Mă aşez cu tine în sfat, poporul Meu de la izvor. Te numesc popor, iar tu eşti micuţ la număr, dar Eu, Domnul, am pus în mijlocul tău lucrare măreaţă, şi lucrul ei este mult, atât cât ar fi să lucreze un popor numeros, dar fiindcă puterea este a Mea, ca şi lucrul Meu din mijlocul tău, care are putere cât Dumnezeu, cât cuvântul gurii Mele, Eu am peste tine nume de popor.

Eu sunt Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Cum să n-am popor dacă numele Meu este atât de mare? Iată, am popor. Voi sunteţi poporul Meu, o, fiilor de la izvor. Eu biruiesc cu voi după voia Mea, căci toţi oamenii sunt neputincioşi şi nu se pot birui nici pe ei înşişi, dară să-Mi mai ridice ei Mie oşteni ca să am Eu popor mare pe pământ, cu care să-Mi dobândesc biruinţa asupra lumii, lumea care a dat mereu să-Mi dărâme cu duhul ei viclean tronul, tronul pe care stau împărăţind şi veghind împărăţia Mea şi pe cei ce o poartă pe ea în ei, tronul pe care stau veghind ca să stea la locul ei facerea toată, cerul şi pământul şi toate câte împodobesc această facere, şi veghez cu oştirile cereşti, cu puterile cereşti şi locuim în taină peste tot locul împărăţiei şi lucrăm, lucrăm la facerea omului, şi aceasta ne este lucrarea şi nu avem altă lucrare de lucrat. De şapte mii de ani Eu, Domnul, Eu şi puterile cereşti cu toate oştirile lor, lucrăm să aşezăm împărăţia lui Dumnezeu în om, căci l-am zidit pe om la început şi l-am aşezat între pământ şi cer şi i-am făcut grădină de rai şi i-am spus s-o lucreze şi s-o păzească şi l-am pus împărat peste făpturi, împărat văzut, ca să se supună lui făptura toată, iar el să se supună Făcătorului său cu mare recunoştinţă, cu mare iubire, ca să fie lucrătoare iubirea între pământ şi cer, iubirea cu care Eu, Domnul, l-am zidit pe om după chipul şi asemănarea Mea, dar iată, omul a păcătuit împotriva iubirii, împotriva Făcătorului său, împotriva Mea a păcătuit omul.

O, am în mijlocul vostru lucrare măreaţă, şi lucrul ei e mult, atât cât ar fi să lucrez cu un popor mare la număr, iar voi sunteţi poporul Meu, măi fiilor aşezaţi de Mine la gura izvorului cuvântului Meu peste pământ, dar puterile cereşti sunt tot timpul cu voi în lucrare, ca şi oştirile de îngeri şi de sfinţi, şi biruim în lupta care de la începutul facerii omului s-a stârnit ea ca să-Mi surpe împărăţia, odihna Mea şi viaţa Mea în om, o, fiilor. Măreaţă este lucrarea Mea cu voi, căci puterea Mea este mare, şi ea este cea care poate cu voi şi lângă voi pentru toată voia Mea lucrătoare pe pământ. Nu se suie la mintea omului taina lucrării Mele cu voi, căci taina ocroteşte lucrarea ei şi pe cei cuprinşi de ea, fiindcă Eu Însumi sunt Cel tainic şi nu Mă las la îndemâna neamului omenesc de pe pământ, care s-a despărţit de Mine încă din scutece şi nu ştiu oamenii cât război poartă ei cu Dumnezeu în însăşi mintea lor, în însuşi trupul lor pentru ca să stăpânească ei peste fiinţa lor în toată voia, căci dacă oamenii s-ar supune lui Dumnezeu ar fi atunci să facă ei voia lui Dumnezeu şi nu pe a lor. Dar voi sunteţi poporul Meu, o, fiilor de la izvorul Meu de cuvânt şi, iată, am popor şi am peste tine nume de popor, fiule poporul Meu. Ce dacă sunteţi puţini şi micuţi? Puterii Mele cu care am făcut cu cuvântul cerul şi pământul şi toată podoaba lor, o, nu-i trebuie puterii Mele decât credinţă de la voi şi numaidecât ea poate şi se aşează să lucreze, şi totul este cu putinţă celui cu credinţă.

Dar cine este cel care crede în puterea Mea şi a puterilor cereşti, care fac lucrătoare puterea Mea? Acum două mii de ani Mă purtam din loc în loc în mijlocul poporului Meu Israel, care n-a avut putere să creadă că Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ cu putere şi cu slavă multă. Era în mijlocul lui mulţime de suferinzi. Metehne fel de fel aveau pe trupul lor fiii lui Israel cel mult păcătos din pricina multului lui păcat împotriva lui Dumnezeu, Care l-a zidit pe om. M-am arătat slăvit şi plin de milă în mijlocul acestui popor şi am dat să-l vindec de toată jalea cea de la bolile lui fel de fel. Se pomeneşte în duminica aceasta ziua când am trecut pe lângă poarta oilor într-o zi de sărbătoare a iudeilor, zi de sâmbătă în Ierusalim, şi era acolo o scăldătoare cu cinci pridvoare unde se adunau mereu orbii şi ologii şi uscaţii din pricina unui înger, care se pogora la vreme acolo în scăldătoare cu har vindecător şi mişca apa ca semn al sosirii lui nevăzute de cei adunaţi, dar credincioşi în darul vindecării prin înger vindecător şi prin apă, iar cel care era luat şi băgat în apă la vremea mişcării apei prin îngerul sosit se vindeca, se făcea sănătos ori de ce boală era îngreuiat. O, cine putea să se vindece acolo decât cel care era credincios în această coborâre a puterilor cereşti ca să lucreze ea între oameni? Era venit acolo slăbănogul pe care Eu l-am vindecat atunci, şi pentru care milă a Mea dăruită lui am fost luat atunci în inima celor trufaşi din Israel, necredincioşi arătându-se ei pentru semnul vindecării celui slăbănog, de care M-am apropiat blând şi l-am întrebat blând: «Vrei să te faci sănătos?». N-avea cine să-l ajute pe el şi să-l bage numaidecât în scăldătoare la mişcarea apei când îngerul cobora. Venea acolo tot mereu cu nădejdea că va fi şi pentru el vindecare şi milă de pe undeva care să-l ajute să coboare în apă la timp, de vreme ce era slăbănog cu trupul din pricina păcatului care l-a pedepsit pe el în trup. El Mi-a răspuns: «N-are, Doamne, cine să mă pogoare în scăldătoare, şi până să mă ajut singur cu slabele-mi puteri, intră altul care are cine să-l ajute». I-am spus apoi: «Scoală-te şi umblă!». Aşa a fost, s-a ridicat, s-a sculat din slăbănogire, i s-a întregit trupul şi a mers, luându-şi aşternutul, şi toţi l-au văzut mergând şi umblând peste tot şi prin templu apoi, unde l-am găsit mai târziu şi i-am spus: «Ai grijă, vezi să nu mai păcătuieşti, că iată, te-ai făcut sănătos. Nu mai fă păcat, ca nu cumva de la păcat iarăşi să ţi se întâmple ceva şi mai rău».

O, fiilor, o, fiilor, o, poporul Meu de fii credincioşi, n-a avut poporul Israel putere să creadă în vindecarea Mea cerească asupra celui care treizeci şi opt de ani a pătimit suferinţă pentru păcat în mijlocul acestui popor. A crezut însă cel bolnav, şi dacă a crezut în cuvântul Meu rostit peste el s-a vindecat fără să se mai coboare în apa vindecătoare prin înger. O, aşa am lucrat Eu să fac credinţă în oameni pentru venirea Mea pe pământ la ei, dar cei trufaşi n-au putut să se aplece şi să se lepede de sine şi să urmeze slavei cereşti, care Mă însoţea cu semne prin mijlocul acestui popor trufaş şi necredincios din pricina duhului trufiei care stăpâneşte în om.

O, aşa este şi azi. Stau în mijlocul neamului român cuvânt de Duh Sfânt şi cuvintez de aproape şaizeci de ani şi chem la acest izvor de cuvânt neamul acesta, şi pe cei ce s-au aşezat păstori peste el, dar aceştia ca şi atunci preoţii din Ierusalim Mă ţin mic ca să fie ei cei mari şi tari. Strig din ce în ce mai mult şi mai duios, strig şi la păstori, strig şi la oi, strig şi la capre şi toţi Mă lasă strigând şi nu-Mi răspund şi nu-Mi deschid să intru şi să le vindec necredinţa şi întunericul în care stau şi nu văd, căci păcatul este întuneric şi nu-i lasă să se scoale şi să umble cu Mine când Eu le spun să se scoale aşa cum i-am spus slăbănogului, care aştepta vindecarea lui acum două mii de ani şi nu ajungea s-o capete, căci neputinţa trupului îl ţinea.

O, fiilor, grăiesc cu voi acum din nou, că am avut sărbătoare cu strângere la izvor şi am stat cu cei din cer la masă cu cei adunaţi aici cu voi, şi am lucrat şi Eu, şi aţi lucrat şi voi, şi au lucrat şi cei din cer ucenici şi uceniţe cu care am mers atunci pe pământ din loc în loc, iar după ce am sfârşit sărbătoarea şi truda cea pentru ea v-am dat apoi încă o trudă timp de o săptămână, ca să lucraţi de aproape facerea omului, fiilor, că am condus spre voi un sufleţel cu dor de viaţă în inimioara lui şi v-am aşezat la lucrul facerii lui, la facerea omului, măi fiilor. Am stat tainic cu voi şi cu tot lucrul şi am vegheat ca să lucraţi frumos şi sfânt şi ca să puteţi voi dărui duh dătător de viaţă peste acest sufleţel. V-am povăţuit mai întâi cum să lucraţi şi am vegheat apoi privind şi insuflându-vă puteri cereşti pentru învierea Mea în cel cu dor de înviere în el. V-am slobozit acum de sub această trudă, v-am scos de sub sarcină şi stau acum de vorbă cu voi în zi de duminică şi-Mi las cuvântul Meu cu voi în carte, fiilor, ca să fie şi să mărturisească el lucrul Meu cu voi pe pământ. Şi acum vă povăţuiesc:

Lucraţi cu veghe peste voi pentru lucrul care-l lucraţi. Lucraţi toţi ca şi Mine, uitându-vă în cuvântul Meu cel pentru facerea omului, iar ca pe pământ nicicum să nu lucraţi, măi, fiilor, că Eu stau în mijlocul vostru cu toate puterile cereşti şi suflu peste voi cu voia Mea şi pun din Mine în voi, iar voi să fiţi mereu cu inima smerită mult şi cu bucurie multă să-l vedeţi pe om cum ia fiinţă din Fiinţa Mea din voi, Eu în voi, şi voi în Mine, că altfel de unde aţi lua voi să aveţi şi să daţi şi să ştiţi cum să daţi? Vă amintesc cu duioşenie cum grăiam Eu cu Tatăl, iar Tatăl cu Mine înaintea voastră despre durerea cu care lucrăm Noi la facerea omului acum, după două mii de ani de la prima Mea venire după om, acum, la a doua Mea venire iarăşi de la Tatăl la om ca să-i dau lui viaţă din viaţa Mea, şi-Mi spunea Tatăl cu grăire înaintea voastră: «O, Fiule scump, greu să-l facem pe om, greu de tot, căci acum lucrăm om din om, nu cum am lucrat la început din lut de s-a lăsat lutul moale ca să-l putem lucra pe om, dar acum îl lucrăm din om pe om, iar omul este din carne, Fiule scump, şi e cutremurător lucrul pe care-l avem de lucrat, dar avem fii credincioşi şi lucrători prin iubire şi lucrăm cu ei la facerea omului, şi vom putea lucra, Fiule scump». O, aşa Îmi grăia Tatăl între El şi Mine, şi trebuie să se împlinească prin voi tot cuvântul lui Dumnezeu, măi fiilor credincioşi, dar căutaţi cu duh de ascultare în toată vremea, aşa cum n-a putut să împlinească omul zidit de Dumnezeu la facerea cea de la început a omului. Stau în sfat cu voi şi vă povăţuiesc lucrul vostru cu Mine şi cu omul, căci omul este bolnăvior de la păcat şi tare bolnăvior, şi trebuie să dăm deoparte de pe el păcatul şi să lucrăm ca nişte doctori iscusiţi cu multul, căci păcatele de peste om sunt de tot felul şi sunt iuţi cu viaţa lor în om şi trebuie să ştim să le spunem să tacă şi să iasă şi să punem în locul lor pomul vieţii, pe Mine, Cel ce sunt şi lucrez cu voi şi între voi cu viaţa Mea, cu suflarea Mea, ca să suflaţi voi peste cei care pot crede în venirea Mea cea de atunci şi cea de acum pentru ca să-l iau pe om în barca Mea, în salvare să-l iau şi să-l vindec şi să-l dau Tatălui înviat din păcat, şi să Se bucure Tatăl de lucrul nostru, fiilor.

Acum voi să aşezaţi în rugăciunea voastră cu Mine cerere pentru cel venit la scăldătoare ca să propăşească cu el lucrarea îngerilor Mei şi să se depărteze de el toată viclenia îngerilor lui Lucifer, care l-a robit pe om la început de i-a făcut voia, voia omului, şi l-a câştigat apoi de partea lui pe om.

O, este nevoie de glasuri iubitoare peste cei morţi de pe pământ ca să dăm mâna la mulţi, fiilor. Lucrarea Mea cu voi este minunată între cele ce nu se văd. Puterile cereşti lucrează mult, iar voi sunteţi cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Meu plin de duh dătător de viaţă ca şi Duhul Meu, fiilor, şi trebuie să se ridice prin el lucrători iubitori peste cei de pe pământ care nu iubesc viaţa, ci numai moartea o iubesc, fiindcă altfel ei nu ştiu.

O, pace vouă! Odihniţi-vă după o săptămână de trudă. Numai într-o trudă vă ţin. Pace vouă după orice trudă! Se cutremură lumea îngerilor Mei privind lucrul vostru cu Mine pentru facerea omului cel ieşit din om, pentru naşterea din nou, naşterea de sus a omului, fiilor. Să cerem Tatălui să trimită îngeri, care să culeagă toate vreascurile din jurul celui ce a bătut şi i s-a deschis, şi să arunce îngerii în foc tot ceea ce este uscat în jurul lui, şi flori să se ivească şi să împartă în jur mirosul lor, duhul lor, duh de flori, duh de bucurii sfinte, de puteri sfinte în schimbul celor ce se voiau numite bucurii, dar ele erau năluci şi lăsau sufletul gol şi tot mai gol şi sleit de dor de viaţă, dar viaţa este de sus şi nu se găseşte ea pe pământ ca s-o poată omul culege şi s-o poată avea apoi de hrană dătătoare de viaţă.

O, pace vouă, fiilor! Vă cuprind în îmbrăţişarea puterilor cereşti. Peste patru săptămâni voi fi aici cu oştirile cereşti, iarăşi voi fi, şi vom grăi în ziua aceea grai de Duh Sfânt, Noi şi voi, şi va veni la izvor oştire creştină, popor cu dor în piept după Mine şi după voi şi după această colină plină de cer, căci plaiuri cereşti numesc Eu, Domnul, aceste plaiuri unde poposesc Eu cu sfinţii Mei, fiindcă scris este pentru zilele cele de apoi: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi», iar Eu aşa împlinesc, aşa cum este scris, o, fiilor. Amin, amin, amin.