sunt Eu şi cartea cuvântului Meu ca să se aşeze în ea pe pământ cuvântul Meu şi să fie dat de ştire celor ce Mă ştiu aici şi celor ce Mă întâlnesc pe calea aceasta, şi mai ales să fie dat spre lucru cuvântul Meu.

Pace ţie, popor al cuvântului Meu! O, pace vouă, fiilor, că fără pace de la Mine nu este omul cu Mine! Pace vouă vă spun, căci suntem în lucru pentru că vine praznicul Bobotezei şi trebuie aşternut acest praznic, trebuie pregătit. Voi sunteţi prietenii Mei şi Mă sprijin cu voi în lucrul Meu cel mult peste pământ, şi multă nevoie de pace este pentru lucrul cel cu Domnul. De unde vine pacea, fiilor? Pe ce cale poate ea să pătrundă în om şi între om şi om pentru lucrul Meu când Eu hărăzesc prin cuvânt peste cei cu care Mă sprijin pe pământ şi le spun mereu: „Pace vouă!”? O, e nevoie de pace vouă pe calea tulburării, ca să fie depărtată tulburarea dacă ea vine, ca să fie depărtat diavolul cel neascultător de Dumnezeu şi de omul lui Dumnezeu, de cel îmbrăcat cu harul Meu din pricina lucrului Meu cu el.

O, pace vouă, măi fiilor, căci în vreme de lucru se nasc apăsări, îşi bagă diavolul coada pe uşă cu ispite dacă nu găseşte veghea la uşă şi dăruire de peste tot pentru împărăţia Mea, pentru pacea Mea vouă, iar coada diavolului atinge pacea şi liniştea ca să aibă omul prilej să lupte împotriva diavolului şi să rămână pacea Mea în el şi cu el apoi. Suntem în toi cu pregătirea cea pentru Bobotează şi aşternem totul acum şi ieşim apoi în calea celor ce aşteaptă să vină sărbătoarea, să vină la sărbătoare.

O, ce blând, ce cald, ce duios grăiesc Eu cu voi! Voi trebuie să aveţi învăţător pentru toate, măi fiilor, iar învăţătorul trebuie urmat, trebuie cei ce iau învăţătură să fie apoi ca învăţătorul lor, şi tot aşa să şi lucreze. O, rostiţi şi voi unii peste alţii pace vouă, rostiţi şi voi, fiilor. Eu grăiesc blând şi cald şi duios şi dăruitor. Aşa să grăiţi şi voi unii peste alţii, ca să fiţi ca Învăţătorul vostru, fiilor. Dar Eu am fost şi aspru la cuvânt faţă de îndărătnicia omului care se alege să fie cu Mine pe calea vieţii lui, căci scris este: «Cu cel îndărătnic Mă voi îndărătnici», aşa cum scris este: «Cu cel cuvios, cuvios voi fi».

O, fiilor, fiţi cuviincioşi, fiţi cuvioşi, căci îndărătnicia este cu fiii oamenilor, care aleargă apoi la cei cu putere de sus pentru dezrobirea lor, pentru însănătoşirea lor, pentru vindecarea îndărătniciei lor. Avem în ziua aceasta la masă pe arhiereul Vasile. Îmbrăcat cu putere de sus a stat el pe pământ, şi tot aşa a şi lucrat, cu putere de sus, de se văitau diavolii la cuvântul lui, la minunile lui, căci în cine pătrunde şi este apoi împărăţia cerurilor, o, e minune apoi omul în care ea pătrunde şi lucrează, şi e cuprins în duhul blândeţii şi al înţelepciunii de sus un aşa slujitor. O, la toţi oamenii le place bucuria, dar îi trebuie şi sfinţenie omului, iar celui sfânt îi este alta bucuria, şi ea este pentru celălalt, nu pentru sine, şi aşa a fost arhiereul Vasile, şi se bucura el pentru dezrobirea celor îndărătnici peste care avea putere diavolul şi aveau ei nevoie de vindecare apoi.

Binecuvântată să fie grăirea de lângă Mine a arhiereului Meu şi măreaţă să fie ea, căci orice ucenic desăvârşit învaţă bine şi este el ca şi învăţătorul său apoi. Amin.

— O, mărire Ţie, Învăţătorul meu Iisus! Da, Doamne, am fost silitor ca să Te învăţ pe dinafară, ca să învăţ bine Fiinţa Ta în mine, puterea Ta în puterea mea, aşa cum Tu ne-ai învăţat pe toţi ca să învăţăm, şi după Tine să lucrăm în via Ta. O, nu se mai poate în zilele acestea să fie lăsat un sfânt să lucreze ca Tine între oameni pe pământ, că-l iau numaidecât mai-marii bisericii şi îl pun sub obroc, Doamne, şi nici după trecerea lui la Domnul nu-l pot uşor lăsa să lucreze de sus peste cei ce au nevoie de vindecători de păcate şi de bube, Doamne, şi n-au oamenii iubire de Tine ca să-i păzească ea pe ei de păcat. O, nu ştie omul ce pază mare este împotriva păcatului iubirea de Dumnezeu, care face păcatul să fugă de om. Cine nu iubeşte pe Dumnezeu iubeşte pe diavolul, iubeşte păcatul, iar păcatul îl iubeşte pe el, şi iată, la mulţi le place bucuria cea de la păcat, şi la puţini le place sfinţenia, Doamne, căci ea este bucuria sfinţilor, numai a lor, iar cine Te iubeşte pe Tine Te şi vesteşte prin toate câte el este şi face, că mare bucurie au sfinţii în vreme de ispite, că ei atunci au de răbdat ca şi Tine, sau au de biruit şi de învins ispita ca să fie ei biruitori în luptă ca şi Tine, şi fiecare biruinţă este o bucurie a sfinţilor Tăi, Doamne.

O, popor al lui Hristos, o, fiilor, voi să învăţaţi de la Domnul şi de la sfinţi cum se lucrează în faţa Domnului şi în faţa ispitelor, a încercărilor, a luptei cea pentru cer, căci numai în vreme de luptă se poate învăţa, nu după aceea, iar apoi doar învăţătura prin încercări şi bucuria pentru biruinţă rămâne şi paza cea bună mereu, şi iată, are omul mereu de luptat şi de vegheat şi de biruit, şi orice clipă goală poate aduce durere şi rană.

O, nu cumva vreunul dintre voi să nu fie treaz şi în rugăciune laolaltă în vreme de miez de noapte, măi fiilor. Învăţaţi-vă trupul să asculte de Domnul şi de învăţătura Lui, că Domnul a avut şi are învăţătură aparte pentru acest popor al cuvântului Său. Nu cumva să daţi în lături datoria voastră de a sta înaintea Domnului în rugăciune în fiecare zi cu rânduială întreagă, căci neascultarea este păcatul de la care ies păcate şi dureri apoi, fiilor. O, stau şi mă uit cu Domnul şi cu sfinţii câte păcate pe pământ în oameni! Păcat din păcat se naşte şi se lucrează de om, iar cel mai usturător pentru noi, cei din cer, este când vedem creştini învinşi de păcat. O, ce să mai fie de cel ce dă să-L împace şi pe Dumnezeu şi pe diavolul? O, cât de slab se lasă omul sub ochiul lui Dumnezeu şi se face el privelişte de durere pentru Domnul! O, cât de trist e Domnul şi cât alin am vrea să-I dăm!

O, Doamne milos, o, de câte ori stai Tu cu omul în chip văzut, de câte ori! O, cât călătoreşti şi peste tot eşti! O, nu Te cunosc oamenii, Doamne! Mergi şi iar mergi şi vezi păcatele oamenilor şi Te doare, şi Te doare, Doamne. Îi dau diavolului bucurie, atâta bucurie îi dau oamenii, bucuria înfrângerilor lor de către diavolul, nu altfel de bucurie, căci diavolul este cel mai trist, şi de aceea caută el să înfrângă totul în cale, îşi face mereu de lucru, bietul de el, căci omul îl ajută mult, dar omul păcătos îi măreşte diavolului pedeapsa când îi dă de cules, căci păcatele oamenilor sunt focul în care diavolul va arde pe veci cu toţi slujitorii lui, şi n-are cine să-i trezească pe oameni să le spună să nu mai lucreze atâta foc, atâta păcat, Doamne.

Dar acum Te pregăteşti cu sfinţii de praznic de Bobotează, şi mângâiere vei avea şi vei lucra şi vei da celor ce vin la apa Bobotezei aici, lângă izvorul Tău de cuvânt, Doamne bun. I-am povăţuit pe toţi, pe mari şi mici i-am povăţuit să-şi înveţe trupul să asculte şi să fie treji cu toţii la miezul nopţii în toate nopţile, că vai celor ce nu sunt văzuţi veghind în miez de noapte, Doamne, aşa cum fiii lui Dumnezeu sunt, veghind, fiii împărăţiei, Doamne! Această taină a miezului de noapte e mare, mare putere pentru creştini şi pentru Tine cu ei, Doamne, iar poporul cuvântului Tău este veghetor cu Tine peste pământ acum, în acest timp al lucrării Tale de la sfârşit de timp. O, slavă Ţie, că Ţi-ai ridicat un popor, pe care mereu, mereu îl înveţi, îl povăţuieşti, îi grăieşti şi îl ţii treaz pe el, noi de sus şi el de jos pentru slava Ta, Doamne, pentru veghea Ta peste pământ, o, Doamne bun! Amin.

— Acum Eu, Domnul, îţi mulţumesc, ucenicule mare, că mare ţi-a fost umilinţa şi lucrarea ta cea pentru Mine şi pentru om, şi ai fost numit apoi cel Mare. Îţi mulţumesc pentru povaţă mare peste poporul cuvântului Meu. O, cei ce biruiesc pe diavolul dinaintea lor şi din oameni sunt mari aceia, sunt cât Dumnezeu, căci Dumnezeu este Cel ce locuieşte şi lucrează în ei, iar ei sunt sălaşul Lui, din care El Se arată lucrând.

Binecuvântată să fie această zi de amintire sfântă, când Eu, Domnul Cel Prunc acum două mii de ani, am fost dus la templu pentru tăierea împrejur în trup, după datina cea pentru Israel, căci Eu M-am supus lui Israel şi mai-marilor lui ca să-l învăţ pe el, ca să înveţe el de la Mine şi să fie ca Mine, supus şi sfânt, aşa cum trebuie să fie poporul Meu, dar el nu M-a primit de la Tatăl venit la el, nu M-a primit ca să-l învăţ pe el, n-au învăţat cei cu multă învăţătură peste ei.

Binecuvintez praznicul de Bobotează, care soseşte numaidecât, şi binecuvintez pregătirea lui şi strângerea la izvor apoi a celor ce vin la apa de Bobotează.

Vă binecuvintez călătoria vouă, celor ce veniţi la sânul Meu în zi de Bobotează aici. Soli cereşti cu trup şi fără de trup vă trimit pe cale. O, veniţi la izvor, veniţi curaţi şi sfinţi ca şi izvorul! Cu dor vă aştept, cu dor vă spăl cu apa cea de Bobotează. Cu dor mare vă împrospătez dorul cu care păşiţi mereu spre izvorul Meu de cuvânt aici. O, pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.