Ieşiţi întru întâmpinarea cuvântului Meu, voi, cei care vegheaţi înaintea Mea când glas din cer, ca de vânt şi ca de tunet coboară blând pe masa poporului Meu ca să se hrănească el din cer şi să nu piară prin cele de pe pământ, care iau omului mintea dinspre Dumnezeu.

Intru în Ierusalim. În mijlocul poporului cuvântului Meu intru cuvânt, iar slava cuvântului Meu adună aici toate puterile cereşti, oştirile toate de sfinţi şi de îngeri şi toată firea văzută şi nevăzută a facerii lui Dumnezeu, căci grăieşte Domnul cuvântul Său şi adunare cerească adună, şi e desăvârşită ascultarea între cei din cer în jurul cuvântului Meu când Eu grăiesc poporului Meu pe pământ.

Iată, celui ce crede în cuvântul Meu, în glasul gurii Mele, nu-i trebuie numai credinţă, ci multă statornicie apoi, iar statornicia este hrănită de dragostea faţă de Mine a celui ce vine să fie al Meu apoi. Ruşine mare va avea înaintea Mea şi înaintea oştirilor cereşti cel care a venit crezând şi a plecat apoi dispreţuind şi lovind înapoi pentru ca să-şi arate el nevinovăţia în faţa celor ce-l văd că pleacă de lângă Dumnezeu, de lângă glasul cuvântului Meu, care se revarsă râu al vieţii ca să adape peste tot şi ca să-l găsească pe el cei scrişi să fie şi să creadă, chiar dacă apoi se duc şi Mă prigonesc ca Pavel apostolul mai înainte să Mă descopăr lui în slavă şi să-i opresc râvna cea vătămătoare, pe care nu şi-o înţelegea singur, şi de care apoi îi era ruşine. Ruşine mare vor avea înaintea Mea şi a sfinţilor Mei şi a oamenilor, ruşine vor purta pe faţă cei care Mă prigonesc acum, după ce au stat la masă cu Mine crezând şi iubind şi umilindu-se ei pentru slava Mea. O, ferice celui ce vine şi intră cu poporul Meu şi se îmbracă cu lucrarea statorniciei şi a iubirii de Dumnezeu, dar neferice este celui ce se duce apoi de la Mine crezând că Eu voi fi cu el pe unde el va merge, dar Eu am spus că în lume nu Mă mai duc, decât cu toiagul certării, şi stau în mijlocul poporului Meu şi cuvintez tot cuvântul Meu peste credinţă şi peste necredinţă şi intră peste tot cuvântul Meu şi lucrează el, şi apoi judecă el pe cei ce-l dau la spate, căci aşa va fi, cum Eu am spus. Când voiau elinii să Mă vadă în ziua intrării Mele în Ierusalim Eu le-am trimis lor vorbă prin ucenici că dacă-Mi slujeşte cineva, să vină după Mine, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu, şi Tatăl Meu îl va cinsti pe el. Intrasem pe mânzul asinei în Ierusalim şi-Mi era sufletul apăsat şi am zis Tatălui: «Mântuieşte-Mă, Tată, de ceasul acesta, dar Eu pentru ca să ajung la ceasul acesta am venit, iar acum preamăreşte numele Tău!», şi glasul Tatălui a grăit din cer şi a zis: «L-am preamărit şi iarăşi îl voi preamări». Cei din norod se întrebau ce a fost: Tunet? Vorbe de înger au fost? Dar Eu le-am zis lor: «Nu pentru Mine, ci pentru voi a grăit acest glas, şi dacă cineva aude vorbele Mele şi nu le păzeşte nu Eu îl judec, că n-am venit să judec, ci să izbăvesc lumea, dar cine nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am grăit, acela îl va judeca în ziua cea de apoi, căci Tatăl M-a trimis, şi El Însuşi Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să grăiesc».

Iată, fiilor credincioşi cuvântului Meu, trebuie credinţă statornică, măi fiilor, căci altfel omul se pierde şi se duce de unde a venit, se duce în lume după ce iese din ea ca să vină după Mine cu crucea sa. O, fiilor, cine pleacă din poporul cuvântului Meu cel atât de aproape de voi, pleacă din Dumnezeu. Să fie credinţă mare pentru ceea ce spun, că vă spun cuvânt de ajutor ca să ştiţi că nu oricum şi oriunde pot Eu fi cu cel ce vine şi pleacă apoi ca să fie tot cu Mine, după cum îşi zice el când se trage de lângă Mine. O, puteau apostolii Mei să spună că pleacă în altă parte, în ale lor sau în ale oamenilor ca să-Mi slujească ei în alt fel, din altă parte sau de lângă ai lor după trup? Dacă Iuda s-a tot păstrat lângă ai săi şi lângă cei potrivnici Mie, a mai rămas el, a mai rămas cu Mine? Dar ce s-a petrecut cu el apoi, e puţin pentru ca să fie înţeles că nu oriunde puteau ucenicii să fie cu Mine? O, slujirea cea pentru Mine este acolo unde sunt Eu, căci am spus în ziua de Florii: «Dacă-Mi slujeşte cineva, să vină după Mine, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu şi Tatăl îl va cinsti pe el cu statul lângă Mine, cu locul său lângă Mine». Iată, unde sunt Eu am spus, nu în altă parte, căci în altă parte îşi slujeşte sieşi omul, nu Mie, şi mai ales când alege el să plece de sub sarcina Mea.

O, ce măreaţă este slujirea lângă lucrarea cuvântului Meu dacă-i place de Mine celui ce vine! Nu se poate vedea cu ochiul trupului această măreţie, dar plata celor ce-Mi slujesc aproape este chiar această măreţie, chiar când timpul merge încă, nu numai când timpul se va opri ca să fie Dumnezeu apoi în locul timpului. Şi încă o taină vă spun: Trebuie vioi să fie în timpul slujirii cei ce-Mi slujesc. Nu cu faţa tristă să fie ei, nu cu inima tristă şi golaşă de har, că e măreaţă slujirea lângă Mine şi trag la ea îngerii şi privesc şi slujesc cu bucurie lângă cei aleşi pentru această măreţie. O, nu căutaţi după ea cu ochiul şi cu inima, ci cu credinţa, măi fiilor. Eu nu vă duc cu vorba, o, fiilor. Nu este aşa cum spun cei cu sufletul pribeag că voi sunteţi duşi cu vorba. O, de-ar fi şi ei duşi cu vorba aşa cum sunteţi voi! Sunt din cei ce au venit şi au stat, şi au plecat apoi de lângă Mine şi de lângă voi şi spun că şi-au pierdut timpul şi rostul, dar acum ce cinste şi ce rost au dacă au plecat, şi cui dau ei rostul lor? Ba, din contra, vor da aceştia răspuns pentru timpul cât au stat lângă crucea Mea şi M-au părăsit apoi şi, iată-i, se duc la preoţii din lume după răcoare, dar nu mai găsesc ei pe nicăieri ceea ce au avut.

O, fiilor, nimic mai greu nu vă va judeca pe voi decât statul faţă în faţă cu voi înşivă în ziua cea de apoi dacă M-aţi părăsi acum, căci vremea credinţei şi a nădejdii şi a dragostei cu care aţi stat cu Mine atâta vreme, acestea v-ar judeca pe voi de păcatul lenei sufleteşti, căci sufletul nu vi l-aţi îngrijit, ci numai mintea, care-l scoate pe om de la Mine după ce duhul indignării, frate cu trufia, v-ar plămădi vouă o altă fiinţă, urâtă la suflet şi plăcută diavolului cel urât şi atâta de urât.

Iată, taină vă spun vouă pentru biruinţa prin dragoste: Aveţi grijă de ceilalţi, mereu de ceilalţi fiecare din voi, şi nu de voi să aveţi grijă, căci cine ascultă aşa, nu moare niciodată, nu piere de lângă Mine şi de lângă slujirea Mea, iar dacă aveţi grijă de voi vă faceţi urâţi celorlalţi şi Mie, căci duhul frăţiei cereşti şi creştineşti are simţ înalt, simţ adânc, fiilor. O, dacă nu căutaţi în toată clipa să fiţi cu bucurie plăcuţi celor din jur, ce pretenţie ar fi să mai aveţi, şi de ce aţi mai fi nemulţumiţi între ei? Atunci, din contra, vă trebuie umilinţă mare, trezire mereu spre umilinţă, grijă mare ca să nu vă biruiască satana cu gânduri îngâmfate şi, mai mult, cu duhul nemulţumirii şi al deznădăjduirii apoi de voi înşivă, căci piere atunci dragostea din voi şi îşi face loc întunericul de la lipsa dragostei, de la lipsa de Dumnezeu din voi.

O, să nu vă faceţi rost de nemulţumiri faţă de fraţi, fiilor. Prin tot felul de împrejurări prin care trecem, voi nici în gând să nu vă şoptiţi ca să vă trageţi în lături de lângă Mine, din locurile Mele cu voi, căci şi gândul numai, chiar şi gândul fără de cuvânt rostit îl bucură pe satana şi mult îl bucură, şi stă el apoi la pândă să găsească prilej cumva şi să împlinească şi să vă cadă din cinstea cea de la Tatăl şi să vă ducă în prăpastia în care Eu, Domnul, M-am băgat după voi ca să vă scot şi să vă scutur de toate murdăriile şi uscăturile şi să vă vindec zgârieturile şi să vă dau apoi hăinuţă de masă cerească şi să vă aşez cu Mine la masă, fiilor. O, nu e greu cu Mine ori prin ce am trece, dar e greu fără Mine, e greu pentru cel ce pleacă, e greu şi pe pământ, e greu şi apoi, căci va sta el atunci faţă în faţă cu cuvântul Meu, pe care l-a crezut.

O, nimic să nu vă pară greu, nici măcar pe voi înşivă când nu puteţi să fiţi la timp de ajuns de umiliţi pentru greşalele voastre sau pentru alţii care greşesc. Mai bine e să greşiţi lângă Mine decât departe de Mine, că Eu aici am alifie, am iubire şi vindecare pentru greşale, dar în lume Eu nu sunt, nu pot să Mă duc acolo după voi, nu pot, ci doar vă strig înapoi şi plâng de jale şi de durere când diavolul se bucură de pe urma celui ce pleacă de lângă Mine.

O, fiilor, păcatul îl scoate pe om de la Dumnezeu. Pe cel ce nu se mai poate umili îl scoate acest păcat de la Mine. Vă învăţ pe voi statul lângă Mine şi iată cât de înalt vă învăţ! Staţi cu înţelepciune împotriva diavolului, care ar da să vă scoată de la Mine, că aveţi pildă pe cei pe care diavolul i-a biruit şi s-au lăsat ei smulşi de el.

O, fiilor, feriţi-vă mult de omul care are putere să nimicească în voi credinţa. Cunoaşteţi-l după fapte, după mersul vieţii lui, după nedragoste, fiilor. Vă învăţ cu putere, fiţi vioi, fiţi calzi cu inima şi cu cuvântul, fiţi mereu cuvânt şi fiţi dăruitori de bucurie şi cu bucurie, şi nimic să nu vă despartă pe voi unii de alţii, de Mine şi de fraţi, măi fiilor. Amintiţi-vă de Mine cum M-am predat Eu voinţei omului în grădina Ghetsimani, din care M-au luat oamenii lui Caiafa pentru răstignirea Mea şi cum am avut Eu grijă atunci de ucenici ca să-i ocrotesc pe ei de pierzare, şi-Mi era inima vioaie înaintea lor, chiar dacă apăsarea Îmi era mare, dar Eu pentru acel ceas venisem de la Tatăl între oameni.

O, aveţi grijă de statul în rădăcină, fiilor, că aiurea dacă staţi cu fiinţa voastră vă uscaţi, măi fiilor. Fiţi înţelepţi pentru ceea ce vă spun acum. Nu vă otrăviţi singuri seva prin care voi staţi întru Mine, căci scris este: «Pe căpetenia poporului tău să n-o huleşti, să n-o grăieşti de rău», iar voi învăţaţi să staţi în viţă, căci mlădiţa fără de viţă se usucă şi merge la foc. Vă învăţ pe voi, cei rămaşi cu Mine, căci cei ce n-au învăţat aşa n-au mai stat în viţă şi n-au mai rămas cu Mine. V-am învăţat şi între voi prin cei ce vă veghează viaţa voastră cu Mine, şi vă pomenesc şi cu gura Mea această povaţă. O, aveţi grijă să staţi în rădăcină, căci cei ce n-au stat au căzut din Dumnezeu, pentru că au grăit de rău între ei pe cei de la Mine aşezaţi între Mine şi popor, şi cu care Eu Mă sprijin ca să-Mi aşez în carte cuvântul când el se revarsă din nori, pe vânt purtat peste grădiniţa Mea de cuvânt, şi purtat apoi din loc în loc spre cei ce se hrănesc cu Dumnezeu, ca să fie şi ei apoi ai Mei, asemenea Mie cu viaţa lor, cu iubirea lor, numai să nu hulească ei chiar şi fără să-şi dea seama de acest păcat, pe care l-au făcut toţi cei după care azi Mă uit cu jale şi plâng şi veghez cu toate puterile cereşti împotriva săgeţilor trimise cu răutate înapoi şi cu necredinţă dinspre ei spre cei purtaţi de Mine la sânul Meu şi mult vegheaţi acum, când necredinţa lucrează pe pitite din întuneric, dar Eu, Domnul, stau de veghe şi sunt Cel Atotputernic. Amin.

Nu stau mult în cuvânt, dar binecuvintez cu dragoste părintească lucrul mâinilor voastre pentru slava Mea cu voi, fiilor, că voi lucraţi din greu la lucrul care trebuia de mult, de mult să fie aşezat spre vederea întreagă a săvârşirii lui. Cu cei credincioşi Îmi este uşor şi pot să lucrez, iar voi vegheaţi să fiţi credincioşi, fiilor. Praznicul intrării Mele în Ierusalim îl sărbătorim, şi iată cuvânt de slavă la voi ca să vă întărească pe voi pentru slava Mea, şi nu uitaţi că este scris în Scripturi despre cei ce se încred în Domnul că sunt ca muntele Sionului, şi nu se va clătina în veac cel ce locuieşte în Ierusalim, că munţi sunt împrejurul lui, şi este Domnul împrejurul poporului Său, de acum şi până în veac, şi că Eu nu voi lăsa toiagul necredincioşilor peste soarta celor drepţi cu credinţa, ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelegi mâinile lor, iar voi să ziceţi Domnului: Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima, iar pe cei de pe căi nedrepte ajută-i şi pe ei să scape de lucrarea fărădelegii şi de plata ei. Amin.

Şi acum Eu, Domnul, rostesc peste tine pace ţie, Israele nou, pace ţie, Ierusalime, Ierusalime nou, popor al cuvântului Meu cel de ieri şi cel de azi! Amin, amin, amin.