Sunt Domnul şi-Mi întăresc porţile ca să intru cuvânt în cartea Mea de azi, căci dacă Mă fac cuvânt, el se întocmeşte carte, şi se miră omul îngâmfat de cartea Mea cea de azi şi e atât de îngâmfat, săracul, de zice că nu sunt Eu cartea aceasta şi că Eu până la înălţarea Mea la Tatăl am lăsat carte. Dar de la începutul făpturii şi până la cuvântul pe care l-am rostit în ziua înălţării, cum de-am putut Eu grăi şi lăsa carte prin servii Mei ca să fie ea pe pământ apoi?

O, neam român, te-am învăţat, tată, aparte şi ţi-am spus să Mă asculţi, ca să-ţi fie ţie bine pe pământ. Vezi ce păţeşti dacă nu Mă asculţi, dacă nu-L crezi pe Dumnezeu, Care vine la tine cuvânt prin servii Săi? Vezi, tată, ce durere îţi atragi dacă nu-L laşi pe Stăpânul Dumnezeu să te cerceteze şi să-ţi spună ce să faci, după ce El vede mersul tău şi neascultarea ta? O, ţi-a înecat apa munca şi strânsura ta şi eşti mâhnit, fiu român, pentru pierderile pe care le suferi. De şapte mii de ani învăţ omul prin servii Mei cum să trăiască pe pământ ca să-i fie lui bine, şi nu ascultă omul de Dumnezeu, nu s-a deprins omul să-i fie Dumnezeu Stăpân, dar tot Domnul e Stăpânul, şi vezi că aşa este şi că tu n-ai putere când El grăieşte cu tine prin glasul şi prin lucrarea stihiilor dacă tu nu te deprinzi să asculţi prin cuvântul Lui de peste tine.

Ţi-am trimis carte scrisă şi M-am folosit de servii Mei, care aud din gura Mea cuvântul peste om, şi te-am învăţat, neam român, cum să faci tu voia Mea înaintea Mea pentru soarta ta cu Mine pe pământ, dar îngâmfarea ta de a nu te apleca învăţăturii lui Dumnezeu, te costă, tată, şi îţi aduce durere. Am pus pe poporul cuvântului Meu din mijlocul tău să ridice mânuţele sus la Mine şi să-Mi ceară să pun ploaia în cămările ei, căci te-am lovit cu vărsare de ape, ţara Mea cea de azi, dar Eu ţi-am spus că intri la suferinţă dacă nu Mă asculţi. Grăiesc ţie în zi de sărbătoare a botezătorului Meu Ioan, dar tu nu mai ştii la locul lor serbările sfinţilor, că a venit omul păgân, şi tu l-ai ascultat şi ai strămutat de la locul lor din calendar serbările sfinţilor Mei, şi sunt supăraţi sfinţii, tată, căci tu te duci la lucrul tău în sărbătorile sfinţilor Mei. O, nici o ţară, nici un neam ortodox n-a fost atât de lovit cât tine de vrăjmaşul sărbătorilor sfinţilor Mei. Tu ai fost rănită de tot, şi nu mai ai slujitori adevăraţi ai bisericii peste tine, căci sunt toţi vopsiţi cu roşu şi-Mi sunt vrăjmaşi şi nu-ţi pot fi ţie binefăcători vrăjmaşii Mei şi ai sfinţilor Mei. Am lăsat din bătrâni, din vremi străvechi zile pioase de rugăciune şi de închinare Domnului, şi tu nu vrei să calci pe urmele străbunilor tăi cei sfinţi şi plini de frică de Dumnezeu pe pământ. O, ei nu lucrau timp de nouă săptămâni după învierea Mea zilele de marţi şi de joi în grădini şi nu-şi spălau hăinuţele şi aşternuturile şi nu şi le coseau şi nu băteau cuie şi nu loveau cu mâna sau cu unealta în zilele acestea, şi era binecuvântare pe pământ dragostea lor de Dumnezeu şi erau ocrotiţi de trăsnete şi de fulgere şi de vărsarea apelor şi de grindină, ei şi semănăturile lor şi toată munca lor. Iată, nu crede omul pe cele ţinute de sfinţi şi de părinţi zile de mijlocire la Domnul pentru ajutor şi ocrotire din cer peste cele ale lui, şi dacă nu crede, ajunge să vadă că nu câştigă nimic dacă nu crede, ci, din contra, pierde tot ce agoniseşte, şi se pierde şi pe sine cel ce nu ascultă, şi iată, grăiesc cu tine, neam român, în zi de sărbătoare de sfinţi, când tu, tată, lucrezi lucrul tău, după predania omului păgân, în loc să ţii sărbătoarea sfântului Meu. Ţi-am dat ajutor şi ţi-am trimis veste să primeşti sfatul Meu şi să aşezi la loc înapoi sărbătorile sfinţilor Mei şi să nu tălmăceşti tu omeneşte cum socoteşte omul timpul şi zilele, şi să te uiţi cât de mult aduci tu bătaie peste pământ cu îngâmfarea ta, cu rătăcirea ta de la datinile sfinte, pe care dai să le lepezi rând pe rând, dar aceasta îţi atrage suferinţă, tată. O, rău îţi este ţie să nu crezi de la Dumnezeu şi să te iei după omul păgân, care-ţi schimbă paşii şi credinţa şi datinile sfinte! Iată suferi, şi Mi-e milă de tine şi Mă doare că nu Mă asculţi, şi te doare şi pe tine neascultarea ta, şi-ţi grăiesc ca un tată şi te îmbiu să crezi şi să Mă primeşti, că nu voiesc să piară moştenirea ta.

Mă îndrept cu cuvântul spre porţile tale, neam român, şi spre cei ce-şi zic păstori ai tăi, şi grăiesc lor despre durerea ta cea de la neveghea ta pentru Dumnezeu, şi le spun lor aşa:

Dacă voi, cei ce staţi la porţi, nu veţi lua cuvântul lui Dumnezeu de peste voi ca să-l împliniţi peste acest neam şi peste voi, şi dacă voi, cei ce staţi în nume de păstori peste sufletul neamului român, nu vă veţi smeri înaintea cuvântului Meu cel de ieri şi cel de azi ca să-l faceţi împlinit peste voi şi peste acest neam, Eu, Domnul, nu pot să-Mi trag în teacă sabia mâniei Mele pentru cei ce nu ascultă de Dumnezeu pe pământ. O, învăţaţi de la Mine să ocrotiţi pământul şi omul de pe el dacă staţi în frunte, dar nu să atrageţi bătaie peste pământ pentru nelegiuirile de pe el prin neascultarea omului! Sculaţi-vă şi spuneţi nu desfrânării de peste fiii neamului român şi n-o legiferaţi voi, căci staţi pe trupuri de sfinţi mulţi cu picioarele voastre şi aceştia strigă din pământ la Mine pentru acest neam, pentru urmaşii lor! Sculaţi-vă şi spuneţi nu lucrării antichriste, care se zbate din ascuns să robească şi să rătăcească sufletul neamului român! Citiţi în Scripturi ce vrea să facă antichrist şi oamenii lui de pe pământ, şi nu vă mai îndatoraţi străinilor cei fără Dumnezeu peste viaţa lor, că vă vindeţi sufletele, care sunt mai de preţ decât trupurile voastre, căci am spus acum două mii de ani: «Nu se vând, oare, două vrăbii pe un ban? Voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii». O, voi sunteţi mai de preţ decât multe suflete care se vând satanei pentru bani. Nu vă vindeţi sufletele! Iubiţi sărăcia şi puţinul din toate, aşa v-am învăţat pentru vreme grea. Lăsaţi luxul şi plăcerile trecătoare, care vă vatămă sufletul şi trupul şi duhul, iar Eu, Domnul, voi purta grijă de voi în chip sfânt! Învăţaţi norodul să nu mănânce mâncare de dulce în zilele de luni, miercuri şi vineri, căci sunt scrise zile de post pentru binele omului pe pământ şi ca jertfă pentru iertarea păcatelor, ca să nu rămâneţi cu păcatele scrise la Dumnezeu, şi daţi de la voi mâncarea de carne, că boli înfricoşătoare vin pe pământ prin carnea mâncată de om, fiinţe ucise pentru hrana omului, când Eu i-am spus la început: «Să nu ucizi, omule!».

Voi privi peste voi şi voi vedea dacă veţi alege viaţa sau moartea şi voi lucra apoi. Dacă veţi alege viaţa cuvântului Meu cu voi, veţi atrage vouă binecuvântările toate, iar dacă moartea cea de la neascultare veţi alege, Eu Mă voi lupta cu moartea şi o voi birui şi voi lupta Eu pentru sufletele voastre, căci sunt Păstor cu milă, Păstor neplătit, şi în dar Mă dau şi dau. Amin.

O, nu trebuie să-i dau Eu omului mură-n gură ca să poată să Mă creadă şi să Mă primească şi să Mă urmeze. O, nu aşa se face credinţa. Inima este cea care cunoaşte pe Dumnezeu în cer şi în ea apoi. Iubire mare am pentru om, şi voiesc să i-o dau toată şi voiesc să vrea şi el să i-o dau, căci sunt necăjit că n-am cui să i-o dau. Se sminteau întru Mine mulţi în vremea Mea pe pământ acum două mii de ani, şi din ei s-au sculat şi au pecetluit cu numele lor răstignirea Mea, căci erau nemulţumiţi de Mine şi de dreptatea Mea, care era împotriva nedreptăţilor lor, şi apoi ei mărturiseau împotriva Mea ca să-şi acopere păcatele lor.

O, neam român, necredinţa în Dumnezeu vine de la păcat, tată. O, adu-ţi aminte de străbunii tăi, căci ei erau săraci, fericiţi de săraci de cele ce ai tu azi pe pământ, căci nu aveau case mari şi multe pentru acoperământ lor ca să le ocupe inima din ei şi grijile cele pentru suflet. Ei Îl iubeau pe Dumnezeu şi iubeau sărăcia şi neagoniseala şi se temeau de Domnul şi de păcatul lăcomiei şi al mândriei, şi aveau căsuţa scundă şi smerită, iar când se spălau în covăţică, lăsau şervetul să cadă peste icoane, căci se sfiau de Dumnezeu şi de sfinţi ca să le vadă trupul dezbrăcat, dar azi stau dezbrăcaţi şi în biserici urmaşii lor şi iubesc desfrânarea până şi pe stradă şi n-au ruşine nici cei mici, nici cei mari şi îşi îngăduie unii altora lipsa de sfială şi de grijă împotriva desfrânării.

O, împacă-te cu Dumnezeu, neam român! Ia-L de Stăpân al tău, ca să nu-ţi fie ţie rău pe pământ! Întreabă-L pentru soarta ta şi ascultă-I povaţa, că are pe vatra ta albia cuvântului Său din vremea aceasta şi grăieşte cu tine ca un tată bun şi plin de grijă pentru viaţa ta!

Voi, cei de la porţi, nu întoarceţi spatele înspre cuvântul Meu de peste voi, iar voi, cei ce staţi în nume de păstori peste neamul român, nu fiţi necredincioşi cuvântului Meu, care vă îndeamnă să fiţi sfinţi şi credincioşi venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp! O, aşa cum am grăit prin vasele purtătoare de Dumnezeu până în vremea întrupării Mele, de am lăsat pe pământ cuvântul Meu, care s-a făcut carte şi care s-a adeverit întru Mine tot, o, tot aşa grăiesc şi azi, căci am puterea toată în cer şi pe pământ dată de Tatăl Meu spre folosul oamenilor. Iubiţi pe pământ iubirea Mea în om şi între om şi om! Treziţi duhul rugăciunii cea pentru zilele acestea, căci zilele sunt grele, iar duhul lui antichrist dă să cuprindă în duhul lui şi acest neam, pe care Eu, Domnul, l-am ales Mie! Vă voi cere socoteală dacă nu veţi păstra viaţa acestui neam, viaţa cu Dumnezeu din zi în zi mai mult, spre nimicirea lucrării satanice de pe pământ, căci neamul român are alegere aparte între neamuri, iar cei ce nu cred aceasta, vor lua plată cu cei necredincioşi cuvântului Meu, care descoperă planurile Domnului, aşa cum în toată vremea s-a lucrat pe pământ. O, deschideţi cuvântului Meu şi cercetaţi istoria lui cea din zilele acestea, ca să nu vină dureri pentru necredinţă! Împliniţi voia Mea şi scoateţi din rădăcină buruienile toate, ca să fie numai iarbă curată pentru turma Mea! O, nu fiţi îngâmfaţi faţă în faţă cu Dumnezeu, căci voi sunteţi oameni, şi Dumnezeu e Dumnezeu! Primiţi slava Mea de peste voi, primiţi cuvântul Meu şi daţi-i viaţă peste voi şi între voi şi hrăniţi-vă cu învăţătura Mea cea sfântă, căci sfinţii vor judeca lumea, precum este scris, şi nu lumea pe ei, aşa cum azi se vede pe pământ această durere, care ajunge la scaunul Domnului spre judecata acestui păcat.

Am între voi pe martorul Meu prin care am binecuvântat trâmbiţarea cuvântului Meu peste pământ şi lucrarea poporului cuvântului Meu. O, nu-l mai oropsiţi, nu-l mai strâmtoraţi pe cel ce a mărturisit de la Mine, ci iubiţi fiinţa lui duioasă după Dumnezeu şi ridicaţi-l spre rugăciune din partea Mea pentru neamul român, căci el este plăcutul Meu! Iubiţi-vă ca fraţii aceluiaşi tată şi căutaţi să ştiţi ai cărui fii sunteţi şi nu vă răzbunaţi unii pe alţii, ci iubiţi-vă ca fiii lui Dumnezeu! Deprindeţi-vă să-L aveţi pe Domnul Stăpân peste voi, căci omul s-a deprins să nu Mă aibă de Stăpân al lui! O, despietriţi-vă inimile şi fiţi credincioşi, căci Eu, Domnul, am de la Tatăl lucru mult pe pământ, lucru cu slavă multă din mijlocul neamului român! Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, nu a omului voiesc să fie pe pământ, iar omul voiesc să-Mi fie Mie fiu. Amin.

Acum pecetluiesc cu numele Meu cartea Mea spre voi, căci putere am să grăiesc şi să Mă fac carte pe pământ. Pace vouă! Eu, Domnul Iisus Hristos, sfârşesc cuvântul Meu de azi spre voi în zi de sărbătoare a proorocului şi botezătorului Meu Ioan. Amin, amin zic vouă, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul neamului român şi fac voia Tatălui Meu, Care Mă trimite să cuvintez pe pământ. Amin, amin, amin.