Mă aşez la masă de cuvânt cu tine, popor al cuvântului Meu cel de azi. Te hrănesc cu tot cuvântul care iese din gura Mea spre hrana omului, nu numai cu pâine te hrănesc. Te-aş hrăni aşa din zori şi până în zori, şi spun aşa ca să pot să-ţi spun cât de mult tânjesc Eu în cer între sfinţi să grăiesc cu tine pe pământ la masă de cuvânt în mijlocul tău, şi nu mai am alt dor.

Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu şi nu mai am alt dor între pământ şi cer decât să fac pe pământ împărăţia cerurilor, petrecerea Mea cu omul, pe care am pierdut-o în rai când omul s-a ascuns de Mine şi M-a lăsat fără de el şi s-a dat diavolului în ascultare, căci mintea omului îl trage în jos pe om, şi aşa se naşte diavolul între pământ şi cer, vrăjmaş lui Dumnezeu şi omului însuşi, şi omul Îi face rău lui Dumnezeu înăuntrul său şi în afara sa din pricina dorului de sine împotriva Mea în el, iar Eu am spus acum două mii de ani, părăsit de om cum eram de la început şi până atunci, şi am spus ca să se audă: «Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine şi, purtându-şi crucea, să urmeze Mie», să nu-şi mai urmeze sieşi omul, ci Mie, dacă voieşte cu Mine, căci acum şapte mii de ani şi-a urmat sieşi şi M-a părăsit, şi iată, aşa nu are omul pe Dumnezeu peste el, căci omul îşi urmează minţii lui chiar şi când vede unde cade când el face aşa.

E bătrână căderea omului şi s-a învăţat aşa cu ea omul şi şi-a luat-o de viaţă, dar e vremelnică o aşa viaţă. Stau la masă de cuvânt în ziua aceasta de sărbătoare în cer şi pe pământ, căci în cer când e sărbătoare omul credincios de pe pământ se opreşte din îndeletnicirile sale şi dă cinstire sfinţilor, şi iată, dăm cinstire ucenicilor Mei cei de atunci, care M-au mărturisit pe Mine Hristosul Tatălui, căci astăzi este scris pentru creştinii adevăraţi sărbătoare pentru apostolii Mei Petru şi Pavel şi pentru toţi cei împreună cu ei apostoli lui Hristos atunci. Nu de la trup şi de la sânge M-au mărturisit ei Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, ci Tatăl Meu Cel din ceruri le-a descoperit lor pe Fiul Său venit pe pământ între oameni. O, nu mintea lor a fost aceea care să poată înţelege fiinţa Mea de Fiu al Tatălui, ci Duhul Tatălui Meu a adus lor această ştiinţă în ei. Iată, credinţa este dar de la Duhul Sfânt în om. Când ea vine din om, se joacă omul cu faptele cele aşteptate de ea, dar când ea vine din Dumnezeu, descoperă omului pe cele din Dumnezeu venite pe pământ.

Iar şi iar vă spun, fii ai cuvântului Meu cel din Tatăl venit cu Mine la voi, iar vă spun vouă, fiilor, vouă şi celor ce Mă iau de la voi cuvânt, căutaţi mai întâi împărăţia cerurilor, că mereu, mereu uită omul de ea şi taie din ea în el şi cu el, şi de aceea nu vin de la Domnul cele care să se adauge omului de trebuinţă lui pe pământ, căci omul şi le face singur, că aşa a ales să facă: să nu asculte de Dumnezeu, ci de sine să asculte, şi altfel trebuia să facă omul.

O, e bolnav omul şi e rău cu Dumnezeu şi cu aproapele său. Cariul mănâncă lemnul când intră în lemn putregaiul, rugina mănâncă fierul când din el iese ea, molia mănâncă îmbrăcămintea omului când omul îşi strânge mereu, iar răutatea mănâncă sufletul din om şi îl munceşte şi îl şubrezeşte de tot când ea se naşte în om, şi toate acestea se nasc dinăuntrul lor şi le strică, atunci când omul şi le agoniseşte pe ele pe pământ, dar iubirea de Dumnezeu când se naşte în om ea îl înnoieşte pe om, ea poate ceea ce nu poate omul, ea face împărăţia şi odihna lui Dumnezeu în om, iar Eu atunci am grijă de om şi îi dau Eu pe cele de trebuinţă lui aşa cum ştiu Eu să-i dau, nu cum ştie el să-şi facă şi să-şi strângă una peste alta pe cele strânse şi tot strânse de el.

Iată, mila Mea de om Mă coboară pe pământ în zilele acestea ca să-l pot striga iar pe om, să-l pot striga pe omul cel de la sfârşit aşa cum l-am strigat pe cel de la început după ce el s-a pierdut în mintea lui, vrând el să fie mai bun şi mai mare ca Dumnezeu, Care l-a făcut pe el din pământ şi din duh de viaţă, suflat din gura Mea peste el după ce l-am zidit. O, mila Mea de om am pus-o Eu pe pământ şi în cer în toţi sfinţii Mei, care s-au sfinţit mai întâi prin credinţa lor în Mine şi apoi prin faptele ei înaintea Mea şi între oameni, şi apoi au venit în cer, la agoniseala lor, căci ei şi-au strâns în cer, unde viermele şi rugina şi molia şi răutatea nu strică pe cele strânse de om aşa cum se întâmplă pe pământ cu cele strânse ale omului şi cu sufletul din el. Mila Mea de om am pus-o Eu, Domnul, şi în apostolii Mei cei de atunci, căci i-am cules pe ei de ici, de colo şi i-am făcut ai Mei, că i-am luat dintre ai lor şi dintru ale lor şi le-am dat lor pe ale Mele să le poarte ei până la hotar, până la venirea lor la Mine, la agonisita lor cea din cer.

O, poposesc cu voi la masă de cuvânt pe pământ, în mijlocul ucenicilor Mei cei de acum şi cu care am acum petrecerea Mea şi lucrarea Mea, aşa cum am lucrat cu voi acum două mii de ani între oameni, o, ucenici iubiţi ai Mei, şi cu care M-am bucurat atunci, sau am suferit, sau am aşteptat zidind, iubind şi lucrând.

O, să Ne aşezăm pe masă de cuvânt cu lucrul împărăţiei cerurilor, tată. Suntem oaspeţi cereşti la masă cu cei mici ai Noştri acum pe pământ. Să Ne dăm lor cu hrană pe masă, căci ca şi Mine, şi voi aţi dat lumii lumina Mea şi hrana Mea celor ce au primit să se îmbrace în Hristos prin credinţă şi prin stăruinţă apoi pentru haina aceasta. Binecuvintez Eu, Domnul, acum, cuvântul vostru cel hrănitor, că e nevoie de multă hrană din cer pe pământ peste om. Amin.

— O, Învăţătorule Doamne, heruvimii şi serafimii sunt numai ochi. Aşa îndemn le dăm noi azi celor ce sunt ai Tăi şi ai noştri acum pe pământ, purtând ei lucrarea Ta şi ascultând de Tine prin ea. Numai ochi să fie ei, aşa îi îndemnăm noi pe ei, ochi şi înăuntrul lor şi în afara lor să fie ei, căci cei ce nu au o aşa vedere, ca a heruvimilor şi ca a serafimilor, nu văd şi nu pricep aceia împărăţia cerurilor, care nu se vede aşa cum se văd de ochii omului cele ce se văd între cer şi pământ. Masă dulce avem cu Tine în mijlocul lor în ziua noastră de sobor între sfinţi.

Te-am vestit de la margini la margini Fiu al Tatălui, Doamne, iar cei ce credeau în Tine prin propovăduirea noastră după ce ne-ai făcut trimişii Tăi la oameni, se botezau cei ce credeau, se botezau în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi se făceau fii ai lui Dumnezeu, născuţi din nou, de sus, născuţi prin cuvântul Evangheliei Tale, Doamne, prin care în numele Tău o împărţeam peste tot, după cum aveam fiecare sorţul pe pământ împărţit nouă, iar noi ne smeream pentru numele Tău, şi Tu puteai peste oameni. Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, şi de la Dumnezeu s-a descoperit nouă pe Fiul Său în fiinţa Ta, nu de la trup sau sânge, nu de la noi, nu de la mintea noastră, Doamne. O, heruvimii şi serafimii slavei Tale sunt numai ochi, aşa îi îndemnăm noi să fie cei ce sunt ai Tăi şi ai noştri acum pe pământ pentru lucrarea Ta cea de azi şi ascultând de Tine şi de la Tine prin ea.

O, numai ochi să fiţi pentru Domnul şi pentru cele de sus peste voi, numai ochi să fiţi voi, cei purtători de Dumnezeu în zilele acestea când Domnul vine la voi cu sfinţii la masă de cuvânt, iar voi să-i învăţaţi pe cei credincioşi taina vederii celor ce nu se văd cu ochii trupului, taina vederii care vede pe Dumnezeu cu înţelegerea şi cu credinţa, căci credinţa naşte înţelegerea, iar înţelegerea hrăneşte credinţa, şi omul se face dumnezeu prin har şi vede pe Domnul şi Îl împarte apoi. Viaţa cu Domnul să ştiţi s-o iubiţi şi s-o împărţiţi voi apoi celor ce vor să aibă viaţă în ei, împărăţia cerurilor înăuntrul lor, fiilor.

O, e mare taină rodul cel din lucrarea iubirii de Dumnezeu născut. Ce frumos vă învaţă pe voi, cei născuţi prin cuvântul cel de sus, ce frumos vă învaţă pe voi cei ce au de la Domnul între voi ca să vă împartă vouă! Iubirea cerească este taină cu greu cuprinsă de mintea şi de inima omului. Numai celui ce voieşte Dumnezeu să i-o descopere pe ea, numai acela o are şi o lucrează aşa. Să vrei să fie altul mai bun ca tine, să nu-i arăţi celuilalt că tu eşti mai înţelept şi mai mult şi mai mare, să nu fii nemulţumit de fratele tău, aceasta este iubirea care din Dumnezeu lucrează în om, iar altfel nu este şi nu face ea. Ea naşte fii pentru cer când ea este aşa în om, şi ea îi creşte mari, după plăcerea Domnului, şi nu poate nimeni altfel să nască fii pentru cer, şi nu poate nimeni să-şi agonisească în cer pe altă cale cu altfel de lucrare, nimeni, decât fiii lui Dumnezeu, iar aceia sunt cei care iubesc ca Dumnezeu, rodind fii pentru cer. Amin.

O, Doamne, Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, Fiul Tatălui, şi nu trup şi sânge ne-a descoperit nouă aceasta acum două mii de ani, ci Tatăl Tău şi al nostru, Care este în ceruri, după ce Tu ne-ai născut pentru El prin cuvântul Tău de peste noi. Cerul este numai ochi peste pământ. Să privească omul cerul cu ochii trupului lui, că prea mult priveşte omul pământul, Doamne, iar pe pământ sunt numai aspide, care-l muşcă pe om de ochi şi inimă, o, Doamne, căci omul se face aspidă pentru om din pricina răutăţii din el, care-l mănâncă pe dinăuntru şi-i munceşte sufletul, dărâmând pe Dumnezeu din el. Mintea omului trage numai în jos, şi e dureros pentru Tine şi pentru sfinţii Tăi îndeletnicirea minţii omului, iar împărăţia cerurilor nu poate s-o ia omul de pe pământ, ci numai din cer, o, Doamne. Ce frumoasă, ce adâncă e rugăciunea Tatăl nostru, pe care ne-ai dat-o nouă, ucenicilor Tăi, s-o învăţăm între noi şi Tatăl ca fii ai Săi, născuţi din Tine pentru Tatăl! Să caute să priceapă bine ucenicii Tăi cei de azi această rugăciune, care este pentru fii, şi s-o priceapă mai bine decât noi şi s-o lucreze pe ea mai bine ca noi, ca să fie ei mai buni ca noi, şi din iubire spunem aceasta peste ei, căci mai întâi împărăţia cerurilor o cere ea, această rugăciune peste fii şi prin fii, şi apoi pâinea, şi apoi iubirea cea prin iertare, şi apoi paza şi izbânda de cel rău, potrivnicul Tău şi al lor, Doamne.

O, aduceţi spre împlinire pe pământ rugăciunea Tatăl nostru, cea pe care Domnul ne-a dat-o nouă s-o lucrăm acum două mii de ani, şi veţi fi voi bucuria Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh şi veţi fi voi lucrarea iubirii de Dumnezeu şi de oameni între pământ şi cer, o, fii ai Cuvântului Iisus Hristos în vremea aceasta a Sa cu voi pe pământ. Stă cerul de sfinţi şi de îngeri numai ochi peste voi. Numai ochi să fiţi şi voi pentru împărăţia aceasta, pentru cer pe pământ, pentru Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt cu voi pe pământ, o, fiilor. Amin.

— Amin, amin, zic vouă Eu, Domnul, ucenici ai Mei de acum două mii de ani, şi voi, ucenici ai Mei de acum, de la sfârşit de timp: numai ochi să fie cel ce se dă Mie pentru împărăţia Mea în el. Aşa să fiţi voi, cei pe care Eu, Domnul, Mă sprijin ca să fiu pe pământ cu oamenii acum şi să-Mi pregătesc prin cuvânt ziua slavei Mele, ziua pieirii oamenilor necredincioşi, şi cer şi pământ nou pentru cei ce cred venirii Mele de ieri şi de azi ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa. Amin.

Vine ziua Domnului, ziua Mea de slavă peste morţi şi peste vii! Vine Domnul! Eu Însumi Mă vestesc şi vin. Vin la tine, poporul Meu, şi stau la masă cu tine şi lumea e lume şi nu vrea să ştie venirea Mea la tine, iar când va face ea ochii mari ca să vadă, va vedea lumea toată că Eu, Domnul, am sălăşluit în mijlocul tău, smerit ca Dumnezeu şi plin de slava smereniei Mele, ca lumea să vină la viaţă, să vină să vadă slava Mea, nepricepută de mintea omului, slava smereniei Domnului, slava Mea cu voi pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.