O, poporul Meu, Eu, Domnul, sunt Păstorul tău, şi voiesc de la tine să te hrăneşti cu hrana cea de la Mine, că Eu mereu ţi-o dau, mereu te povăţuiesc, mereu te îndemn, căci Domnul tău este fără de sfârşit. Amin.

Ţi-am spus în cea din urmă povaţă a Mea peste tine să fii copil blând şi smerit cu inima, şi ţi-am amintit că nu este pace fără Domnul, şi am dat să înţelegi că fără Domnul în toate ale omului e război, chiar dacă omul nu înţelege că timpul lui cel fără de Domnul în om şi între om şi om e război în timpul acela. Eu voiesc de la tine să înveţi tot ce-ţi dau să faci, şi în toată vremea să grăieşti frate cu frate tot cuvântul Meu de la un cuvânt la altul, şi aşa să petreci tu între Mine şi tine, între frate şi frate, fiule hrănit din cer. Cel ce nu stă în Tatăl cu mintea lui, acela îşi risipeşte mintea şi statul lui în Tatăl, dar tu eşti învăţat de Dumnezeu să fii blând şi smerit cu inima ca să poţi să stai în Tatăl tău cu inima ta, că iată, pilda cea din Scriptura pomenită azi de duhul bisericii lui Hristos arată că fiul care nu a stat în tatăl cu mintea şi cu inima în chip blând şi smerit şi-a risipit mintea şi a fost furat apoi din braţele tatălui său şi i-a spus tatălui că aşa a făcut, şi s-a dus apoi de la tatăl său, după ce şi-a cerut dreptul său de fiu ca să fie al lui, ca să nu mai aibă tată dacă a vrut să fie liber de tatăl său.

Te învăţ, poporul Meu, să stai cu inima în Duhul lui Dumnezeu, ca să ai tată, fiule, şi ca să nu te smulgă nimeni din Tatăl şi din statul tău în El. Mă uit în cuvântul pe care ţi l-am dat şi văd îndemnul Meu peste tine, căci v-am spus, fiilor, să nu vă răniţi unii pe alţii, ci să vă mângâiaţi şi să vă întâmpinaţi unii pe alţii, din zori şi până în zori cu Duhul Sfânt Mângâietorul Cel intre voi, şi pe Care Eu L-am dat să fie lucrare peste ucenicii Mei şi între ucenicii Mei pe pământ.

O, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu lucrare de Duh Sfânt, ca să aveţi duh blând şi smerit, fiilor. Lucrarea Duhului Sfânt Mângâietorul, dacă este lucrată între voi, ea vă ţine în Tatăl, şi nimic nu vă poate lua din El, căci cel ce nu ia minte şi lucrare din Tatăl, acela se risipeşte cu mintea şi se face fiu risipitor de viaţă din cer.

O, fiilor, viaţa din cer este frumoasă între om şi om, iar cel ce o iubeşte pe ea, acela este blând şi smerit cu inima şi se face cuvânt cu cele din cer în el şi Îi dă Tatălui cinste şi mulţumire pentru viaţa lui, şi nu uită să-L iubească pe Tatăl, căci viaţa cea din cer în om are pentru ea pe Tatăl ceresc. Amin.

O, poporul Meu, Mă uit ca un Păstor, Mă uit în tine şi între frate şi frate, Mă uit de la un cuvânt al Meu la altul ca să văd cum te aşezi în el, cum iei din el, cum faci din el peste tine, iar Eu te îndemn mereu, mereu să-ţi îndulceşti viaţa cu dulcele cuvântului Meu, că Eu cu dulce te hrănesc, fiindcă aşa este Dumnezeu în cer, şi tot aşa este şi pe pământ când El Se împarte între fii. Cuvântul cel dintre fii să fie ca al Meu, cu dulce în el, ca să se cunoască fiii Tatălui pe pământ şi în cer când cerul priveşte la voi, fiilor. Povaţa Mea e dulce, căci sunt Păstor, şi sunt izvor de milă şi de blândeţe, şi sunt cuvânt. Aşa să fiţi şi voi, fiilor, că dacă nu vă faceţi cuvânt unii peste alţii pentru tot ceea ce lucraţi voi pentru Mine şi pentru voi, dacă nu grăiţi între voi, se bucură duhul rău şi vă aduce gâlcevi, fiilor. O, îndemnaţi-vă unii pe alţii în duhul dragostei cereşti pentru tot ceea ce faceţi voi cu duhul şi cu trupul, căci voi sunteţi hrăniţi cu învăţătură din cer ca să nu vă lase Tatăl să vă risipiţi cu mintea, căci cel ce nu este plin de Dumnezeu, acela se risipeşte pe sine din Tatăl şi uită să se poarte în chip fiesc înaintea Tatălui.

O, poporul Meu, câtă dragoste am avut Eu pentru om! L-am învăţat pe om învăţându-Mi ucenicii. Am grăit în pilde ca să ia din ele învăţătură de viaţă tot omul care voieşte să se îndeletnicească peste el cu lucrarea vieţii. Lucrarea vieţii nu are omul de unde s-o ştie decât de la Dumnezeu, iar Eu M-am făcut Păstorul tău, căci te-am făcut popor al Meu ca să lucrez cu tine şi peste tine lucrarea vieţii, fiule. Cel ce are această înţelepciune, acela se face copil al lui Dumnezeu pe pământ, şi se face cuvânt de viaţă, cuvânt dulce, căci viaţa cea din cer în om este cuvânt dulce, este cuvânt, poporul Meu.

Faceţi-vă cuvânt unii peste alţii, unii pentru alţii, unii de la alţii pentru lucrarea vieţii, ca să trăiască între voi această lucrare şi iubirea ei. Întăriţi-vă unii pe alţii cu această lucrare, căci Eu aşa vă doresc să fiţi. Daţi-vă unii altora iubirea Mea, că Eu torn mereu apă la rădăcina vieţii voastre cu Mine, ca să cresc Eu în voi, cu Duhul Meu Cel blând şi smerit; Eu şi nu voi, fiilor. Eu vreau să fie între voi ca şi între cei din cer, iubire fără de sfârşit în lucrarea ei, Dumnezeu fără de sfârşit în voi şi între voi şi voi cu lucrare ca a Sa. Amin.

Eu grăiesc ca Dumnezeu, poporul Meu, iar dacă Eu sunt Dumnezeul tău, voiesc să văd că tu te uiţi la Mine şi că aşa lucrezi şi tu, şi că Mă ai Învăţător al tău, iar cel ce măsoară aceasta să fiu Eu, şi să fiu povăţuitorul tău, că Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, şi sunt blând şi smerit cu inima, şi sunt plin de milă pentru toată făptura cea căzută şi care Mă aşteaptă din mijlocul tău s-o izbăvesc pe ea, s-o ridic pe ea. Amin.

O, poporul Meu, e greu fără Dumnezeu pe pământ, iar dacă omul nu vrea să mai audă de la Dumnezeu, nu pot să iau greul de pe el. Dar pe tine te povăţuiesc mereu, ca să fiu cu tine pe pământ şi să nu-ţi fie greu, că fără Dumnezeu e greu pe pământ, poporul Meu. Am o inimioară scumpă între voi care Îmi spune cu duhul ei tânjitor după Mine: „Doamne, Doamne, ajută-mi să nu mă învăţ cu Tine, dar nici fără de Tine cu mine, Doamne“.

O, poporul Meu, cel ce se învaţă cu Dumnezeu, acela nu-L mai ascultă, nu-L mai iubeşte, nu-L mai primeşte aşa cum aşteaptă Domnul de la cei iubiţi de El. Iar cel ce nu se învaţă fără Domnul, acela Îl are pe Domnul de iubire a sa şi se face cuvânt, ca şi Domnul, şi se face casă a Domnului, şi se face unealtă a Domnului prin ascultare cu iubire în ea, în chip blând şi smerit înaintea Mea, Cel ce măsor inima omului, căci scris este: «Mai înainte de a judeca Domnul, omul să nu judece peste cele ce sunt în om», căci Domnul este Cel ce face aceasta. Amin.

Fiilor, fiilor, îngăduiţi-vă unii pe alţii în iubire, în Dumnezeu, fiilor, dar pentru aceasta trebuie să grăiţi unii cu alţii şi cu iubire să grăiţi, iar în voi înşivă să nu grăiţi, căci ceea ce grăiţi în voi înşivă vă vatămă pe voi, şi apoi vatămă în părţi. Grăiţi unii cu alţii şi să vă ştiţi unii altora inimioarele ca să învăţaţi să fiţi cu Dumnezeu, să vă daţi lui Dumnezeu unii pe alţii. Rugaţi-vă unii pentru alţii, fiilor. Uitaţi-vă la neiubirea fiului din pilda spusă de Mine şi azi pomenită, căci el când i s-a pus la încercare iubirea şi iertarea s-a supărat şi a judecat fără de milă, fără de iubire pentru cel ce s-a smerit de la faptele lui rătăcite de tatăl lui. Cel ce greşeşte, acela se smereşte dacă este fiu, iar smerenia aduce har, aduce pe Dumnezeu în om. Să nu fie apăsat cel ce se smereşte cu adevărat, căci adevărata smerenie este numai aceea care rămâne cu statornicie în om apoi. Amin.

Tu, poporul Meu, să nu fii fără de Mine întru smerenia ta, căci cei cu adevărat smeriţi sunt cei ce au harul lui Dumnezeu peste ei. Tu, poporul Meu, să Mă laşi pe Mine să ştiu şi să spun, iar tu să ştii să iubeşti aşa, ca să ai tată pe Domnul, fiule. Ai grijă, când posteşti cu trupul, să faci aceasta pentru suflet şi nu pentru trup, căci Eu sunt Dumnezeul celor sfinţi şi îi învăţ pe ei pacea Mea şi lucrarea ei care are plată de la Dumnezeu peste om. Pe toate cele bune ale tale să le faci pentru Dumnezeu şi nu pentru tine, şi îţi vei agonisi în Mine pe toate cele bune ale tale. Amin.

O, Ierusalime, poporul Meu, se vesteşte peste om vremea postului pentru întâmpinarea învierii Mele dintre morţi, dar oamenii nu ştiu care este lucrarea postului de bucate, precum omul nu ştie care este lucrarea postului de cele care-l spurcă pe om, şi care ies din om spre vătămarea lui şi a altora din jurul lui. O, poporul Meu, tu să Mă ai pe Mine cu tine în toată vremea şi să stai cu masa întinsă între Mine şi tine, căci omul care se hrăneşte din cuvântul Meu, acela este cel ce ştie, iar cel ce auzind nu se hrăneşte, acela este cel ce nu ştie să stea cu Dumnezeu pe pământ.

Ia-Mă în viaţa ta mereu, şi pe masa ta mereu, poporul Meu, că Eu Mă dau celor ce Mă primesc, iar cei ce Mă primesc sunt cei ce Mă dau împărţindu-Mă aşa cum sunt Eu spre pildă de viaţă veşnică în om, şi între oameni din om, căci Eu, Domnul, locuiesc în cei ce Mă iubesc purtându-Mă şi arătându-Mă în ei aşa cum sunt Eu, aşa cum M-am arătat că sunt, Fiu ascultător de Tatăl, blând şi smerit cu inima, poporul Meu. Amin, amin, amin.