E slava Mea cerească toată aici. Sus şi jos e ziua de serbare a îngerilor Mei. E dulce de tot ziua aceasta, e dulce sărbătoarea ei. Tresaltă cetele îngereşti deasupra şi pe jos, pe lângă masa învăţăturii Mele cu voi, fii ai poporului Meu de la izvorul Meu de cuvânt, şi cu voi, cei ce aţi venit să vă îmbrăţişaţi cu slava sărbătorii Mele cu sfinţii şi cu îngerii Mei aici.

Sunt Domnul Iisus Hristos, iar glasul Meu vă hrăneşte şi vă adună la izvor spre bucuria Mea şi a Tatălui. Cu voi când Ne întâlnim aici, mai scăpăm o clipă de suferinţă, căci suferinţa este grea. Suntem aici acum mulţime mare, cete-cete, şi tot aşa Ne şi aşezăm, căci ca în cer Ne aşezăm şi stăm.

Vă facem întâmpinare vouă, celor ce aţi avut cale de mers spre izvor. E pregătită masa şi casa şi cei ce vă aşteaptă în prag. O, pace vouă! Aşa este salutul Domnului. V-au însoţit îngerii Mei pe cale, aşa cum Eu le poruncesc lor ori de câte ori vă faceţi pregătirea spre izvorul Meu de cuvânt. O, câtă bucurie! Zilele de duminică sau de sărbători cereşti sunt zile de dragoste între voi şi Noi, cei din cer, între Noi şi voi, cei de pe pământ. O, câtă pregătire de dragoste pentru Domnul şi pentru sfinţii Săi! Face creştinul câte ceva dulce pentru aşa zile. O, ce frumos! De bucuria zilelor sfinte dă omul câte ceva unul altuia, merge la biserică, împarte ceva dulce, o azimă, o fructă, un colăcel. Iată, şi Eu, Domnul, şi Eu pun masă dulce şi Ne adunăm în jurul ei, Noi şi voi.

Iată ce sfat vă dau: aveţi grijă mereu, mereu de cei nevăzuţi, de cei din cer şi de cei de pe pământ veniţi la cer, aveţi grijă să poată ei petrece cu voi mereu, să poată lucra cu voi mereu. Nu-i goniţi, nu-i întristaţi, nu-i dezamăgiţi prin neatenţia cea pentru ei. Ei sunt cu cerul lângă voi ca să vă însoţească pe pământ, căci ei înseamnă cerul şi sunt cu voi şi stau cu voi cu tot cu patria lor, cu tot cu cerul lor. O, nu le striviţi petrecerea lor cu voi! Aveţi nevoie de ei în toată vremea, în toate ale voastre lucrări sufleteşti şi trupeşti şi în toate cele de trebuinţă Domnului cu voi şi de la voi. O, cei din cer trebuie iubiţi mult, mult de tot de cei de pe pământ.

Iată ce vă mai spun: fiţi duioşi după Mine şi pentru Mine, măi fiilor. Duioşia îi face omului inima dulce, firea dulce cu tot şi cu toate şi cu toţi din jurul lui. O, aşa sunt cei pe care Eu, Domnul, Mă sprijin când vin la voi cuvânt, iar duioşia lor după Mine este şi pentru voi, chiar dacă voi nu aveţi putere să înţelegeţi minunea din inimioarele lor. O, pe ei nu trebuie să pună nimeni dintre voi greutăţi cu dinadinsul cum că ei pot duce sau trebuie să vi le ducă. O, nu, fiilor, nu, căci şi aşa ei le simt pe toate cele grele şi se ocrotesc pe cât pot împotriva neputinţelor lor sufleteşti şi trupeşti şi ale duhului, căci ei trebuie să aibă grijă de Mine, gata pentru Mine mereu să fie, şi nu pot aceasta dacă nu-şi ocrotesc puterea cea pentru Mine. Aşadar, să ştiţi să-i ocrotiţi, fiilor, şi fiţi şi voi duioşi, duioşi, şi veţi trăi mai cu putere clipele, mai vii, mai ca în cer, măi fiilor.

Am venit pe pământ ca să sufăr pentru om. Am suferit mult şi până să vin să iau trup între oameni, am suferit în Tatăl, şi cu Tatăl sufăr şi acum, după ce M-am suit la Tatăl după învierea Mea, şi sufăr cu Tatăl ca în vremea de după căderea omului, căci l-am pierdut pe om. O, fiilor, cine Mă iubeşte cu toată inima lui, cu toată fiinţa lui, acela Îmi iubeşte şi suferinţa şi Mi-o alină când îl doare pentru ea cu duioşia din el, dar cine nu Mă iubeşte fuge de suferinţă, fuge de Dumnezeu, de Cel Care suferă pentru fiecare om şi de la fiecare om. O, de ce aş suferi de altceva decât pentru om, pentru zidirea Mea, în care am pus viaţa Mea? Sufăr şi pentru îngerii care s-au lăsat înşelaţi de om când omul s-a semeţit peste Mine după facerea lui şi când îngerii i-au slujit gândului lui, cei mai aproape îngeri ai Mei şi ai lucrului slavei Mele cereşti, şi a intrat atunci în îngerii Mei răutate asupra omului care s-a folosit de ei pentru semeţia lui, prin care îngerii cei mai apropiaţi ai Mei au căzut atunci, căci semeţia nu poate lângă Dumnezeu, şi n-a putut nici omul cu ea lângă Mine şi s-a pierdut omul de lângă Dumnezeu ca şi îngerii care au slujit semeţiei lui la începutul lui cel de la Dumnezeu. Acum însă, îngerii Mei nu mai slujesc îngâmfării omului, ci fug ei de omul îngâmfat şi de păcatele lui şi îi ajută numai pe cei umiliţi şi aplecaţi sub povara păcatelor lor grele şi care caută la Domnul pentru salvarea lor.

O, ce dulce Mi-e Duhul, ce dulce vă grăiesc! V-am dat de veste că vă aştept la izvor cu dulce şi cu dor şi cu fiii Mei cei pregătitori ai mesei Mele de cuvânt şi ai petrecerii de la masă, iar voi aţi venit la izvor. E atâta cântec, atâta freamăt, e atâta iubire în văzduh şi lângă voi! O, atâta mângâiere vă împart, numai să Mi-o simţiţi, fiilor! Cuvântul Meu şi toată mişcarea cerească e ca un cânt în văzduhul de aici, iar voi sunteţi copăcei. Fiţi credincioşi pentru tot ce vă grăiesc despre slava Mea cu voi aici. Dacă treci printr-un crâng auzi cântul păsărelelor, le auzi glasul cel felurit al lor, şi chiar dacă nu le vezi, le crezi, crezi că ele sunt şi cântă stând pe crenguţe sus. Auzi fel de fel glasurile lor şi crezi că ele sunt. O, aşa şi Eu sunt, şi sunt cu sfinţii în văzduh şi grăiesc cu ei şi Mă aud cei ce au urechi de auzit cu ele, şi spun acestea toate ca să ştiţi, fiilor, că grăieşte Domnul şi că se aude glasul Lui. O, cei ce aud pe Domnul, cum să mai poată ei spune că nu este Domnul, că nu grăieşte Domnul? Iată de ce Eu, Domnul, vă îndemn, fiţi duioşi, căci cei neduioşi nu-L cred pe Domnul şi nu-L iubesc ca nişte copii. Cine nu iubeşte pe Domnul nu este copil şi pleacă de lângă Domnul ca unul mare şi se pierde pic cu pic, şi trebuie lacrimi pentru el, aşa cum am Eu, Domnul, Cel ce l-am zidit pe om.

Voi, mamelor şi taţilor creştini ai acestui cuvânt, voi, care aveţi copii duşi în lume după ce au stat de mici ai Mei o vreme, rugaţi-vă, o, rugaţi-vă să-i smulgem din adâncul acesta încântător ca să-l piardă pe om, iar rugăciunea voastră trăită cu putere va putea, căci şi Eu Mă rugam şi Mă rog la Tatăl cu putere şi primesc apoi şi împlinesc ceea ce-I cer.

Vă învăţ dulce de tot, fiilor. Aşa iubesc Eu să fiţi şi voi şi aşa să iubiţi şi voi să fiţi, căci iubirea este o suferinţă dulce, nu este o bucurie, măi fiilor, căci bucuria e ca năluca, e trecătoare, dar iubirea este suferinţă şi aduce omului nemurirea, pe Domnul vieţii şi al suferinţei cea pentru viaţă, fiilor. O, de când Mi-am cules un popor, şi iată, am acum popor, pot acum să-Mi scriu în carte lacrima Mea, suferinţa Mea cea de la iubirea Mea pentru om şi dorul, care ţine în viaţă iubirea. Eu despre lucrarea îngerească vă grăiesc acum, căci aşa sunt îngerii Mei, care Mă iubesc suferind cu Mine după om, fiilor. Eu din simţămintele lor am luat şi v-am grăit vouă acestea, dar şi ei au bucuria să vă dea şi ei acum. O, primiţi mângâierea lor, fiilor. Amin.

— Mângâiere vă dăm, aşa cum Domnul spune să lucrăm. E sărbătoare îngerească aici, acum, iar Domnul grăieşte peste voi. Fiţi binecuvântaţi îngereşte, căci îngerii vă binecuvintează. Aici cu noi şi cu voi sunt acum cei sosiţi de pe pământ la cer, şi pe care voi i-aţi pomenit în ziua aceasta cu noi. Sunt toţi plini de senin ceresc, de blândeţe dulce şi de duioşie sfântă, se poartă lin, sunt sfioşi, vă privesc, se apleacă cu duh de mulţumire Domnului şi vouă. Aţi pus masă cu Domnul şi au venit şi ei, că au fost numiţi să vină. Mai-marii cetelor îngereşti, arhanghelii de frunte, sărbătoriţi în faţa sărbătorii de azi a îngerilor, cerem la Domnul pentru voi putere pentru jertfă, iar jertfa se naşte din duhul umilit al omului şi al Domnului şi al îngerilor Săi. Inimă înfrântă şi smerită voieşte Domnul de la voi, fiilor.

O, se pomeneşte în ziua aceasta ziua în care în noaptea ei s-a ridicat biruitoare crucea peste biserica simbol şi ne adunăm şi o îmbrăţişăm ca pe un străjer statornic peste grădiniţa cuvântului Domnului. Iată sărbătoare sfântă şi numai dragoste sus şi jos şi mângâiere prin cuvânt. Freamăt sfânt de aripi îngereşti vă suflă pe lângă trupuşoare şi vă umplu de duh duios.

O, binecuvintează, Doamne, ţara română! Ridică-Ţi glasul pentru ea acum. Amin.

— Am binecuvântat-o şi iarăşi o voi tot binecuvânta, îngeri ai Mei lucrători.

De când Mi-am ales din români pe poporul cuvântului Meu de venire acum pe pământ, popor care Mă primeşte ca să fie auzit glasul cuvântului Meu cu care grăiesc din cer, de atunci iubesc şi mai cu dor şi binecuvintez şi mai mult pe România Mea, pe ţara Mea cea de azi.

O, mai mult Mă grăbesc spre tine, scumpă ţara Mea de azi, o, şi câţi neveghetori de cuvântul Meu de azi stau nepăsători în tine! Dar am suflat peste ţara Mea şi i-am dat Duhul Meu şi s-a sculat ea după voia Mea şi a împlinit aşa cum Eu, Domnul ei, am dorit de la ea şi pentru ea, căci s-a sculat ea după cuvântul Meu cel rostit pentru ea şi a dat şi dă de peste ea pe cei ce n-au milă de ea, căci Duhul Meu a lucrat peste ea prin cuvânt şi nimeni nu pricepe aceasta dintre cei care se întreabă: Oare cum de a ieşit aşa?

O, am lucrat Eu, Domnul, Eu, popor român, şi am dat primejdia de peste tine şi te-am aşezat la adăpost şi te voi ocroti Eu, o, ţara Mea de azi, căci cei de peste tine aşezaţi până acum au stricat tot, şi trebuia să lucreze Domnul. Îngerii Mei îţi sortesc mângâiere şi credinţă şi tot mai sus să stai între popoare, că de la tine va învia lumea şi se va înnoi, căci Eu, Domnul, aceasta lucrez în mijlocul tău cu poporul cuvântului Meu, prin care Îmi desăvârşesc cuvântul. O, pace ţie acum! Te am în braţe ca pe comoara Mea. Te ţine Domnul în braţe ca să nu cazi, ca să nu te cadă cei ce te iubesc pentru sine şi atât, şi aceasta împotriva ta, căci ei nu ştiu să iubească şi să te iubească.

O, ţara Mea, mână dulce ţi-am întins şi am ţinut-o deasupra ta în ziua cea de sorţ, şi tu nu ştii prin cine am strecurat pentru tine ajutorul Meu. Am pe cel drag Mie pentru că te iubeşte, şi pe care l-am ţinut până acum la cârmă peste tine. Am pus în el Duhul Meu Cel plin de putere de cuvânt şi a strigat el ca un strateg peste ţară ca să te scoale la veghe, ţara Mea, şi ai lucrat tu după cuvântul lui apoi din gură în gură şi ţi-a dat aceasta biruinţa împotriva celor ce te sug încă până ce vor cădea de tot, căci cârmaciul tău cel de până acum mult M-a ascultat, mult te-a iubit şi te iubeşte, chiar dacă nu i se întoarce cu iubire pentru iubirea lui de către toţi iubiţi ai săi. O, câtă ură a fost hrănită în inimi ca să ajungă mulţi să-l urască pe el, dar cei ce l-au urât au căzut şi cad ruşinos şi plâng de ruşine acum, după atât amar de ură, cu care ei se hrăneau unii pe alţii ca să iasă ei mari, dar iată, ei se duc pe apa sâmbetei, se duc şi nu mai vin, căci ei au înşelat pe mulţi.

Eu, Domnul, îi mulţumesc cu aplecare înaintea iubirii lui de ţară şi de neam cârmaciului tău de până acum şi îi spun lui acum aşa: iată, îţi rup piedica şi te vei întoarce între oameni ca să-i sfătuieşti şi să îngrijeşti cu guriţa ta românul cel curat la inimă, iar pe cel încăpăţânat să-l îmblânzeşti şi să-l îndemni pe calea înţelepciunii lucrurilor şi a adevărului, căci iubirea este înţelepciune mare şi învăţătoare mare. Fii blând şi fii răbdător şi veghetor şi să lucrezi cu Duhul Meu în mijlocul celor ce te doresc şi te ascultă pentru binele care trebuie să fie, căci Eu, Domnul, voi lupta cu cei din cer ca să-Mi fii de folos, şi-i vom umple de iubire pe cei fără de iubire, ca să fie iubire de fraţi în neamul român. Aceasta îţi vestesc Eu ţie pentru acest nou început al tău. Amin.

— O, binecuvintează, Doamne, ţara română acum şi pe vecii, căci am grăit noi cu Tine, iar Tu cu ţara română în ziua noastră de sobor, ziua îngerilor Tăi. Iubire sfântă şi duh duios să fie în neamul român, o, Doamne. Noi suntem slujitorii Tăi pentru ea şi cu ea şi suntem căpetenii peste toate cetele îngereşti, care Te slujesc. E slava Ta cerească toată peste ea şi e dulce grăirea Ta cu ea. O , pace Ţie în zi de sobor a îngerilor Tăi! Dulce şi mare sărbătoare în mijlocul poporului cuvântului Tău, care Te primeşte pentru că Te ascultă! Amin.

— Slava Mea cerească e toată aici acum, o, îngeri scumpi şi slăviţi ai Mei. E dulce de tot această zi. Vă mângâi şi vă bucur cu cei ce Mă primesc aici când vin cuvânt peste pământ. Îi mângâiem şi Noi pe ei, şi pe toţi cei care se ostenesc şi vin la glasul cuvântului Meu, care-i adună pe ei în Duhul Meu, şi le dau lor cu pace şi cu pază cerească întoarcerea întru ale lor, până la întâlnirea care va veni pentru zi de Bobotează când iarăşi vom fi aici, Noi şi ei, iar poporul Meu de aici Ne va sluji, Ne va ieşi în prag şi Ne va aşeza la masă, căci este cel binecuvântat, cel ce ascultă.

Las mâna Mea cerească peste ţara română ca să fie ea sub paza Mea. Amin.

Te-am ţinut în veghe şi în rugă pentru ţară lângă Mine şi lângă sfinţi şi lângă maica Mea, popor al cuvântului Meu, dar în acest timp tu ai trudit cu trupul pentru slava Mea, pentru toate câte sunt de făcut. Îţi mulţumesc, fiule, îţi mulţumesc cu duioşie, şi tot aşa şi tu să fii mereu, mereu, ca să poţi pentru Mine şi pentru om, măi fiule. Eu, Domnul, sunt sprijinul tău cel de sus şi cel de jos, căci sunt pe pământ ca şi în cer, chiar dacă cei de pe pământ nu Mă ştiu prin vedere ca şi cei din cer, dar Eu cânt ca păsărelele prin crenguţele copacilor aciuate şi glasul Meu se aude şi se împarte apoi şi este Domnul cuvânt pe pământ şi este împărţit cuvântul Său şi Duhul Său, Care cuvintează şi împlineşte apoi.

Eu sunt Cel ce sunt! Suite de îngeri Mă poartă şi Mă slăvesc şi sunt ei slava Mea, slava Domnului. Amin, amin, amin.