Te hrănesc, poporul Meu. Dacă nu te-aş hrăni, n-ai fi ceea ce eşti. Voiesc să fii, şi de aceea te hrănesc. Cine n-are hrana pe care o ai tu din gura Mea, din munca Mea cu tine, acela este altceva decât tine. Eu abia am aşteptat să fii tu, cel de azi, poporul Meu. Am aşteptat de la facerea lumii să vină vremea ta, poporul Meu, să vină vremea Mea cu tine, fiule de la sfârşit. Deschide guriţa şi mănâncă de la Mine. Deschide urechea şi inima şi mănâncă, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, toţi îngerii şi toţi sfinţii mănâncă la această masă a cuvântului Meu. Când văd ei că Eu am locaş pe pământ, când ei văd pe cei ce nu se văd că se fac grai pe pământ, îşi simt vremea lor cu Mine, îşi văd răscumpărarea lor cea mare şi bucuria pe care n-au visat-o nici pe pământ, nici în cer, căci taina acestei bucurii a fost acoperită până şi de Scripturi, poporul Meu.

Aud oameni şcoliţi care spun: „Unde este scris în Scripturi lucrarea aceasta pe care o face Dumnezeu cu ei?“. O, dacă Scriptura ar fi o carte şi atât, ar găsi omul în ea ce este scris în ea, dar ea este taina lucrărilor Mele, şi în cuvintele ei se vede bine taina acestei lucrări pe care o fac Eu cu tine azi, poporul Meu. Omul însă nu este învăţat cu taine. El e învăţat cu lucru pipăit, cu negru pe alb dacă el n-a vrut să treacă cu Mine dincolo de el şi să înveţe tainele Mele. Cuvântul Scripturilor acoperă în el lucrarea Mea de azi, iar Eu prin izvorul acesta am vorbit omului greoi la minte şi la credinţă şi M-am spălat de necredinţa omului, căci necredinţa vine de la păcate, poporul Meu. Acum două mii de ani le-am spus celor de atunci, cărora le vorbeam cuvântul vieţii, şi le-am spus: «Cine voieşte să facă voia Mea, acela va înţelege cuvântul acesta că este de la Dumnezeu, şi Mă va vedea pe Mine în cuvântul acesta». Dar iată, necredinţa vine de la păcate şi niciodată ea n-a venit pe alt drum, căci îngâmfarea şi semeţia şi iubirea de sine şi lăcomia, toate sunt duhul slavei deşarte, păcate împotriva credinţei, şi omul nu poate propăşi din pricina lor atunci când el dă să vină după Mine.

Te hrănesc mereu, poporul Meu. Am pe fiii de la iesle, cărora le dau ca să-ţi dea de la Mine ca să crească ei şi tu, poporul Meu, ca să nu dai tu înapoi din crescut, căci omul crescut este cel ce face voia Mea. Eu trebuie să te cresc mereu, până acolo unde omul cel necredincios să Mă vadă în tine şi să zică: „Ce este acest popor?“ şi iarăşi să zică: „Hai să ne suim în acest munte să învăţăm legile vieţii, legile Domnului“. Amin.

O, poporul Meu, curg de la Mine legile vieţii peste pământ, şi tu eşti albia pe care Eu vin. De aceea ies cu tine, şi omul se învaţă să ştie că eşti poporul Meu, că te vede cu Mine şi nu cu el şi nu cu lumea lui. Când lumea vine la tine să te vadă, vine că o chem Eu. Eu şi nu tu. O chem şi îi dau hrană de pe masa Mea cu tine şi o fac să se bucure cu bucurie sfântă la masa Mea cu tine, şi o chem spre viaţă, dar grijile ei o trag iarăşi spre ele, şi lumea e greu de înviat. Te-am pus în mijlocul lumii ca să-i arăt că poate şi că nu vrea să poată. Eu când am venit şi M-am făcut Om din om ca şi omul, am făcut aşa ca să-i arăt omului că poate şi că nu vrea. Acum când te-am aşezat pe tine înaintea Mea şi înaintea lumii ca să faci tu voia Mea, am făcut aşa ca să-i arăt omului că poate şi că nu vrea. Tu eşti semnul pe care l-am dat Eu lumii mai înainte de ziua cea mare a arătării Mele când Eu voi sta pe norii venirii Mele cu sfinţii, deasupra lumii, şi când tu vei fi ridicat lângă Mine pe nori ca să-Mi faci primirea, poporul Meu.

N-are nimeni cu ce să-Mi facă primirea când voi veni, şi de aceea Eu Însumi Îmi fac această pregătire. Îmi trebuie pământ sfânt şi om sfânt pe el. Îmi trebuie credinţă şi credincioşie de la om. Îmi trebuie iubire numai pentru Mine la om. Îmi trebuie casă şi masă şi haină şi hrană la om, şi toate după voia Mea, şi toate acestea să Mă aştepte să vin. Eu Însumi Îmi fac această pregătire, Eu Însumi, că omul nu ştie să Mi-o facă. Eu Însumi te-am aşezat înaintea Mea, şi Eu te gătesc, poporul Meu, şi te dau semn lumii mai înainte de ziua venirii Mele. Amin. Tu eşti semnul Fiului Omului, eşti poporul care duce prin lume viaţa Mea, crucea Mea, jugul Meu şi vestea Mea peste pământ. Să nu te temi. Nicicum să nu te temi că nu poţi, căci tot Eu pot. Tu numai să fii; tu numai să stai aşa cum te aşez Eu; tu numai să faci ce-ţi dau Eu să faci, iar Eu sunt Domnul, şi împlinesc. Amin.

O, lume şi iar lume! O, lume împodobită cu podoabele slavei tale deşarte! Îţi dau să vezi. Amin. Când vezi că Eu Îmi aşez un popor în mijlocul tău ca să-l vezi, când vezi că Eu Mi-l gătesc în legile Mele cele sfinte, când vezi că dragostea Mea şi dragostea lui sălăşluiesc în mijlocul lui laolaltă, când vezi petrecerea Mea cea sfântă cu el, când vezi hrana lui şi hăinuţa lui şi căsuţa lui şi toate ale lui spre asemănare cu Mine, să ştii şi să înţelegi, şi să crezi apoi, că Eu, Domnul, sunt la uşă şi vin. Amin. Acesta este semnul pe care ţi-l dau până să vin. Acesta este solul pe care-l trimit la tine ca să-ţi dea de veste că Eu vin. Amin. Eu sunt Cel Drept, şi nu te iau pe neştire cu venirea Mea. Ba încă te şi chem la masa Mea cu ucenicii Mei cei de azi şi Îmi slobozesc peste tine cuvântul vieţii ca să te laşi cuprins în el. Tu însă eşti dusă de grijile vieţii tale, şi viaţa Mea n-o vrei. Un picuţ, şi vei vrea şi tu viaţa Mea, dar ea va fi atunci departe de tine. Eu încă te aştept. Un ceas te mai aştept, şi nu te mai aştept apoi. Eu sunt Omul Care vine de la Tatăl la tine, Omul Care vine din cer după om ca să-l tragă pe om la Tatăl. Dacă ar veni înger după tine, ai zice că nu pricepi adevărat. Eu sunt Omul Cel de la Tatăl întocmit în om, şi am luat chipul omului cel întâi zidit, chipul şi asemănarea lui cea dinainte de căderea lui din Dumnezeu, şi aşa am venit, şi aşa vin, şi tot ochiul Mă va vedea când vin, ca să nu fie nedumerire; şi nu va fi, că unde este Domnul, este cu totul, întru toată înţelepciunea Sa în cer şi pe pământ, şi Îmi voi arăta semnul cum că Eu sunt, că-Mi voi ridica poporul cel pregătit şi voi sta cu el pe nori în văzul tău, o, lume care zăboveşti! Şi atunci vei înţelege că Eu am fost în calea ta cu lucrarea Mea şi că n-ai vrut să Mă cunoşti şi că n-ai vrut să vii şi că n-ai vrut să Mă aştepţi să vin şi să te iau la sân. Eu încă te mai aştept. Un ceas te mai aştept, şi nu te mai aştept apoi, şi voi sta pe nori şi Îmi voi striga poporul să vină la Mine pe nori şi să Mă întâmpine în văzul tău, pentru adevărul Meu. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, smerenia ta întru Mine să fie taina ta, taina celor ce ştiu să trăiască pentru viaţa cea de veci. Aceasta să fie taina ta, că e greu pentru om fără Dumnezeu, şi să mai ştie şi adâncul şi lucrarea cea cu folos a acestei taine care-i dă omului vecia cea dulce unde nu este suspin. Nu e om pe pământ să ştie să-Mi facă primirea cu pâine şi cu sare. Nu ştie nimeni taina smereniei de inimă, taină care întâmpină pe Domnul la venirea Sa. Nu ştie nimeni decât Eu, şi Eu Însumi Îmi fac această pregătire în om şi de la om, aşa cum am lucrat mereu în om când am aşezat pe pământ lucrurile Mele. O, nu am ce să iau din mâna omului lucrare. Dacă Eu nu v-aş învăţa, dacă Eu nu v-aş hrăni mereu, nici voi n-aţi şti, darămite omul de dincolo de Mine! Omul are pretenţie la om, şi nu ştie că numai Eu trebuie să am pretenţie la om. Eu şi nu omul. Omul trebuie doar să-l ajute pe om, pe omul care cere ajutorul, pe cel ce ia peste el ajutorul de la om, de la cel ce se învoieşte la cerinţa omului, şi fiecare om ar trebui să lucreze aşa, ca să fie el plăcut lui Dumnezeu şi nu omului. Iată, omul nu trebuie să aibă pretenţie la om, şi el nu ştie aceasta ca să nu facă aşa; că, ce ştii tu, omule, dacă-l vei mântui pe celălalt? O, poporul Meu, numai Eu trebuie să am pretenţie la tine; numai Eu. Iar tu să simţi că eşti al Meu şi să faci voia Mea. Amin.

Din nou voi face serbare cerească şi vom chema omul la serbare, şi vor fi nuntaşi, şi vor fi lăutari, ca să ştie lumea şi de nunta Mea, nu numai de nunta ei. Nunta ei nu e nuntă, ci e desfrânare. Nunta ei e minciună. Mirele şi mireasa ei e minciună, şi Eu voiesc să-i arăt lumii această minciună a ei şi să te arăt pe tine adevărul Meu, poporul Meu.

Hai să ne gătim pentru zile de nuntă, fiilor de la iesle. Ascultaţi cuvântul Meu şi puneţi-l peste poporul Meu ca să se gătească pentru Mine, că iarăşi Mă arăt cu slava Mea peste pământ, ca să schimb omul la faţă pentru serbările Mele cu voi.

Voi, cei care-Mi auziţi cuvântul, staţi bine în faţa zilelor Mele cu voi şi cu poporul Meu peste pământ. Învăţaţi-l pe om să-L vadă pe Dumnezeu, să ştie cărarea spre El, căci s-au sculat mulţi cu dor de slavă de la Mine între oameni şi se strâng grupuri şi perechi ca să lucreze cu Duhul Sfânt peste mulţi, zic ei, şi îşi zic că se pricep s-o facă, dar ei se simt bine să facă aceasta şi atât; le place să lucreze peste oameni cu cele ce ştiu ei despre Dumnezeu, şi aceştia se bucură cu plăcere de lucrul lor. Dar Eu nu pot lua nimic pentru Mine din aşa muncă, fiindcă dacă se bucură omul de aşa lucru, nu Mă mai pot bucura şi Eu. Cei ce au lucrat pentru Mine, aceia au fost trimişi de Mine, iar calea acestora a fost şi este cu urcuş, nu cu bucurii plăcute, nu cu fericire, ci cu lacrimi şi cu adevăr şi cu jertfă pentru Mine şi pentru om, ca să-l tragă pe om la Tatăl. Totul e vopsit pe cărările pe care omul scrie numele Meu. Cărarea Mea e aşa cum a fost ea acum două mii de ani, şi Eu n-am încăput după voia Mea cu ea nici atunci, nici acum. De aceea Mi-am făcut cu voi şi la voi grădini, şi ele sunt ale Mele şi nu ale omului, şi Eu îl chem pe om să vadă slava Mea pe care v-am dat-o vouă s-o purtaţi pe pământ. Amin. Vă povăţuiesc mereu, ca să ştiţi cum să purtaţi faţa Mea şi slava Mea peste pământ, căci cei firavi n-au a se mări decât cu mila Mea şi cu slava Mea şi cu puterea Mea peste ei. Amin.

Pregătiţi zilele slavei, fiilor de la iesle. Aşezaţi pe poporul Meu înaintea Mea pentru faţa Mea în el şi pentru slava Mea prin el. Nimeni nu ştie să facă aceasta, decât voi, cei ce aveţi de la Mine. Ţineţi în mâinile voastre această pregătire şi arătaţi lumii faţa ei, şi arătaţi-i faţa Mea, şi să se ducă până la margini serbările Mele cu voi şi faţa lor, şi daţi-le faţă cerească, daţi-le viaţă cerească. Lucraţi în numele Meu peste inimile acestui sătuţ, sătuţul cuvântului Meu. Fiţi cu faţa Mea în mijlocul lui şi daţi-i semn spre împărăţia Mea din mijlocul vostru.

Chemaţi la nuntă, fiilor, chemaţi în lung şi în lat, că Eu vă voi ajuta să puteţi şi să aveţi. Aşa făceam şi Eu cu mulţimile care veneau să Mă vadă. Le dădeam pâine, le dădeam cuvânt, le dădeam ce Îmi cereau, ca să rămână numele Meu pe veci, şi urmele Mele între oameni, ca să calce ei apoi pe urmele Mele şi să se poarte spre Mine. Aşa şi azi lucrez, şi cu voi lucrez. Voi nu ştiţi, dar Eu ştiu cât de mulţi se minunează de voi şi de lucrul Meu cu voi, căci Eu sunt Cel minunat Care sălăşluieşte cu voi.

Acum, pun puteri cereşti în lucru lângă voi, ca să pregătim slava cerului pe pământ cu voi şi să vină lumea să vadă focul iubirii în care voi staţi şi să se încălzească la el. Amin. Iubirii Mele îi este dor de tot ce va fi pe pământ pentru ea, iar voi sunteţi calea pe care Eu aduc pentru ea pe pământ pe toate ale ei cu voi, şi apoi ne vom întâlni în văzul tuturor celor de pe pământ şi ne vom ridica deasupra, ca să vadă toţi ziua Mea cu voi, ziua când Eu voi veni să Mă arăt cu voi spre judecata necredinţei, căci David aşa a zis: «Tu, Doamne, din cer ai făcut să se audă judecata, şi pământul s-a temut, şi apoi s-a liniştit». Amin.

Şi acum, rostesc din vreme şi zic: binecuvântată să fie sărbătoarea Mea cu voi când Eu Mă voi întâlni cu omul în grădinile Mele cu voi, în locaşurile credinţei voastre, că Eu le întocmesc pe cele plăcute Mie pe pământ, la credinţa voastră, fiilor, şi Eu pot totul prin cel ce se dă Mie cu totul. Amin.

Pace şi dragoste ca în cer, şi strai de serbare sfântă, şi soare dulce şi senin, şi grai viu şi cântec de leagăn să fie în grădiniţele serbărilor Mele cereşti pe pământ cu voi. Amin. Pâine din cer şi de pe pământ, iubire din cer şi de pe pământ, cuvânt din cer şi de pe pământ, sărbătoare din cer şi de pe pământ, mângâiere din cer şi de pe pământ, toate în Duhul Meu. Amin. Aşa să fie la serbare. Mire din cer, şi mireasa de pe pământ. Mire în cer şi pe pământ, şi tot aşa şi mireasa. Amin.

Cuvântul Meu vă însoţeşte, şi el pregăteşte, şi el poate. Să vină lăutari, să vină doinaşi, să vină lăudători cu cântări şi să laude zilele slavei Mele cu voi. Să vină inimi dulci să se îndulcească de viaţă din cer. Şi totul va veni, aşa cum este cuvântul. Amin. Eu, Domnul, Cel ce vine, trimit pe îngerii Mei să adune la serbare de nuntă, căci Tatăl tânjeşte pentru mângâierea Mea.

Tânjeşte Tatăl după tine, poporul Meu de azi. Tânjeşte Tatăl după mângâierea Mea. Şi vor tânji după tine toţi cei nemângâiaţi, curând, curând, şi îşi vor vinde viaţa lor ca să aibă de la Mine viaţă ca a ta, şi tu vei fi mângâierea multora şi nu vei şti ce vei fi, şi vor şti cei ce vor simţi mângâierea, iar tu vei fi cuprins de sus şi de jos în pacea zilelor Mele cu tine, poporul Meu. Tu eşti taina mângâierii pe care Mi-a promis-o Tatăl când M-a trimis pe pământ să Mă fac Om. Şi atunci Eu am prins bucurie, şi M-am dat jertfă apoi, ca să ai tu azi mângâierea Mea şi ca să-Mi fii tu mângâiere, căci adevărata mângâiere o au cei ce cred în Mine în vremea venirii Mele pentru mângâierea lor acum, şi de-a pururi, şi apoi pentru vecii. Pentru aceştia Eu sunt Cel de acum, căci aşa sunt cei ce cred, şi aşa au fost toţi cei care au crezut. Cei ce cred nu sunt cei ce se mângâie cu cele de ieri, ci se bucură de cele ce sunt acum, căci Eu sunt mereu acum, şi de-a pururi, şi sunt pentru vecii apoi.

Tânjeşte Tatăl după tine, poporul Meu cel de acum. Tânjeşte Tatăl după mângâierea Mea şi a Lui. Tu eşti taina mângâierii care se împlineşte acum cu Mine şi cu sfinţii Mei care au aşteptat în timp pe cele de acum, pe tine, cel ce eşti mângâierea Mea, taina mângâierii care se împlineşte acum.

Pace ţie, şi fii pacea Mea, şi fii mângâierea Mea, popor al mângâierii. Duhul Sfânt Mângâietorul Se naşte în tine şi naşte cu tine mângâierea care vine de la Mine peste pământ, căci duhul credinţei pentru venirea Mea este chiar duhul mângâierii, Duhul Sfânt Mângâietorul, Care Se sălăşluieşte în fiii mângâierii. Amin, amin, amin.