În zi de duminică Îmi las glasul peste grădiniţa cuvântului Meu şi-Mi am la veghe străjerii, care-Mi deschid ca să intru în carte, cartea Mea cea de azi, grăirea Mea cea de la sfârşit de timp, cuvântul lui Dumnezeu.

Sunt Fiul Tatălui Meu Savaot şi am lucrare de Fiu, căci sunt ascultător Tatălui Meu şi sunt Cuvântul Lui, de vreme ce aud şi văd cuvântul Lui, lucrarea Lui şi dorirea Lui. Sunt purtător de Dumnezeu, purtător de Tatăl şi purtător de cuvântul Lui. O, ce frumoasă lucrare are Dumnezeu, ce frumoasă! Câtă iubire, câtă ascultare între Fiul şi Tatăl, cât har între Tatăl şi Fiul!

Grăiesc în ziua aceasta despre har, căci am lângă duminica înfricoşatei judecăţi, a cărei parabolă stă scrisă azi peste biserică drept învăţătură de pregătire peste creştinii care pornesc în curând postul cel de şapte săptămâni pentru întâmpinarea apoi a praznicului Învierii Mele, am sărbătorit astăzi între sfinţii cei mari, arhierei şi mari purtători de har pe pământ, am pe sfântul mucenic Haralambie şi petrec cu el la masă de cuvânt în mijlocul poporului cuvântului Meu, născut din cuvântul Meu cel de azi.

Ne aşezăm la masă cu poporul cel credincios venirii Mele de azi, o, arhiereule sfânt. E mare sărbătoare pentru tine între arhiereii din cer, şi grăim în ziua aceasta despre har. Cât ai stat cu trupul şi cu lucrarea ta pe pământ a sălăşluit deasupra ta harul lui Dumnezeu şi te-a umbrit necontenit şi ai lucrat necontenit înaintea Mea şi înaintea bisericii, toate prin har, nu prin ştiinţă, nu prin învăţătură de pe pământ luată sau primită. O, ce frumoasă, ce mare ţi-a fost lucrarea şi smerenia inimii! Cei curaţi cu inima te-au iubit, iar cei semeţi te-au duşmănit. O, cei curaţi cu inima sunt umbriţi de harul lui Dumnezeu, iar cei semeţi şi duşmănoşi sunt lipsiţi de acest har, nu stă deasupra lor harul Meu cel frumos, cel care iubeşte şi iartă şi dăruieşte şi lucrează ca Dumnezeu în om pe pământ. Trecusei suta de ani şi mai bine. Era atunci vreme de prigoană peste creştini şi te-au luat oamenii împăratului cel fără de har peste el, cel duşmănos şi semeţ, şi te-au dus la mucenicie şi te-au trecut prin chinuri multe şi mari, iar tu, plin de har, te rugai Mie în vremea chinurilor tale, te rugai pentru iertarea lor, a celor duşmănoşi, te rugai pentru binele şi ajutorul din cer peste toţi cei buni şi răi, şi harul te umbrea de deasupra şi mulţi vedeau lucrarea harului şi-şi doreau să fie creştini, şi mărturiseau aceştia apoi credinţa lor în Unul Dumnezeu, Dumnezeul tău. O, hai să lucrăm cuvânt cu har şi să ne aşezăm cu el în carte pentru viaţa celor ce iau de la Dumnezeu cuvântul venirii Lui celei de azi, căci vremea aceasta a venit! Amin.

— O, veni-va vremea şi a şi venit, Doamne, şi ai venit cuvânt pe pământ, har mare deasupra pământului, deasupra oamenilor, Doamne, iar oamenii sunt de două feluri: unii curaţi cu inima, iar ceilalţi semeţi în duhul lor şi plini de rece şi de duşmănie pe calea Ta cu oamenii, o, Doamne.

O, ce frumoasă lucrare ai, ce frumoasă, Doamne! O, câtă iubire, câtă ascultare între Tine şi Tatăl, cât har între Tatăl şi Tine! Dorirea Ta este acum să grăim despre har, şi e măreaţă dorirea Ta pentru ziua aceasta, căci azi se prăznuieşte bisericeşte venirea Ta pe pământ, o, Doamne, iar Tu ai vestit-o pe ea că va veni, şi iată, cuvântul Tău îşi arată împlinirea şi vii să-Ţi pregăteşti ziua slavei, «ziua venirii Fiului Omului întru mărirea Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, şezând Domnul pe jeţul măririi Sale şi adunându-se înaintea Lui toate neamurile, iar El îi va despărţi pe unii de alţii precum desparte ciobanul pe oi din capre şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele, de-a stânga», precum este scris.

O, fericiţi cei curaţi cu inima, Doamne, fericiţi aceştia, căci peste ei poate lucra harul, poate să-i atingă lucrarea harului Tău şi să fie ei apoi fiii Tăi credincioşi, Doamne, şi să lucreze ei cu Tine ajutaţi şi plini de har bunătăţi multe pe pământ, bunătăţi din cer peste mulţi în numele Tău, Doamne. O, în numele Tău au lucrat şi lucrează prin harul Tău cei care vor fi daţi de-a dreapta Ta în ziua măririi Tale, iar Tu îi vei numi pe ei binecuvântaţii Tăi şi le vei spune lor că ai fost flămând şi însetat, străin şi gol, bolnav şi întemniţat şi că ei Te-au miluit, Doamne, miluindu-i ei pe cei ce sunt ai Tăi, pe fraţii Tăi prea mici, Doamne, şi le vei da lor spre moştenire împărăţia cea gătită lor de la întemeierea lumii, precum este scris.

O, fie omul cât de greşit, dar dacă are iubire şi milă, acela este frumos la inimă şi are parte de umbrirea harului de sus peste el şi vine ziua credinţei lui plină de fapte şi de iubire de Dumnezeu şi de fraţii lui Dumnezeu, iar pentru aceasta eu m-am rugat Ţie, Doamne, pe pământ şi Ţi-am cerut har peste oameni, şi tot aşa Îţi cer şi în cer, căci harul Tău, lucrând de deasupra, îi dă omului putere şi iubire pentru Tine şi pentru semeni, Doamne.

Grăiesc acum poporului cuvântului Tău şi-i spun lui aşa, căci de la el iau mulţi învăţătura aceasta venită de sus odată cu venirea Ta cu sfinţii Tăi, şi-i spun lui aşa:

O, iubiţi umilinţa, fiilor, căci harul Domnului este numai deasupra celor umiliţi şi iubitori şi aplecaţi şi-i ţine în Dumnezeu, în iubire îi ţine, iar cei ce nu iubesc cu aplecare şi cu umilinţă nu sunt sub har, şi sunt lipsiţi de harul cel de sus. O, învăţaţi să cunoaşteţi când sunteţi părăsiţi de har şi când sunteţi umbriţi de harul cel de sus. Învăţaţi singuri aceasta din felul vostru de purtare cu fiecare clipă, şi veţi înţelege singuri când lucrează şi când nu lucrează de deasupra peste voi harul Domnului. O, rugaţi-vă apoi unii pentru alţii, rugaţi-vă pentru har. Când vreţi să primiţi bine de la cei din jur, rugaţi-vă Domnului să-i umple pe ei de lucrarea harului şi de frumuseţea cerului în ei, căci cei cu inima curată aşa lucrează, aşa se roagă, aşa aşteaptă să -i vadă pe semenii lor, cu cerul în ei aşteaptă să-i vadă pe ei, iar eu aşa m-am rugat, pentru toţi oamenii buni sau răi m-am rugat şi I-am cerut Domnului pentru ei harul şi umbrirea lor cu har.

Iar acum, Doamne, primeşte ruga mea pentru ei şi dă-le lor duhul rugăciunii pline de har aşa cum mie mi-ai dat, căci inima mea curată m-a ţinut sub această fericire a celor curaţi cu inima şi numai pe Tine Te vedeam în tot şi în toate, şi numai pe Tine Te doream în toate şi peste toate şi în toţi, Doamne. 

Şi Te rog, în zi de duminică Te rog, ţine sub harul Tău cel mult pământul şi neamul român şi dă acestui neam, dă-i har, Doamne, dă-i iubire, dă-i duhul umilinţei şi biruinţă să-i dai, şi plin de credinţă să-l aşezi înaintea Ta, pregătindu-l pe el mereu prin cuvântul Tău rostit peste el.

Har, har peste neamul român, har, har peste el, o, Doamne! Cu harul şi cu iubirea de oameni a Ta, a Unuia născut al Tatălui Tău Fiu, binecuvintează acest neam, acum şi pe vecii, Doamne, şi dă-i lui harul Tău, umilinţa mea să-i dai lui înaintea Ta şi a oamenilor, lucrarea inimii curate şi fericirea ei, fericirea celor ce vor vedea pe Dumnezeu, o, Doamne, o, Domnul meu iubit. Amin.

— O, pace ţie, curatul Meu, sfântul Meu! Inimioara ta a fost tot o iubire, şi curată şi mare ţi-a fost ea, şi te-ai împărţit cu ea în cer şi pe pământ şi ai cerut din cer şi ai împărţit pe pământ numai iubire, numai har, după cum şi numele îţi este. N-ai avut nimic de pe pământ în tine, şi ţi-a fost de ajuns harul Meu, care te-a umbrit de deasupra, lucrând el mult prin curăţenia şi iubirea inimii tale, care şi în chinuri pentru credinţă ţi-au fost la fel de dulci, la fel de tari şi de duioase şi de doritoare de har peste oamenii toţi, peste cei răi şi peste cei buni. O, pace ţie între sfinţii Mei în ziua ta de sobor între sfinţi! Acum şi pe vecii, pace ţie! Amin.

O, fii ai cuvântului Meu de peste voi, vă învăţ Eu, Domnul, şi vă spun despre lucrarea harului. Când omul are rece şi nedragoste în el, când are ură în inima lui, Eu Îmi retrag harul de deasupra lui, iar el nu mai poate cu iubirea şi cu credinţa cea pentru iubire, nu mai poate pentru Mine şi Mă părăseşte, se răceşte şi Mă părăseşte după ce Mă dispreţuieşte fără de teamă pentru aceasta, şi rămâne el apoi de partea păcatului, de partea despărţirii lui de Dumnezeu. Pe neştiute, pe negândite i se întâmplă lui aceasta, după ce umbrirea cu harul Meu nu mai este deasupra lui.

O, nu pot, nu pot să-l ajut pe cel ce-şi face rost de locuinţă pentru satana în el, de ură şi de răceală de suflet şi de iubire pentru cei din jur, măcar şi pentru unul dintre cei din jurul lui. Nu pot cu harul Meu peste cel nemulţumit de Mine şi de semenii lui, nu pot cu nici un chip să-l ajut cu cele din cer pe unul ca acesta, şi rămâne el cu cele de pe pământ, care se fac lui calde, iar harul Meu se retrage, fiilor, că nu poate el peste cei ce n-au inima curată, inimă care iubeşte şi iartă, dăruindu-se cu umilinţă şi cu aplecare faţă de toţi, aşa cum şi lucrează cei plini de harul credinţei lucrătoare, care se arată prin fapte, măi fiilor, prin dragoste de semeni, şi nu de sine, căci vai celor ce au în ei aluatul iubirii de sine, care-l trage pe om de sub harul Meu şi îl duce spre lucrarea împotrivirii pentru dragostea de sus, şi iată, cei ce nu iubesc, cei ce dispreţuiesc şi urăsc, vor merge aceştia la pedeapsă veşnică, iar cei drepţi, pentru că au iubit, vor merge la viaţă veşnică, precum am spus Eu, Domnul, acum două mii de ani despre lucrarea zilei venirii Mele, venirea Fiului Omului întru mărirea Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El. Şedea-voi Eu atunci pe jeţul dreptăţii şi vor sta adunate înaintea Mea neamurile toate, şi-i voi despărţi pe unii de alţii precum ciobanul desparte pe oi dintre capre şi voi pune oile de-a dreapta Mea, iar caprele, de-a stânga, pe unii spre binecuvântare, iar pe ceilalţi spre blestem, precum este scris. Amin.

Iată zi de învăţătură am petrecut cu voi, fiilor. Cei credincioşi ca pe pământ încep cumva şi ei acum vremea cea cu post de bucate, dar lucrarea harului are putere prin faptele credinţei şi prin despărţirea de păcat şi de răutate a inimii. Să rupă lanţurile răutăţii cei ce dau să se oprească de la îmbuibarea cu mâncări. Să caute cu harul Meu cei ce vor cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, iar aceasta trebuie să înveţe omul să facă aşa. Îi trebuie învăţător omului, căci omul este departe de Dumnezeu cu viaţa sa, cu fapta sa, iar Eu grăiesc din cer peste pământ, şi cine voieşte Mă aude. Amin.

Binecuvintez neamul român cu înţelepciune de sus peste el ca să caute el sub lucrarea harului, sub umbrirea harului de sus. Har, har peste neamul român, că are el de biruit de peste el pe cei semeţi cu duhul, pe fiii minciunii, pe cei ce n-au nimic din Dumnezeu în iubirea lor.

O, pace ţie, neam român! Harul Meu stă deasupra ta ca să te umpli de har şi să poţi prin puterea lui în vremea aceasta de strâmtorare de peste tine. O, Dumnezeu este iubire, iubire din cer, iubire sfântă. Aşa să fii şi tu, ca Domnul Dumnezeul tău să fii. Iată-Mă deasupra ta cuvânt! Ia-Mă înăuntru şi miluieşte-Mă, ca să fii cel binecuvântat, şi de-a dreapta Mea să fii. Ori de câte ori vei primi şi vei milui pe cei mai mici fraţi ai Mei, care Mă poartă peste pământ cuvânt, pe Mine Mă vei primi, pe Mine Mă vei milui.

Lucrarea harului Meu stă deasupra ta şi te învaţă să-L miluieşti pe Domnul, o, neam român. O, iată-Mă! Unii altora să ne facem bine, unii pe alţii să ne primim şi să ne miluim.

Iară şi iară pace ţie, pace ţie, neam român! Domnul Dumnezeu îţi dă ţie pacea Sa şi miluinţa Sa ţie. Amin, amin, amin.