Mă slăvesc cu cuvântul, cu slava pe care o am de la Tatăl, iar Tatăl este în Mine când cuvintez, căci Dumnezeu este şi întru El, şi în afara Sa, şi toate sunt cuprinse întru El. Amin.

Sărbătoresc sărbătoarea cea pentru Maica Mea, iar ea este întru Mine, precum Eu sunt întru ea, şi nu este greu să înţeleagă omul taina dumnezeirii Mele în sfinţi, căci Eu le-am spus ucenicilor Mei: «Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; voi sunteţi în Mine, şi Eu în voi». Amin.

Pace şi putere peste duhul vostru vă dau, fiilor din porţi, şi deschideţi cartea ca să Mă aşez în ea cu sărbătoarea de azi, că tot cerul şi tot văzduhul de la pământ şi până la cer aşteaptă cuvântul Meu când vin cu el pe pământ, iar Eu, Domnul, dacă voi aţi putea să staţi înaintea Mea atât cât am Eu de grăit peste pământ şi peste voi, aş ajunge mai uşor şi mai curând la lucrare de slavă văzută şi la semnele şi minunile care să întărească credinţa în venirea Mea şi statul Meu în cei ce Mă poartă cu slava Mea din ei, şi aş ajunge mai curând la inima omului, căci Eu sunt cuvânt cu putere multă şi nu grăiesc ca omul cel învăţător pe pământ, care nu are putere în cuvânt ca să-l tragă pe om din sine şi să Mă aşeze pe Mine în om, şi să nu mai fie omul, ci Eu să fiu în om, iar omul să moară ca să trăiesc Eu în el. O, copii din porţi, dacă omul s-ar învoi să Mă lase pe Mine să trăiesc în el, ar fi omul mai mic ca Dumnezeu şi aş putea Eu din el, şi aş face din el împărăţie a Mea, aşa cum Mi-am făcut în toţi sfinţii în care a strălucit împărăţia Mea prin smerenia şi prin credinţa care strălucea în ei.

Mi-e dor de casă, şi am spus încă de când eram Dumnezeu văzut de om: «Vulpile au vizuine, şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are casă, nu are unde să-Şi plece capul şi să intre». Eu când intru în om ca să fiu Eu în el şi să nu mai fie el, Eu Îmi aplec capul când intru, căci sunt Dumnezeu, şi sunt smerit în Mine şi în om, că aşa este Dumnezeu, fiindcă omul cu greu îşi apleacă capul său pentru capul Meu ca să fiu Eu capul lui, cap al bisericii Mele să fiu, pentru că Eu Mă împart, şi nu Mă despart când Mă împart, aşa cum slujitorul celor sfinte ale Mele rosteşte când Mă frânge ca să Mă dea şi spune: „Se sfărâmă şi Se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se sfărâmă şi nu Se desparte“; iar când el rosteşte cuvântul Evangheliei peste biserică, se roagă şi spune: „Străluceşte în inimile noastre, Doamne, lumina cea curată a dumnezeirii Tale, spre înţelegerea cuvântului Tău“. Amin.

Mi-e dor de Mine în tine, omule, iar lumina cea curată a dumnezeirii Mele nu încape în tine ca să pot fi Eu un trup cu tine, căci scris este: «Vor fi amândoi un singur trup». Mi-e dor de casă în om, ca să fiu un trup cu omul, şi să Mă lase omul să trăiesc Eu în el cu faţa Mea şi cu strălucirea ei. Mă doare trupul în cei cu care-Mi împart durerea de la om, şi vin cuvânt pe pământ ca să-i spun omului că Mă doare, şi să-ţi spun şi ţie, poporul Meu, că Mă doare. Vreau să stau în om cu toată slava Mea, aşa cum stăteam în Moise, care nu ar fi văzut slava Mea nici el, nici fiii lui Israel dacă Eu nu eram în Moise. O, fiii lui Israel nu au vrut să fie decât fii ai lui Israel, dar fii ai lui Dumnezeu nu au voit să se facă, nu au voit să se nască din Dumnezeu, dar Eu am venit acum două mii de ani şi am luat trup ca omul cel mărginit cu trupul şi cu înţelepciunea şi i-am arătat omului că nu este de ajuns ce este şi cât este el, şi că trebuie să se facă Dumnezeu prin harul lui Dumnezeu. Dar omul este prea tare la cerbice şi nu vrea să iasă din el, aşa cum nici Israel n-a voit, pentru că el a dorit idol, el şi-a ales idol, şi pe Mine M-a dat la spate.

O, poporul Meu de azi, omul îl alege pe om, omul alege idol şi nu Mă alege pe Mine pentru el, iar Eu rămân în afara lui, şi de aceea plâng Eu fără de casă, şi plâng pentru că nu am unde să-Mi aplec capul şi să intru şi să fiu în om şi să fie omul în Mine. Dar am avut în toate vremile om în care Eu am stat şi am trăit şi am fost prigonit între oameni. M-am lăsat omorât de om acum două mii de ani ca să înţeleagă toţi cei de după aceea că omul nu Mă vrea în el, şi Mă răstigneşte ca să nu mai fiu. Chip de om am luat din trup de Fecioară, ca să nu trec peste puterea minţii omului şi să-l pot ajuta pe om să se facă Dumnezeu prin harul cel ceresc, venit pe pământ, şi să nu mai trăiască omul, ci Eu să trăiesc în el, că pentru aceasta M-a trimis Tatăl pe pământ în chip de om, şi Mă aşteaptă Tatăl cu omul în Mine, şi cu Mine în om. Mă aşteaptă Tatăl de două mii de ani să-l aşez din nou pe om în Dumnezeu. Amin, amin, amin.

– O, Fiule îndurerat, cât de mult Te-a durut în mine dumnezeirea Ta! Toată viaţa mea între oameni Te-a durut în mine pe Tine, Fiule Emanuel, copil plin de durere, iar omul nu vrea să fie copil precum ai fost Tu înaintea Tatălui şi înaintea mea şi înaintea oamenilor, Dumnezeule copil, copil al Tatălui şi copil al omului, copil născut din trupul meu cel plin de Dumnezeu, şi pe care l-ai iubit de Te-ai sălăşluit în el ca să Te naşti copil şi să asculţi aşa cum şi eu am ascultat de Dumnezeu în toată vremea trupului meu între oameni, şi să Te doară în mine durerea Ta de la om, Dumnezeule copil, că Tu ai ascultat în toată vremea ca un copil. Numai cel ce ascultă este copil, şi numai copilul ascultă, iar cel ce nu ascultă nu este ca Tine, şi este mai mare ca Tine, şi de aceea nu ascultă şi nu Te urmează şi nu-Ţi caută chipul Tău de copil ca să fie după chipul şi asemănarea Ta, iar Tu ai spus că a copiilor este împărăţia cerurilor, Fiule al meu şi Dumnezeule copil.

O, îi spun omului că Tu ai fost în mine, şi eu am fost în Tine mai înainte să-Ţi pleci Tu capul şi să mă faci născătoare a trupului Tău cel văzut şi pipăit şi răstignit de omul fărădelegii, de omul care s-a făcut mai mare ca Tine de Te-a putut doborî din el şi, apoi, dintre oameni, Dumnezeule copil, Care Te-ai dovedit ascultător până la moarte pe cruce, când Te-a durut în mine toată rana Ta de la om şi Te-a durut pe cruce toată nedragostea şi necredinţa omului care a căzut din Tine ca să nu Te mai asculte şi ca să se asculte pe el, Fiule ascultător, Care n-ai fost luat de pildă de nici un om, dar ai fost cuprins de fiii cei născuţi de sus, pe care i-ai cuprins şi cărora le-ai spus: «Eu în voi, şi voi în Mine, căci voi M-aţi primit de la Tatăl şi de la mama Mea».

Dar eu, Fiule durut, mă rog de om să nu facă cu Tine ce a făcut Israel, care a ales idolul şi nu pe Tine; care a ales omul şi nu pe Tine. Şi mă rog Ţie, Cel ce Te împarţi şi nu Te desparţi când Te împarţi, să străluceşti în inima poporului Tău de azi cu lumina cea curată a dumnezeirii Tale spre înţelegerea cuvântului Tău peste oameni, şi să vadă oamenii slava Ta din cei în care-Ţi pleci capul ca să Te faci din ei râul vieţii, cuvântul Tău peste pământ, Dumnezeule copil. Amin, amin, amin.

– Eu, mamă, ca un copil ascultător cum am fost, M-a durut în tine toată durerea lui Dumnezeu după om, M-a durut Duhul Meu în duhul tău, iar duhul tău te-a durut în Duhul Meu, căci cel ce se uneşte cu Dumnezeu, este un singur duh cu El.

Ce mai are de spus omul care-şi alege idolul în locul lui Dumnezeu; omul care-şi alege femeia în locul Meu? Ce mai are de spus un aşa om când Pavel, apostolul Meu, a rostit din Duhul Meu şi a zis: «Oare, nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de idol şi de desfrânată este un singur trup cu ea? Căci vor fi, zice Scriptura, cei doi un singur trup. Iar cel ce se alipeşte de Domnul, este un singur duh cu El. Oare, nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, şi pe Care Îl aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri, şi că trupul şi duhul vostru sunt ale lui Dumnezeu?».

O, mamă cu milă, îţi serbez numele şi harul, şi pe Mine în tine, şi curând vom sta cuvânt peste cei ce se vor aduna la izvorul Meu de cuvânt; şi prin fiii cei iubiţi, întru care acum binevoim, Îmi voi aşeza cuvântul peste cei fără de lumină şi Mă voi ruga Tatălui, Care este în Mine şi în Care Eu sunt, să strălucească în inimile lor lumina cea curată a dumnezeirii Mele spre înţelegerea cuvântului Meu. Amin. Iar pe poporul Meu îl rog să se adune şi să se uite în povaţa Mea de peste el, căci cuvântul Meu cel pentru el este strălucirea Mea întru înţelepciunea lui, mamă. Îi rog pe fiii cei zdrobiţi de durerile Mele în ei să-i strângă pe cei ce voiesc să înveţe taina dumnezeirii Mele în om şi să-i înveţe să se ridice spre cer tot mai aproape de cele de sus şi să înţeleagă ce este statul şi fiinţa Mea în omul cel cu duh dătător de viaţă precum am fost Eu, mamă.

Strânge-te cu dor, poporul Meu, şi învaţă tot mai mult şi tot mai bine cum să te închini lui Dumnezeu, ca să fiu Eu în tine, şi tu, în Mine, că omul se închină la om şi la idol şi la mintea lui de om, iar Eu, Domnul Cel pribeag, nu am unde să Mă aplec ca să intru. Strânge-te mereu, poporul Meu, şi să nu-ţi lipsească din mădulare când te strângi, şi uită-te în cuvântul Meu cel de peste tine şi învaţă statul Meu în mijlocul tău spre luminarea Mea în tine, şi spre luminarea lumii apoi, căci toate încep de la Dumnezeu şi de la tine peste pământ pentru Scriptura naşterii din nou a lumii, că tu ai în mijlocul tău stâlpul de foc şi de nor după care să te călăuzeşti şi în care Eu stau tainic şi blând înaintea ta, ca să nu te temi de vederea celor care Mă ascund de ochii tăi, de norul şi de focul cel tainic în care Eu stau ascuns şi te călăuzesc spre slava Mea şi a ta, popor cu numele Meu scris pe fruntea ta ca să nu mai fii tu, ci Eu să fiu fiinţa ta, copil călăuzit de Dumnezeu. Amin, amin, amin.