Eu, Domnul Dumnezeul tău, Mă fac peste tine mângâiere, Ierusalime. N-am altă mângâiere decât să te mângâi pe tine şi calea Mea cu tine, căci cel ce mângâie se mângâie mângâind. Aşa este lucrarea şi rodul mângâierii, poporul Meu, dar Eu, Domnul, plâng în cer şi pe pământ de la omul care a luat tainele cereşti şi a făcut din ele pământ peste el şi cruce grea pentru Mine, şi Eu plâng sub ea pentru om.

Vin la tine şi Mă aşez pe masa ta hrană de cuvânt ca să-ţi hrănesc sufletul, fiule, şi să te învăţ că sufletul are nevoie de multă hrană ca să însemne el Dumnezeu slăvit în om. Vin cu sfinţii, poporul Meu, că lor le este tare dor de masa Mea cu tine. Eu îi aşez să stea şi să lucreze; le dau din masa Mea cu tine şi îi pun să lucreze lângă tine, şi iată lucrarea mângâierii. Amin.

O, multă şi dulce este lucrarea mângâierii cereşti, şi fericit este cel ce se deprinde cu acest mare dar al Duhului Sfânt Mângâietorul. Toţi sfinţii M-au mângâiat pe pământ şi au plâns bucurându-se în părtăşia lor cu Mine, că pe pământ nimic, nimic nu este adevărat în afară de Dumnezeu, poporul Meu. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce ştiu cum să-L aibă pe Dumnezeu de viaţă a lor, că aceia sunt cei ce Mă mângâie pe Mine cu tot ce am Eu în ei prin dorul lor de Mine. Dorul de Dumnezeu se face din dor mult, iar mângâierea este rodul lucrării lui. Ţi-am dat cuvânt despre cântul păsărilor, poporul Meu. Dis-de-dimineaţă ele se trezesc în cântul lor şi una pe alta se mângâie pentru slava Mea de la ele, căci sufletul lor nu-L cunoaşte decât pe Dumnezeu de Stăpân, iar pe om, lucru al mâinii Mele şi apoi al Duhului Meu lucrător în om născut de sus.

Cerul este domnia Mea, iar pământul este aşternut al Meu. Ca şi al păsărilor cerului, tot aşa este şi statul Meu între cer şi pământ, iar ele mult Îmi grăiesc cu graiul lor cel ceresc şi îngeresc, căci îngerii lucrează mult prin chipul lor, prin cele curate ale Mele între pământ şi cer. Amin.

O, poporul Meu, stau la masă cu tine şi cu sfinţii Mei. Sfânta Maria Egipteanca este mângâiată în mijlocul cetei cuvioaselor din cer, că astăzi este ziua ei de serbare şi de pomenire între sfinţi. De când Eu cobor cu sfinţii la tine, mângâierea lor e multă, iar plata lor se zoreşte să vină desăvârşit, căci cerul cel nou şi pământul cel nou, aceasta înseamnă plata sfinţilor care aşteaptă de şapte mii de ani descoperirea fiilor lui Dumnezeu pe pământ, cei care Mă aduc pe Mine cuvânt de facere din nou a lumii, poporul Meu. Amin, amin, amin.

– O, Doamne al poporului Tău în cer şi pe pământ! Mângâierea mea şi ceata mea pe pământ după ce m-am dat Ţie cu viaţa mea am avut-o de la păsările cerului. Ele au fost mângâierea mea şi ceata mea în locul cel depărtat de lumea oamenilor. Vorbeam mult cu ele, şi ele vorbeau mult cu mine, că ele au grai, Doamne, iar cei ce se sfinţesc pentru Tine ştiu limbile păsărilor şi taina lor şi lucrarea lor între pământ şi cer. Nu poate nimeni fără de mângâiere, iar taina aceasta este prea puţin, prea puţin pătrunsă de duhul omului, căci omul pe pământ vede cu ochii lui tot ce îl desparte pe el de Tine, şi nu mai au vedere ochii lui şi nu-L mai vede omul pe Dumnezeu nici cu ochii duhului, Doamne al celor sfinţi care s-au făcut şi se fac Ţie templu, cer nou şi pământ nou, o, Doamne.

Eu câtă vreme am fost om pe pământ, am crescut eu în mine, dar nu creşteam, ci cădeam mereu prin duhul măririi de sine, care îl ţine pe pământ pe om. Dar după ce am ieşit dintre oameni şi din mijlocul deşertăciunilor oamenilor, eu am scăzut, iar Tu ai crescut prin scăderea mea, dar nu scădeam, ci creşteam prin Tine, prin duhul umilinţei, care îl face pe om sălaş al Tău pe pământ. Aşa hrană aduc eu pe masa poporului Tău cel micuţ şi pe care Tu îl ai ca pe cel mic prin care Te împarţi cu împărăţia Ta peste cei sfinţi în cer şi pe pământ care Te aşteaptă, Doamne.

O, popor al venirii Domnului cu sfinţii! Te vor sfinţii Lui să întăreşti între pământ şi cer glas de Duh Sfânt şi cuvânt mângâietor, căci cei ce mângâie se mângâie mângâind. Petrecerea mea pe pământ după ce m-am născut din nou din frica de Dumnezeu care mi-a înţelepţit duhul minţii, această petrecere a mea apoi a fost înconjurată de păsările cerului care mult îmi culegeau lacrima mea şi aşa mi-o şi ştergeau. Domnul Dumnezeul meu şi al tău să te mângâie pe tine, popor de la sfârşit, şi nu uita că toţi sfinţii îţi aşteaptă lucrarea şi toată firea îţi sărută urmele ca să ia din duhul tău, iar duhul tău să fie Duhul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, Care iarăşi naşte lumea. Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul, când aud cuvântul sfinţilor la masa Mea cu tine, aştept de la tine mângâierea pentru ei, poporul Meu, că ei au sfinţit pământul cât au stat pe el, şi le-a fost mamă pământul. O, mult aş vrea să te învăţ să crezi cu putere, din zi în zi mai cu putere că Domnul Dumnezeul tău poate şi lucrează tot ceea ce este scris în Scripturi pentru cerul cel nou şi pentru pământul cel nou, şi pe care cu tine trebuie să le întocmească spre vedere. Cuvântul bucuriei cereşti învaţă-l mult şi mănâncă-l mult, căci inima şi mintea şi gura îţi sunt făcute pentru Domnul, precum păsările cerului pentru Domnul lucrează şi pentru bucuria sfinţilor şi a omului. Taina bucuriei este slava lui Dumnezeu între cer şi pământ. Dă-I slavă Domnului şi mângâie-L, poporul Meu. Din zi în zi tot mai aprins să te laşi cu duhul, ca să pot Eu să Mă aşez desăvârşit peste tine cu toate harurile venirii Mele, care îţi vor da ţie pe toate cele veşnice, dar tu să iubeşti înţelepciunea şi măsura ei în toate ale tale cu Mine, în toate ale Mele cu tine şi să nu uiţi de viaţa cuvântului Meu în duhul, în trupul şi în sufletul tău, poporul Meu. Amin.

Iar şi iar rostesc cu putere binecuvântările cerului şi ale pământului pentru zidirea fiinţei cărţii cuvântului Meu. O, fiilor, ar fi să uitaţi cu totul de voi ca să fiţi sprijinul Meu pentru această mare împlinire. Lucraţi totul cu armonie în cuvânt şi în faptă. Fiţi atotcuprinzători şi cu totul dăruitori pentru Domnul şi unul pentru altul, ca sfinţii, fiilor. Primiţi în inimi iubirea Mea şi pacea ei. Daţi Domnului cântări de slavă şi dulce iubire să-I daţi, şi uitaţi-vă mult în cuvântul Meu, ca să staţi în lucrarea lui peste voi, şi unii pe alţii ajutaţi-vă să fiţi împărăţia Mea, fiilor, şi în toată vremea să fiţi mângâierea Mea, căci cel ce mângâie se mângâie mângâind. Amin, amin, amin.