Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt Se slăvesc pe pământ în zile de nuntă cerească. Îngerii şi sfinţii sunt nuntaşii din cer, iar cei de pe pământ, adunaţi la sărbătoare, sunt nuntaşii de pe pământ. Amin.

Eu sunt Mirele nunţii, şi fericită este sluga pe care Eu o găsesc priveghind pentru venirea Mea cu zile de nuntă. Eu sunt, şi Îmi deşert mângâierea peste cei adunaţi la izvor. Amin, amin, amin.

Mai mare iubire ca aceasta nu este, că Eu grăiesc de lângă Tatăl, şi graiul Meu umple văzduhul şi bucură pe îngeri şi pe sfinţi, şi umple pământul, şi bucură pe cei ce Mă aşteaptă ca şi voi, copii de la ieslea coborârii Mele. I-am spus lui Moise când i-am vorbit din rug pe munte, i-am spus să-şi lase sandalele, că locul grăirii Mele cu el e loc sfânt. Vă spun şi vouă tot aşa. De câte ori ies cu voi de la iesle peste pământ şi peste om să nu uitaţi să fiţi sfinţi ca şi în cer, că locul pe care stau Eu şi cu voi e loc sfânt şi tot mai sfânt. Descălţaţi-vă pentru el de cele din afară de câte ori ies cu voi ca să ne arătăm cu cele dinăuntru. Descălţaţi-vă de cele din afară şi de cele din om care nu sunt din Dumnezeu, şi înarmaţi-vă cu Duhul Meu Cel pentru voi, Duhul Care Mă apără pe Mine şi pe voi ca să fim din cer, şi aşa să vă întoarceţi în cele ale Mele, în cele dinăuntru, că locul pe care Eu v-am aşezat pe voi ca să staţi înaintea Mea când vin, e loc sfânt locul din care Eu grăiesc peste pământ. Amin.

Acum din nou ieşim. Cu cele din cer ieşim. Cu cuvântul cel făcător ieşim. Iată grădina întâlnirii Mele cu omul. Am zis cu cuvântul, şi apoi acest pământ s-a făcut cer, iar Eu Mă slăvesc cu voi pe el şi îi dau omului slava Mea cu voi, şi îi dau omului mângâierea şi iubirea cea de sus. Iubirea cea de jos nu se poate sui la cer, dar iubirea cea de sus vine şi se aşează pe pământ ca să facă cer, cerul iubirii, cerul şi pământul iubirii. Amin.

O, iubirea cea de pe pământ nu e ca iubirea cea din cer ca să se poată sui la cer. Eu Mă dau omului cu iubirea cea din cer, şi o aduc cu Mine pe pământ şi o dau, dar omul nu poate duce la cer iubirea lui cea de pe pământ, căci cerul este sfânt, iar iubirea care se suie la cer este numai iubire sfântă, iubire ca a Mea, iubire care iubeşte fără să ceară, ci numai să se dea, şi cu totul să se dea. Amin. Iată de ce plâng Eu cu rană, şi rana Mea nu se mai închide. Omul se iubeşte pe sine, şi tot pentru sine Mă iubeşte şi pe Mine. Iubire care cere pentru sine, aşa e iubirea omului. Omul Îmi cere de şapte mii de ani. I-am dat totul omului, şi el tot Îmi cere, de parcă nu are. De ce, oare, nu are omul tot ce i-am dat să aibă, tot ce i-am dat de iubire?

O, copii de la ieslea coborârii Mele, Îmi cere omul, mereu Îmi cere omul. Îi cere omul lui Dumnezeu, Îi cere mereu. Cum de nu-L cere şi pe Dumnezeu? O, iubirea cea de pe pământ nu e ca iubirea cea din cer, care se dă fără să ceară. Nu se poate sui la cer iubirea care nu se dă, iubirea care cere din om pentru el. Ea coboară mila şi iubirea Mea la om, dar ea la cer nu se poate sui. Cere omul de la Mine, cere de şapte mii de ani. De ce nu Mă cere şi pe Mine omul? Mă uit pe pământ şi nimeni nu voieşte să vin. Este scris în Scripturi să vin, şi nimeni nu voieşte să vin, şi nimeni nu Mă cere să vin. Nu vrea să se facă omul frumos pentru venirea Mea. Nu vrea omul să se gătească pentru venirea Mea. Pentru el se pregăteşte omul, şi îşi pune podoabe şi îşi pune miresme şi îşi pune haine moi şi îşi face aşternuturi şi îşi împleteşte cununi şi îşi pune pe cap cununile şi biruinţele lui. O, numai pentru Mine nu se mai pregăteşte omul, şi Eu Mă uit îndurerat la om, îndurerat adânc. Îi văd omului chipul cioplit şi sunt îndurerat adânc de la om.

O, fiilor de la ieslea învăţăturii Mele, hai să petrecem cu omul, fiilor trudiţi pentru Mine. Voi suiţi iubirea voastră la cer, şi cu ea Mă coborâţi pe Mine la voi şi la om. Hai să petrecem cu omul în iubire cerească. Adunaţi-i lângă voi, şi Eu Mă voi turna în voi vin bun, ca să bea din vinul Meu cel ce vine la nunta Mea cu voi. Voi sunteţi poporul Meu mireasă; mireasa care cere venirea Mea. Hai să-i învăţăm pe cei ce vin la izvor ca să bea. Să bea ca şi voi din izvor dacă vin să bea. Ca să bei din acest izvor care curge din cer peste pământ, e mare taină să ştie omul să bea. Cine bea din el nu mai moare, nu se mai dă morţii cel ce înviază. Cel ce bea este cel ce înviază, şi aşa se bea din acest izvor.

O, fiilor copii de la ieslea Mea, de ce, oare, nu-i place omului cum l-am făcut Eu pe omul cel întâi zidit? Îi văd omului chipul, şi îl văd pe om nemulţumit de chipul lui. S-a aşternut peste om dumnezeul întunericului acestui veac, şi îl învaţă pe om să-şi facă chip cioplit şi să se închine lui însuşi omul.

Omule furat din braţul Meu, te-ai lăsat furat de dumnezeu străin de Tatăl tău Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Simţurile tale nu mai sunt din Dumnezeu, şi sunt din lume, iar lumea Mi-a închis cerul ca să nu vin pe pământ şi să-l înviez pe om din moarte, din somnul lui cel adâncit în moartea Mea din om. Am murit de tot în om. O, cine să sufle peste om cu Duhul Meu ca să înviez Eu în om şi să-şi vadă omul prin vederea Mea din el chipul lui cioplit, căruia i se închină? O, unde este chipul şi asemănarea Mea pe care am aşezat-o Eu pe trupul şi pe chipul omului? Mă uit pe pământ şi văd numai Sodomă, şi văd numai Gomoră, şi cerul nu mai este pe pământ. Nu pot să stau cu omul pe pământ, că el şi-a făcut chip cioplit din el însuşi.

Ai călcat porunca Mea, omule! Eu ţi-am spus să nu-ţi faci chip cioplit, şi tu nu M-ai ascultat. Mă uit la tine şi Mă doare chipul tău cioplit. Iată ce te-a învăţat omul cel duşman pe tine şi pe Mine. El stă în calea ta cu marfa lui, cu învăţătura lui, şi tu iei din ea, şi tu mori din ea. M-am făcut negustor şi vin în calea ta şi Mă desfac înaintea ta cu ale Mele din Tatăl luate. Eu nu-ţi sunt duşman. Eu sunt Cel ce dau viaţă şi sunt Viaţa. Ia şi tu din ea, că Mă desfac cu ea înaintea ta. Mă doare când Îmi spui că Mă iubeşti iubindu-te pe tine. Mă doare când Îmi spui că Mă ai avându-te pe tine. Chipul tău cioplit dovedeşte aceasta, iar Eu sunt adevărat în cuvânt. O, cum să fac cu tine? O, cum să te iau cu uşorul ca să Mă primeşti şi să nu Mă loveşti şi să nu-Mi dai peste mână dacă dau să lucrez la facerea ta cea din Mine? Facerea ta de acum nu e de la Mine, şi e de la tine. Cel ce Mă iubeşte este cel ce stă la făcut. Tu ai venit la izvor, iar izvorul acesta sunt Eu, Fiul Tatălui Dumnezeu, şi îţi grăiesc cu grai ceresc şi dau să te învăţ să bei. Cel ce bea este cel ce înviază. Tu ai chip împrumutat de la duşmanul Meu şi al tău. Nu-Mi mai spune că Mă iubeşti dacă porţi chipul celui străin. Nu pot fi Eu înăuntrul tău dacă în afara ta se arată cu tine duşmanul Meu şi al tău, lumea şi faţa ei care s-a pus pe chipul tău şi îl batjocoreşte cu chip străin de Dumnezeu.

O, omule pribeag, te-am chemat să-Mi vezi mireasa şi să iei în tine dor de mireasă care-şi aşteaptă Mirele. Duhul rău e duhul lumii. El te-a acoperit de la faţa Mea şi te-a băgat în haina lui, şi Eu nu te cunosc dintre cei morţi. Te-am chemat să-Mi vezi chipul, te-am chemat să-Mi vezi pe poporul Meu mireasă prin care Eu Mă slăvesc peste pământ pentru tine, cel pribeag de Tatăl tău. Te adun din când în când lângă ieslea Mea şi îţi dau din ea cuvântul Meu care se naşte în ea din gura Mea. O, învaţă-te să vorbeşti din cer, nu din inima ta, că nu e dreaptă cu Mine inima ta. Tu spui că Mă ai în inimă şi nu e nevoie să Mă ai şi în afara ta, în înfăţişarea ta, iar Eu îţi spun că şi diavolii cred în Mine, dar nu să Mi se supună. Iată, cel ce nu Mă mărturiseşte, acela nu este de partea Mea. Cine Mă poate mărturisi? Cel ce seamănă cu Mine, cel ce este de la Mine. Amin.

Te iau cu uşorul, omule venit la izvor, că vreau să te învăţ să bei, şi cu folos să bei. Eu de aceea te chem. Te chem ca să bei, şi să cresc Eu în tine şi să înveţi iubirea cea pentru Dumnezeu. Lacrima Mea cea pentru tine se face cuvânt de dor, care te cheamă sub cortul Meu ca să stai cu Mine la masă de cină, la masă de nuntă, fiule român. Te cheamă dorul Meu de tine, dor lung de şapte mii de ani. Te chem cu mângâiere, că Eu nu vreau durerea ta, şi vreau învierea ta. Cere-Mă. Sau nu Mă mai cere, şi ia-Mă, că iată-Mă în calea ta ca să Mă iei. Amin.

Iată vinul cel bun, vin nou, vinul nunţii Mele. Veniţi la nunta Mea, voi, doinaşi ai poporului român! Nunta lumii vă face cu mâna, iar nunta Mea se uită după voi. Iubirea pentru Dumnezeu vă face să veniţi să fiţi cu El, iar iubirea de Dumnezeu vă face să Mă aveţi pentru voi. Eu însă vreau să vă am pentru Mine, nu pentru voi, că Eu vin curând, curând, şi nunta Mea va fi o sărbătoare pe vecii, fiindcă mireasa are nevoie de iubire, ca şi Mirele din cer. Mireasa Mea este cerul Meu de pe pământ, în care Eu Mi-am pregătit aşternut.

O, poporule mireasă, am pregătit cu cuvântul Meu şi cu mânuţele tale straie de nuntă, grădină cu miresme cereşti, cort dulce, foişor cald şi sfânt, ca să ies cu tine în nuntă cerească şi să-i mângâiem pe cei ce aud zarva nunţii noastre ca să vină la nuntă. O, poporul Meu, o, mireasă mică, tu eşti copilul cel mai mic, cel de lângă venirea Mea, mezinul care împarte averea Tatălui său la toţi cei de dinaintea lui născuţi. Iată, chem la nuntă. Voiesc să rămână numai o nuntă pe pământ şi în cer, şi în hora ei să se prindă cei ce învaţă iubirea, iubirea dintre Mire şi mireasă, miri curaţi, căci unde este iubirea nu mai este păcatul, şi este ziua nunţii când mirii sunt curaţi, căci aşa înseamnă ziua nunţii, iubirea dintre Mire şi mireasă. Nunta lumii este minciuna care s-a pus în locul nunţii. Iar nunta, iată-Mă cu ea pe pământ! Din cer şi până pe pământ M-am întins cu ea, şi fac din ea mângâiere veşnică peste om, numai să vină omul să ia.

Omule, ce dulce e chemarea Mea, chemarea ta la Mine! O, nu te teme. Dacă eşti păcătos şi te temi de Mine, nu te mai teme, şi vino, căci frica pentru faptă şi frica cea de după faptă este înaintea Mea o mai mare nelegiuire decât fapta, şi tu te faci atunci nedrept cu Dumnezeu şi cu aproapele tău şi cu aproapele Meu. Fiecare faptă trebuie să fie însuşită de cel ce o face, iar dacă fuge pentru faptă, el este învinuit de faptă, îndoit învinuit este cel ce fuge. Cine-şi însuşeşte fapta, acela nu se ascunde de ea şi cu ea şi pentru ea, ci, din contra, vine cu ea în faţă până să fie ea cunoscută, şi acela este drept cu Dumnezeu şi cu cei din jurul lui, şi nimeni nu-l mai poate judeca pe unul ca acela, de vreme ce el şi-a pedepsit fapta cu însăşi conştiinţa lui cea descoperită tuturor. El nu fuge de ispăşirea cea pentru faptă, ci îşi pedepseşte fapta cu însăşi gura şi inima lui. Mai bine este să-şi învinuiască omul fapta decât să-l învinuiască fapta pe om. Cui îi este frică? Vinovatului. Dacă vinovatul s-ar întoarce la Mine, n-ar trebui să-i mai fie frică. Dar el se întoarce în sine, şi de aceea se teme.

Eu însă am în braţe mângâierea pentru cel ce se ridică dintre morţi ca să vină să-l fac veşnic, că vine veşnicia pe pământ, şi omul nu crede ce-i spun Eu. Vine învierea morţilor, şi omul nu crede ce-i spun Eu prin acest cuvânt. Vine învierea şi viaţa veacului ce va să fie, şi tot omul care va mai fi, va fi ca Mine, căci scris este: «Vom fi asemenea Lui, căci Îl vom vedea cum este». Amin.

Viaţa veacului ce va să fie, aceasta este nunta pe care Eu vreau s-o pun pe pământ înaintea omului. Cu tine o pun pe pământ, poporul Meu mireasă, truditul Meu copil cu care Eu am bătut şi bat ţăruşul împărăţiei cerurilor pe pământ, cer nou şi pământ nou pe pământ.

O, nu M-aş mai despărţi de zilele nunţii Mele cu voi! Iubirea Mea e flămândă după om şi suspinul Meu e adânc, şi Mă doare adânc. Îmi las masa nunţii nestrânsă la voi, copii ai venirii Mele. Şi voi veni curând, curând văzut, Eu şi cerul cel plin de sfinţi şi de îngeri, şi vom fi la masa nunţii pe vecii apoi. Amin.

Acum, duhul iubirii Mele îşi varsă cupa peste cei ce s-au adunat la izvor, şi Eu le spun: Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Nu precum vă dă lumea vă dau Eu. Lumea e cununa Mea de spini. Lumea e durerea Mea şi a ta, omule pribeag. Dar Eu îţi dau vinul cel nou şi îţi mângâi fiinţa cu fiinţa Mea ca să iei fiinţă, omule, şi să fiu Eu Făcătorul tău, şi Stăpânul tău să fiu, că Eu te fac liber, fiindcă adevărul este omul cel zidit de Dumnezeu. Amin.

Vin din cer pe pământ ca să-l fac din nou pe om, şi sunt Făcătorul. Omule, e dulce chemarea Mea, chemarea ta la Mine, chemarea ta la viaţă. Ia şi bea din vinul nunţii Mele, că nunta Mea este viaţa veacului ce va să fie. Amin, amin, amin.