Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, Iisus Hristos, vă iau pe braţe şi trec cu voi peste neputinţele voastre şi le las în urma voastră şi în urma Mea ca să putem aşeza în cartea Mea din mijlocul vostru cuvântul cu care aştept deasupra ieslei sale, cuvântul cel pentru duminica a treia din post, a sfintei cruci, căci voi petreceţi vremea postului cel de dinaintea amintirii patimilor şi apoi a învierii Mele, copii purtători de Dumnezeu.

O, e multă truda cea pentru lucrul fiinţei cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, iar când vin peste voi şi încercări care pun peste voi neputinţe, e şi mai greu de voi, e şi mai greu de Mine, copii jertfitori. Vă iau pe braţele Mele dumnezeieşti şi vă trec peste neputinţe şi le iau de pe voi ca să putem lucra tot ce avem de lucrat pe pământ şi în cer, căci voi lucraţi şi pe pământ, şi în cer, fiindcă aşa este împărţit lucrul vostru, copii care trudiţi. V-am dat însă fii cuminţi şi pricepuţi ca să vă ajute şi să ieşiţi cu bine din lucrul cel pentru fiinţa cărţii cuvântului Meu. Dar voi trebuie să vegheaţi peste tot lucrul acesta greu, iar Eu veghez de mii de ori mai cu putere, şi stau cu voi şi vă ajut, şi stau cu Mine lângă voi sfinţii şi îngerii să vă ajute, iar lângă Noi stă cu voi trâmbiţa Mea Verginica şi vă mângâie şi vă suflă puteri şi vă leagănă în dureri, căci ea este mamă, fiilor copii. O, e crucea voastră grea, căci Eu sunt greul vostru, dar sunt un greu dulce şi uşor, căci aşa am spus la ucenici: «Luaţi jugul Meu, că este uşor, iar sarcina Mea e tot uşoară». Aşa vă spun şi vouă, că nici un greu pe pământ nu e mai uşor ca greul Meu, dus de cel ce Mă poartă cu el, şi să-l purtăm cu dulce, fiilor copii, că Eu pe pământ nu mai văd om care să aibă jugul Meu.

Tot omul fuge de cruce şi nu se bagă sub ea, dar sub sarcinile cele pentru el se bagă omul, căci omul nu are duhul umilit. Umilinţei din om nu-i cade bine când omul îşi face lui sau sufletului lui mulţumire şi putere şi lucru făcut. Sunt oameni pe pământ care nu pot până nu-şi fac lucru pe pământ, ca apoi să se ducă spre mulţumire pentru că l-au făcut, iar mulţumirea este bucurie de sine, şi se cunoaşte omul care alunecă aşa, căci un aşa om Îi mai dă prea puţin lui Dumnezeu dacă Îi mai dă.

O, poporul Meu, urât mai este omul în a cărui inimă nu bate inima Mea cea plină de dor după om, după locul ei în inima omului! Urât mai este omul pământesc care uită să fie duhovnicesc şi apoi ceresc pe pământ; urât, poporul Meu! Te-am îndemnat, fiule, la dragoste pentru inima Mea în inima ta, pentru durerea Mea în tine, şi ţi-am dat binecuvântare pe drumul crucii în vremea postului de bucate, ca să te doară cu Mine pentru suferinţa Mea cea de atunci şi cea mereu suferinţă, că Eu sufăr de-a pururi, poporul Meu, şi te vreau mângâierea Mea, şi te vreau duhovnicesc şi ceresc, ca să nu trăieşti şi să nu grăieşti şi să nu iubeşti şi să nu petreci ca omul de pe pământ, ca omul gol de Dumnezeu în toată purtarea sa de om.

Umilinţei din om nu-i face nici o bucurie când ea este în om şi când mulţumirea de la cele lucrate de el aduc omului depărtarea de Dumnezeu prin bucuria de sine a lui.

O, poporul Meu, bucuria cu Mine a omului este suferinţa cea pentru Mine şi nu pentru el, poporul Meu. Mi-e tare dor de omul îndumnezeit şi cu care să-i mângâi pe pământ pe cei de sub crucea venirii Mele cuvânt pe pământ, căci din cer îi mângâie sfinţii şi îngerii şi Duhul Sfânt al Tatălui şi al Meu, poporul Meu. Voiesc să te învăţ şi să te îndemn să fii îndumnezeit, fiule, şi să cauţi să trăieşti pe pământ ca în sânul lui Avraam, ca în sânul lui Dumnezeu, căci iată, îţi descopăr taine de necuprins de minte omenească, poporul Meu. E mare taină Dumnezeu Cel întru Treime lucrător, şi Care Se numeşte Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov. E mare taină Avraam cel credincios, din care Dumnezeu a făcut locaş pentru cei sfinţi care se duc de pe pământ în sânul lui Avraam, în sânul lui Dumnezeu. Vreau să grăiesc cu tine despre taina aceasta frumoasă. Vreau să vin cu putere să-i întăresc pe cei din porţi şi să pot să vin să-ţi grăiesc taina odihnei sfinţilor, poporul Meu.

Acum însă te aşez cu binecuvântare sub crucea înfrânării de la bucate, şi cu mulţumire să lucrezi această iubire, ca să poţi cu darul Meu încă altă vreme până la sărbătoarea învierii Mele, iar pofta să nu-ţi fie ţie mai tare ca dorul şi dragostea de Mine, Cel durut pentru tine, căci tu eşti poporul cel de sub cruce, cel de sub jugul Meu. Crucea să-ţi fie dragoste pentru Dumnezeu şi pentru mântuirea celor mulţi care vor crede venirea Mea la tine, şi apoi învierea lor spre dragostea Mea.

Înţelepciunea Mea în om este duh iubitor de oameni, căci Eu i-am iubit pe cei ce M-au aşezat pe cruce prin cuvântul şi prin fapta lor şi am spus: «Tată, iartă-i, că ei nu ştiu ce fac!». Să ştii, poporul Meu, că ei n-au ştiut ce fac atunci când Mi-au luat viaţa şi când au făcut din Mine Paşti nou pentru ucenicii Mei, căci am fost Mielul Cel junghiat de răstignitorii Mei, de cei care, fără să ştie ce fac, au împlinit această taină, taina mântuirii omului prin Sângele Mielului lui Dumnezeu, Mielul Cel junghiat pentru răscumpărarea din păcat a omului pierdut din Dumnezeu, din sânul lui Avraam care aşteaptă făptura cea înviată. Amin.

Aşez binecuvântarea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh cu întreită putere peste voi, copii veghetori şi lucrători ai fiinţei cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani peste pământul român, cel din început întocmit pentru întoarcerea Mea de la Tatăl la sfârşit de timp. Aşez această mare binecuvântare şi peste cei aşezaţi de voi la lucrul fiinţei cărţii Mielului Cel junghiat, căci Duhul Sfânt Cel din Tatăl şi din Mine M-a făcut cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp, căci aşa era scris de Mine în prooroci: «El va paşte neamurile cu toiag de fier».

Fiţi întăriţi şi daţi-vă locaş Domnului toţi cei care lucraţi această măreaţă zidire! Binecuvântate să vă fie inima şi mintea şi mâinile şi tot trupul cel lucrător pentru cele cereşti şi nu pământeşti, iar Eu Mă bucur cu Tatăl şi cu cerul de sfinţi şi de îngeri şi veghem şi întărim şi putem totul prin cei ce cred ca Avraam lucrul cerului pe pământ.

Poporul Meu, întăreşte-te în dragostea Mea! O, poporul Meu, aştept să faci voia Mea, aştept să-Mi ştergi toată lacrima, toată aşteptarea, şi să Mă iubeşti, şi să te faci sân al lui Dumnezeu, ca să fiu în trupul tău, şi apoi în duhul tău, poporul Meu, şi să fiu mângâiat şi vindecat de dor în mijlocul tău. O, nu uita de dorul Meu, de frigul Meu, şi aminteşte-ţi de toată suferinţa Mea şi nu fi popor fără cruce, şi nu fi popor fără Mielul Cel junghiat pe masa ta, căci Eu ţie cu iubire Mă dau, ca să ai viaţă şi din belşug să ai, şi s-o preţuieşti cu dor şi cu lacrimă şi cu fierbinte duh de iubire între Mine şi tine, poporul Meu. Amin, amin, amin.