Poporul Meu, sunt Tatăl Savaot, iar Fiul Meu este în Mine şi este în tine, că El te-a învăţat să stai în duh de biserică, poporul Meu. O, vino în ascultare, şi nu te teme când Domnul îţi grăieşte. Nu te teme, ci ascultă. Amin, amin, amin.

Poporul Meu, cel ce ascultă nu se mai teme, tată. Nu se teme nici cel ce nu ascultă, dară cel ce ascultă! O, nu te teme când Domnul îţi grăieşte. Fiul Meu S-a jertfit cu totul pentru viaţa ta. Ai nădejde în Fiul Meu, poporul Meu, că Eu sunt în El, şi El în Mine şi în tine, ca să poţi şi ca să fii, căci S-a jertfit şi ţi S-a dat ţie ca să fie în tine, fiule creştin. Duhul rău ştie aceasta şi dă să-ţi taie mereu calea, dar tu fii blând şi smerit ca Fiul Meu, că El aşa i-a învăţat pe ai Săi, iar cine este aşa, îl întăreşte pe Fiul Meu în el, şi pe el în Fiul Meu, şi lucrează aceasta cu blândeţe şi cu smerenie, iar cel ce face aşa, nu se teme, şi iarăşi zic: nu se teme. Amin.

Eu, Tatăl, Mă fac cuvânt peste tine, Ierusalime mic, şi îţi întăresc în tine blândeţea şi smerenia Fiului Meu, că doresc cu mare dor să nu te mai temi. Fiul Meu poate în cel ce este cu El şi ca El, poate cu putere pentru acela, şi pentru om din acela. Cel ce este blând şi umilit, acela este în Fiul Meu şi nu se teme, că este Fiul Meu în el. Ucenicii care pescuiau şi care-L aveau pe Domnul cu ei în barcă, dacă a venit furtuna şi barca era ameninţată de valuri, El le-a spus lor: «Nu vă temeţi!», şi marea s-a liniştit la cuvântul Său, şi ucenicii s-au liniştit şi ei. Amin.

Eu, Tatăl, te învăţ să nu te temi, Ierusalime, şi te îndemn să fii ca Fiul Meu, blând şi smerit. O, poporul Meu, să ştii, tată, că nădejdea în El îl face pe El să stea cu tine şi să aibă putere în tine şi să trăiască prin tine Fiul Meu. O, tată, El ştie că tu eşti micuţ, dar şi tu să ştii că El e Dumnezeu mare şi că poate pentru tine ca să poţi tu pentru El cu blândeţe şi cu umilinţă, popor mititel, că Eu, Tatăl, îţi grăiesc ca celui mai mic. O, să nu fie în tine nici unul mare, căci cine este blând şi smerit, acela este mic, nu este mare; acela este dulce şi este uşor pentru oricine, şi este cald cu inima şi cu graiul, şi este credincios în toate, că are pe Fiul Meu. O, tată, dragostea s-o înveţi pe dinafară, căci cine nu o are pe ea, este slut. Dacă n-ai avea pe nimeni, ai pe Fiul Meu, şi El îţi dă faţă, şi El îţi dă viaţă ca viaţa Lui, îţi dă din viaţa Lui. Amin.

O, să le dai, Fiule al Meu, să le dai, tată, că sunt mici. Să le dai, să nu ducă lipsă cei mici. Eu, Tatăl, Ţi-am luat-o înainte cu cuvântul ca să le spun de blândeţea şi de umilinţa Ta, copile blând, Fiule al Meu şi al mamei Fecioara, că ea Te-a dat oamenilor blând şi smerit, precum Eu Te-am născut. Amin, amin, amin.

– Slava Mea, Tată, este slava Ta. Cuvântul este slava Noastră, dar omul fără cunoştinţă nu ştie aşa, şi de aceea se poartă omul după semne, după minuni, după închipuiri amăgitoare, care-l despart pe om de slava cea de sus şi îl duc la semeţie pe om. Eu, Tată, am luat din Tine duh blând şi smerit; din Tine, şi din mama Mea Fecioară, pe care o iubesc aşa cum o iubeşti Tu, Tată. Blândeţea şi smerenia ei Mi-au dat din ele, şi Eu le-am purtat şi le-am dat celor ce au avut nădejde prin Mine în Tine, Tată. Cine fuge de Dumnezeu nu ştie ce este nădejdea, Tată, dar Eu pe cel ce vine la Mine nu-l scot afară, ci îl aduc întru nădejde, iar el apoi trebuie să lucreze blândeţea şi smerenia, ca să poată sta întru Mine pentru nădejde şi pentru credinţă şi pentru dragoste, Tată.

Cel ce ştie ce este nădejdea, acela primeşte darul credinţei, şi apoi lucrarea dragostei, şi apoi el este fiul Tatălui Meu şi împreună cu Mine prin nădejde, prin iubirea nădejdii, care ştie să iubească fără capăt pe Dumnezeu. Amin.

O, mamă Fecioară, vino lângă Mine cu cuvântul. Cei din cer sunt cuvânt, mamă, iar cei de pe pământ care sunt ai Noştri tot aşa să fie: cuvânt, mamă. Cine-l poate şti pe cel blând şi smerit dacă acela nu s-ar face cuvânt, cuvânt blând şi smerit, mamă?

– Eu, Fiule ceresc, sunt mamă, şi sunt numai una. Eu numai pentru Tine m-am născut. Eu numai pentru Tine am trăit. Şi dacă a fost aşa, am avut mult har, că altfel nu se putea. Am avut blândeţea şi smerenia inimii, şi Tu le-ai luat din mine la naşterea Ta şi le-ai purtat ca şi mine pe pământ înaintea oamenilor şi Te-ai făcut Fiu al meu prin ele.

Eu numai pentru Tine m-am născut, Fiule. M-am născut pentru ca să-Ţi dau Ţie trup între oameni. Şi Ţi-am dat, că aşa a fost voia Tatălui şi voia Ta, iar eu am fost împlinirea voii lui Dumnezeu pe pământ, şi Tu ai venit şi ai fost voia Tatălui, şi tot aşa eşti şi acum, că iarăşi vii de la Tatăl, făcând voia Lui, venind şi învăţând pe poporul Tău de azi şi pe toţi cei ce cred în venirea Ta de azi. Venirea Ta este cuvântul care-l învaţă pe om să vină la Tine, iar eu mă bucur cu blândeţe şi cu smerenie de ţara venirii Tale, şi nu încetez s-o pun înaintea Tatălui şi înaintea Ta, Fiule Doamne, zicând:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susţine cu a Ta mână coroana română”.

Mă bucur pentru ţara venirii Tale, Fiule Care vii. Tatăl Ţi-a pregătit-o încă de la facere ca să faci Tu din ea acum, la a doua Ta venire, cer nou şi pământ nou, popor nou pentru Tine, ca să ai popor pentru venirea Ta şi ca să-l iei lângă Tine pe nori când va fi facerea din nou a lumii. Amin.

O, popor al venirii Fiului meu! El te-a răpit dintre oameni şi te-a luat la sân şi te-a făcut popor nou, aşternut al venirii Lui. Norul pe care stă El şi sfinţii Lui stă deasupra ta, şi îţi grăieşte Domnul din nor, iar grădina Lui cu fii în ea îţi aduce ţie glasul Lui care te învaţă. Să fii atent la învăţat, că eu îţi dau ce I-am dat şi Fiului meu la naşterea Lui din mine. îţi dau darul meu şi îţi spun: să fii blând şi smerit cu inima aşa cum este El, Fiul meu şi Domnul tău, Domnul Care vine, căci Cel ce vine este Domnul Dumnezeul tău, Ierusalime român, popor al venirii Domnului. O, cine te-ar fi născut pe tine ca să fii dacă nu era peste tine venirea Fiului meu? Eu m-am născut pentru Fiul meu, şi tot aşa să fie şi naşterea ta, şi tot aşa să fie şi viaţa ta. Duhul blândeţii şi al smereniei să fie faţa ta şi inima ta şi fapta ta şi graiul tău şi nădejdea ta, popor al mângâierii. O, nu te teme, căci tu eşti cel mângâiat. O, nu te teme, căci tu eşti cel învăţat de Dumnezeu. Stai în ascultare când Domnul îţi grăieşte, şi nu te teme. O, nu te teme, ci ascultă. Amin. Cel ce ascultă nu se teme. Ascultă aşa cum îţi cere El, că El le spunea mereu ucenicilor: «Nu vă temeţi!», şi le spunea: «Pace vouă!», şi le spunea: «Bucuraţi-vă!», că fără Domnul e greu pe pământ. Eu sunt mamă şi ştiu durerea celor de pe pământ. Aş da pământul cu tot ce e pe el, l-aş da Fiului meu, dar omul nu vrea aceasta. Eu sunt mamă şi ştiu durerea şi dorul celor ce au pe Fiul meu pe pământ.

Să le dai, Fiule scump, să le dai nădejdea cea care îi ţine în Tine. Să-i faci coroană pentru ţara venirii Tale şi s-o păzeşti prin ei. Amin. Unde sunt ei, Tu să păzeşti. Unde sunt ei, Tu să iubeşti, şi să faci cer nou şi pământ nou pentru ei şi pentru sfinţi, Doamne. Unde sunt ei, Tu să aşezi credinţa şi nădejdea şi dragostea. Amin. Dragostea care poate totul pentru Tine şi pentru ei, aceasta să le dai, Fiule al meu. Când erai puişor mic, eu Te priveam cu iubire şi cu durere, şi Te vedeam pe cruce, şi nimeni nu ştia lacrima mea şi jalea din inimă. Te strângeam la piept şi ştiam ce vei fi, şi aşteptam biruinţa învierii Tale, şi apoi, pentru mine, aşteptam venirea mea lângă Tine. Acum aştept cu totul venirea Ta cu sfinţii şi cerul cel nou şi pământul cel nou şi cele ce va să fie, Fiule Care vii.

Să le dai cu multul blândeţea Ta şi smerenia Ta la cei mici ai Tăi de azi. Să nu-i laşi în tristeţi, să nu-i laşi în apăsări, Fiule. Păzeşte duhul lor. Dacă ei sunt săraci cu duhul, dă-le bogăţia duhului blândeţii şi al smereniei, pentru Tine, şi unul pentru altul. Duhul blând şi smerit alungă tăcerea, alungă tristeţea care vine de la tăcere, alungă nepăsarea de la om şi îl face frumos pe om. Aşa să le faci Tu lor, aşa să le dai. Amin, amin, amin.

– O, de ce vin Eu mereu la ei, Tată? O, de ce vin Eu mereu şi le grăiesc, mamă?

Tatăl Meu şi mama Mea au lucrat peste tine, poporul Meu. M-au rugat pentru tine, fiule, iar Eu te rog pe tine să ai dragoste şi s-o înveţi pe dinafară, căci cine n-o are pe ea, este slut, este urât. Eu însă te-am numit pe tine copil frumos, iar azi te învăţ că frumosul cel din afară este cel dinăuntrul tău, este fiinţa ta cea dinăuntru. Te-am învăţat prin cei din grădină să Mă iubeşti înăuntrul Meu, precum Eu te iubesc înăuntrul tău când te iubesc. Te-am învăţat să-l iubeşti pe omul cel dinăuntru când vă iubiţi unii pe alţii, căci aşa iubesc fiii cerului. Iubirea care nu vatămă, aşa te învăţ Eu să fie iubirea ta, Ierusalime. Mama Mea s-a născut pe pământ numai pentru Mine. Tot aşa să fii şi tu, poporul Meu, şi să-Mi ştii durerea şi bucuria precum le-a ştiut mama Mea în Mine şi precum le-am ştiut Eu în ea. Să nu te uiţi la omul cel din afară, că tu eşti fiul cerului pe pământ. Frumuseţea copilului sfânt este înăuntru, iar când ea iese în afară, ea sfinţeşte şi nu vatămă, precum am sfinţit-o Eu pe Maria Magdalena prin omul Meu cel dinăuntru, căci Eu o iubeam pe ea înăuntrul ei, iar iubirea Mea este sfântă, şi ea nu moare niciodată.

Te-am învăţat şi mereu te îndemn să stai în duh de biserică, în duh curat, care dă duh cu multul. Te îndemn mereu să stai în ascultare şi să nu te temi când Eu îţi grăiesc. O, nu te teme, ci ascultă, poporul Meu. Amin. Să asculţi ce te învăţ Eu, şi să ai grijă mereu să fii copil frumos, copil uşor, gata de zbor, copil plăcut să fii. Faţa ta să fie blândă, ca şi inima ta. Smerenia ta să fie dulce, ca şi fapta ei. Cuvântul tău să treacă prin Mine când îl rosteşti, şi apoi prin fratele tău. Aceasta este ruga Mea înaintea ta, poporul Meu. Şi cuvântul de iubire, şi cel de zidire, şi cel de mustrare, şi cel de mângâiere pe care-l dai, să treacă prin Mine când îl rosteşti, ca să te poţi purta cu fratele tău ca şi cu Mine, poporul Meu. Aceasta este ruga Mea înaintea ta. Să fie spre folosul Meu toate ale tale, iar omul tău cel dinăuntru să semene cu Mine, fiule, şi nu uita să Mă asculţi. Amin. Cel ce Mă ascultă nu se teme. O, nu te teme tu când Domnul îţi grăieşte. Cuvântul Meu te învaţă, nu te judecă, nu te pedepseşte, ci te creşte şi te vrea, că tu eşti poporul Meu cel ales, din zilele acestea, şi lumea îţi spune mândru, dar nu tu, ci Eu te-am ales, şi Eu spun aceasta, nu spui tu. Amin.

O, lumea se teme de tine, poporul Meu. Cel ce păcătuieşte împotriva Mea se teme de tine, că tu eşti cel ales de Mine din lume pentru judecata făpturii şi ca să vadă tot omul că nu vrea să fie cu Mine. Tu eşti mic, dar eşti puternic, şi lumea se teme de tine. Eu însă te-am făcut lumină pentru lume, şi îi voi îmbia pe toţi spre frumuseţea ta, poporul Meu. Frumuseţea copilului sfânt va fi lumina lumii curând, curând. învaţă această virtute, Ierusalime, şi mereu s-o înveţi, şi mereu să stai în ea, că iar îţi spun: frumuseţea copilului sfânt va fi în curând lumina lumii, şi mulţi vor veni de la întuneric la lumină şi vor dori frumuseţea ta şi vor lua din ea şi vor asculta de cuvântul venirii Mele, care-i îmbracă în slava lui pe cei ce Mă aşteaptă cu nădejde, crezând în dragostea ce va să fie pentru fiii veciei. Amin.

Să fii blând şi smerit, poporul Meu, căci cel ce are dragostea Mea în el, iubeşte fără măsură şi fără plată, iubeşte neobosit, iar Eu îl iubesc pe acela în el însuşi, şi îi dau putere şi îi dau frumuseţe şi îi dau celui ce are, iar celui ce nu are, îi iau şi ce mai are dacă nu face rod însutit.

Vreau să vă învăţ mereu, dar daţi-Mi putere să vă învăţ. Vreau să vă văd că învăţaţi şi cât învăţaţi. Vreau mereu să vă văd. Amin. O, nu uitaţi să Mă ascultaţi. Fiţi unul pentru altul, şi nimeni să nu fie pentru el însuşi, şi fiţi pentru Mine apoi, căci cine dintre ai Mei nu iubeşte pe fraţi, nici pe Mine nu Mă poate iubi. Dacă fratele tău vede că nu-l iubeşti, atunci tu nu Mă iubeşti, şi de aceea nu ai.

O, copii mari şi mici, sunt şi mai micuţi între voi, copii ai poporului Meu. Amin, amin zic vouă: să ştie toţi ce este iubirea şi ce face ea. Ea când iese din om nu iubeşte pentru sine, ci se dă, şi aceea este ea şi bucuria ei. Cel ce are pace, acela are iubirea. Eu mereu le spuneam «Pace vouă!» când eram cu ucenicii pe pământ cu trupul. Nici vouă nu vă spun altfel, căci pacea este iubirea care se odihneşte în cel ce Mă iubeşte şi în cel ce iubeşte pentru Mine şi nu pentru sine. Amin. Nu pentru voi să vă iubiţi unii pe alţii, ci pentru Mine. Amin. Nu pentru tine să-l iubeşti pe fratele tău, ci pentru el şi pentru Mine. Amin. Iar când veţi înţelege bine aceasta, atunci va fi împărăţia cerurilor în chip văzut peste pământ, iar Eu, Domnul, voi spune multora din mijlocul vostru: «Pace vouă!» le voi spune lor, iar ei vor lua din frumuseţea copilului sfânt, pe care o pun Eu mereu, mereu în voi, şi se vor face lumină din lumină, cer nou şi pământ nou pentru viaţa ce va să fie în taina veacului cel nou, taină ascunsă şi păstrată pentru fiii cei veşnici. Amin.

Toată iubirea dintre voi să treacă prin Mine, şi nu uita aceasta, poporul Meu, că aceasta este ruga Mea înaintea ta. Tot ce vă daţi unul altuia să treacă prin Mine, şi atunci veţi învăţa aceasta. Amin. Cuvântul care se face faptă, acela este cel ce învaţă şi cel ce-l creşte pe om. Amin.

Eu putere vă dau, iar voi s-o luaţi în voi şi să v-o daţi unul altuia mereu, iar dacă nu veţi face aşa, nu veţi învăţa iubirea.

Iar acum le spun tuturor celor care aud de la voi cuvintele învăţăturii Mele, şi aşa le spun: cine nu ia de la Mine în el ca să dea, cine nu-şi dă unul altuia tot ce ia de la Mine, nu va învăţa iubirea şi nici n-o va avea, căci cel ce are, i se va mai da, iar celui ce nu are, i se va lua şi ce mai are. Amin, amin, amin.