În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, vă închin pe voi, fiilor unşi în grădina Mea, vă închin aşa cum închină o mamă bună pe copilul ei după ce-l spală şi îl îmbracă, şi apoi după ce-l hrăneşte, şi ori de câte ori începe sau isprăveşte peste el îngrijirea. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, închinaţi-vă şi voi viaţa cea de fiecare zi până la venirea Mea, ca să vă am apoi în fericirea cea veşnică între cer şi pământ.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, binecuvintez începutul lucrului din deal, prima căsuţă din jurul acestui aşezământ sfinţit de numele Meu, prima căsuţă binecuvântată de cuvântul Meu prin voi, fiilor unşi cu ungerea Mea cea nouă. Toate căsuţele binecuvântate de cuvântul Meu care este cu voi, să aibă în ele fii pe potriva Mea, fii după chipul şi asemănarea Mea, fii numiţi de cuvântul Meu. Această căsuţă să fie un mărgăritar din şirul de mărgăritare care va înconjura aşezământul începutului Meu cel nou, prin care am început naşterea din nou a lumii, înnoirea lumii, fiilor unşi. Începem din nou lumea, şi încep cu voi. Amin, amin, amin. Nimeni dintre cei ce vă întâlnesc pe voi în numele Meu, nu pricepe adâncimea tainei Mele în voi, ba unii se scoală şi vă hulesc, şi pentru aceia Eu nu pot spune că n-au ştiut ce fac ei prin hula lor. Acum s-a aşezat pe pământ sfârşitul răului şi începutul celor sfinte peste om, şi nu mai e vreme de aşteptat, că toate sfârşitu-s-au. Amin. Sfârşitu-s-au toate şi nu mai e nimic bun pentru Dumnezeu pe pământ. Totul e deşertăciune şi goană după vânt, după cum spune Scriptura, dar voi sunteţi planul Meu în mâna Mea, schiţa Mea cea pentru naşterea din nou a lumii. Nimic nu pot să-i mai dau lumii decât suferinţă. Lumea e lacomă după vânt şi după deşertăciune, e lacomă şi nu se mai satură de păcatul lăcomiei. Tot omul şi-a pierdut mintea şi nu şi-o mai adună ca să se uite la deşertăciunea minţii lui. Omul care se iubeşte pe sine, omul care Îl duce pe Dumnezeu cu vorba, acela nu cunoaşte nimic din taina numelui de creştin.

Fiţi atenţi, fiilor unşi cu ungerea Mea cea nouă; când vin spre voi oameni iubitori de Dumnezeu, zic ei, fiţi atenţi cum staţi în faţa lor. Staţi în numele Meu, şi altfel să nu staţi, că oamenii sunt iubitori de sine, sunt iubitori de argint şi se trufesc şi se laudă şi hulesc şi vând pe Dumnezeu, chiar dacă au înfăţişarea adevăratei credinţe, dar în zadar o au dacă tăgăduiesc puterea ei şi lucrarea ei între oameni. Fiţi curaţi faţă de toţi oamenii, şi de ce este al lor să nu vă atingeţi, că oamenii iubitori de sine nu iubesc pe Dumnezeu, chiar dacă au înfăţişarea adevăratei credinţe. Eu sunt Cel ce aduc spre voi pe cei ce Mă iubesc pe Mine şi pe voi. Eu sunt Cel ce cunosc inima omului, iar voi să lucraţi după cuvântul Meu, că iată ce fac oamenii: vin la voi şi se dau iubitori de Dumnezeu, iar când văd jugul Meu cel sfânt, dus de voi, se ruşinează şi dau să se ascundă sub nădejdea că nu e Dumnezeu cu voi şi că e diavolul. O, ce jug greu voi da Eu la aceştia care au aflat izvorul Meu cel sfânt de la voi, şi s-au dus apoi şi l-au vărsat pe drumurile lor deşarte, şi apoi au învinuit cuvântul Meu şi pe voi, cei unşi de Mine cu ungerea Mea cea nouă!

Am început din nou biserica Mea, că nimic nu mai înseamnă pe pământ biserică a lui Hristos. Iată ce fac preoţii din lume: se scoală să lovească în începutul Meu cel nou, care este cu voi în lucrarea de înnoire a lumii. Oamenii şi-au pus peste ei duhovnici şi i-au mărit şi i-au slăvit şi i-au pus paravan pentru ei şi pentru slava lor cea deşartă. Vin oameni iubitori de sine până la izvorul Meu cel sfânt de la voi, şi se duc apoi să întrebe pe duhovnicii lumii păcătoase care nu se scoală din deşertăciunea păcatelor ei. Duhovnicii oamenilor zic ca oamenii, şi nu zic ca Duhul Sfânt. Dacă duhovnicii ar lucra cu Duhul Sfânt, ar fi sfinţi şi ar vedea deşertăciunea omului care se duce la duhovnic ca să ia de la Dumnezeu. Duhovnicii oamenilor vând vorbele lui Dumnezeu pe bani, şi oamenii zic că Dumnezeu este acolo unde se dau bani pe El, şi apoi zic că-L au pe Dumnezeu. Dar iată ce grăiesc: oamenii slavei deşarte şi-au luat plata prin duhovnicii sufletelor lor, care s-au sculat alături de ei împotriva Mea. Dacă duhovnicii oamenilor ar fi duhovniceşti, s-ar ascunde de oameni, că oamenii n-au pocăinţă, şi nici n-o caută. Iată ce caută omul, caută duhovnic care loveşte în Mine, în adevărul Meu, care a venit pe pământ ca să vădească faptele rele ale lumii.

O, fiilor unşi în grădina Mea, vă spun vouă că dacă aţi fi din lume, lumea v-ar iubi, că lumea iubeşte ce este al ei, dar voi nu sunteţi din lume sau ca duhovnicii lumii, care fac pe gustul omului din lume. Voi sunteţi cuvântul Meu, adevărul Meu, şi de aceea lumea nu vă iubeşte. Lumea nu iubeşte adevărul, şi de aceea nu poate lumea să vă iubească pe voi. Duhovnicii bisericii din lume, cărora lumea le zice mari şi sfinţi, aceia au primit duhul slavei deşarte peste ei, şi sunt pătaţi în sângele lui antichrist, care-şi are locul în biserică, şi de aceea lovesc în numele Meu care este cu voi. Dar voi aveţi răbdare, că-i voi aduce cu capul la picioare, fiindcă Mă vor vedea cu voi şi vor fi judecaţi de însăşi conştiinţa lor cea pătată, care i-a făcut să lovească în lumina ochilor Mei care cutreieră pământul. Ei s-au ridicat mai presus de Mine şi au judecat după voia lor, că nu cunosc prin Duhul Sfânt, Care pe toate le judecă după dreptatea cea din cer.

Amin, amin zic vouă, fiilor unşi cu ungerea Mea cea nouă: duhovnicii românilor, care s-au pătat în sângele lui antichrist şi apoi au fost puşi mari peste sufletul românilor, aceia vor fi ruşinaţi de Dumnezeu pentru păcatul slavei deşarte şi pentru pata lor care-i face să spună ca omul şi nu ca Dumnezeu, Care nu caută la faţa omului. Iată, aceştia lovesc în voi şi se au bine cu toată lumea măririi de sine şi se vădesc că nu sunt oameni ai dreptăţii dacă lovesc în lucrul Meu cel sfânt, care vine peste voi pentru împlinirea Scripturilor cele pentru înnoirea lumii. Ei se cred mai deştepţi ca Mine şi ca voi, care Mă aveţi pe Mine din cer în toată vremea peste voi.

Oamenii nu iubesc calea adevărului, calea cea sfântă a Mea cu oamenii, şi de aceea s-au sculat împotriva izvorului Meu cel sfânt, care curge din cer în mijlocul României. Iar Eu, Domnul, Mă ridic împotriva duhovnicilor lumii şi le zic: n-am venit să aduc pacea, că n-am peste cine s-o aşez, căci oamenii iubesc păcatul. Am venit să aduc sabia, şi am adus-o. Iar voi, duhovnicii oamenilor care v-au făcut duhovnicii lor, daţi să fugiţi de sabia care taie dinaintea Mea făţărnicia care s-a făcut dumnezeu pentru cei slabi care nu văd calea adevărului ca s-o cunoască. Am venit să aduc sabia. Cuvântul acesta este sabia Mea. Ea desparte adevărul de minciună, şi omul cel făţarnic a început să ţipe şi să-şi strângă supuşii sub mantia sa, dar Eu vin cu plata făţărniciei, şi voi vă ascundeţi de faţa cuvântului Meu cel adevărat, că sunteţi făţarnici. Iată ce veste vă trimit: vai vouă, că alergaţi după sufletele oamenilor ca să-i faceţi ucenici credincioşi vouă şi nu Mie, căci oamenii care vă caută pe voi rămân în păcatele lor şi se fălesc cu numele Meu aşa cum sunt ei, dar ei sunt fii ai gheenei, şi vai şi lor dacă nu vor asculta de glasul Păstorului Care vine din cer şi Se face cuvânt pentru ca să cheme omul la pocăinţă şi la sfinţenie de duh şi de trup şi de inimă, pentru împlinirea Scripturilor de veac nou peste pământ. Vai vouă, cărturari şi farisei care staţi în numele Meu înaintea oamenilor ca să le tăiaţi calea care duce în împărăţia Mea cu care vin pe pământ! Vai vouă, celor ce lăsaţi lumea să rătăcească în păcate, ca nu cumva să fie cel ce se scoală împotriva voastră ca să vă descopere făţărnicia! Iată, v-aţi luat plata pe pământ, căci oamenii vă slăvesc pe voi, iar pe Mine Mă răstignesc prin păcatele lor. Slava care vine de la om este plata omului făţarnic, şi cu ea rămâne. Dacă aţi fi plăcuţii Mei, aţi fugi ca şi Mine de slava de la om, dar voi vă faceţi ucenici din oamenii slavei deşarte şi vă înveliţi cu ei şi vă semeţiţi împotriva plăcuţilor Mei, care fug de păcatul slavei deşarte. Eu nu grăiesc peste voi de la Mine Însumi, căci cel ce grăieşte de la sine, acela îşi caută slava lui, şi nu este de la Dumnezeu cel ce-şi caută slava lui. Eu sunt trimisul Tatălui, şi întru Mine nu este nedreptate, că nu caut la faţa omului, ci toate câte aud la Tatăl, acelea le grăiesc, căci nu caut slava Mea. Voi căutaţi la faţa omului, şi aşa grăiţi, şi aşa lucraţi. Duhovnicii timpurilor creştine se ridicau împotriva împăraţilor nedrepţi şi nu primeau pată pe faţa lor şi nu erau pătaţi ca apoi să trebuiască să se învoiască cu omul slavei deşarte, şi îşi puneau sufletul pentru oile Mele şi nu Mi le înjunghiau aşa cum faceţi astăzi voi, cei ce vă numiţi şi sunteţi numiţi de oameni duhovnici mari. Sunteţi mari, dar pentru oameni, nu pentru Dumnezeu, că la faţa omului căutaţi. Dacă aţi căuta cu faţa Mea în voi înaintea oamenilor, nu v-ar mai căuta mulţimi de oameni, şi ar fugi lumea de lângă voi aşa cum fugea de lângă Mine. După ce mulţimile de oameni vedeau ce voiesc Eu de la om, Mă părăseau şi nu mai umblau după Mine. Numai câţiva aveam cu adevărat de partea Mea, iar aceia iubeau adevărul lui Dumnezeu, nu al omului. În toate timpurile am avut numai câţiva, căci oamenii iubesc păcatul şi nu se învoiesc cu lepădarea de sine.

Amin, amin zic vouă: slujitorul care are după el mulţime de suflete, acela nu este cu Mine, ci este cu slava care vine de la om, şi nu este bună turma lui. Dar slujitorul prigonit de slujitorii bisericii pentru că are oi sfinte şi cuminţi şi ascultătoare de Dumnezeu, acela este slujitor ceresc înaintea Mea, căci credinţa nu este a tuturor. Amin, amin, amin.

O, fiilor unşi în grădina Mea cea cu ungere nouă în ea! Am strâns pe România în grădina Mea de la voi, şi acum caut după neamul român care va fi să fie, căci Eu nu fac pe gustul omului lumesc, aşa cum fac duhovnicii lumii, care calcă peste Dumnezeu pentru faţa omului. Începem din nou lumea, şi încep cu voi. Amin. Începem din nou pe România, şi încep cu voi. Amin. Începem din nou cu începutul în toate, şi încep cu voi. Amin. Şi am început cu voi. Amin, amin, amin.

Nimeni din cei ce vă întâlnesc pe voi şi vă privesc pe voi în numele Meu, nu pricepe adâncimea tainei Mele în voi, că Eu lucrez tainic din veac şi până în veac. Dacă aş mai lungi veacul omului, omul de după această lucrare a Mea ar osândi pe tot omul de azi că n-a cunoscut pe Dumnezeu în voi. Dar oamenii de lângă voi şi toţi cei din vremea aceasta nu vor venirea Mea, căci sunt goi şi nu ştiu ce înseamnă veşmântul venirii Mele, veşmântul de nuntă, fericirea pe care Eu, Domnul, am aşezat-o pentru cei săraci cu duhul, pentru cei ce au numai Duhul Meu. Oamenii au multe duhuri şi sunt bogaţi în duhuri, dar cei săraci cu duhul sunt cei ce au numai Duhul lui Dumnezeu, numai un singur duh. Oamenii nu sunt cunoscători ai celor sfinte, şi sunt uşori la minte şi se iau după toate câte vin de la oameni. Dar cei săraci cu duhul au veşmântul venirii Mele şi veghează întru venirea Mea, căci Eu am zis: «Fericiţi cei ce plâng, fericiţi cei blânzi şi drepţi, fericiţi cei flămânzi şi goi, fericiţi cei ce miluiesc, fericiţi cei cu inima curată, care fac toate acestea în pacea inimii, că plata lor, multă este în ceruri, aşa cum a fost şi pentru proorocii cei de dinainte, care erau prigoniţi pentru numele Meu».

Voi, fiilor unşi cu ungerea Mea cea nouă, să nu vă plecaţi învăţătorilor oamenilor, aşa cum face lumea ca să fie văzută de lume, ca şi învăţătorii ei, cărora le plac locurile cele dintâi şi le place să fie numiţi învăţători peste oameni. Voi ştiţi că unul este Învăţătorul şi Părintele vostru: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, amin, iar voi sunteţi fraţi. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos. Şi cel care este mai mare între voi, să fie slujitorul vostru, căci cel care se va înălţa pe sine va fi umilit, şi cine se va smeri pe sine va fi înălţat. Amin, amin, amin.

Înălţaţi spre Mine crucea credinţei sfinte, Evanghelia împărăţiei, care se vesteşte pe sine la toate neamurile, ca să vină apoi sfârşitul cel proorocit de Mine, să vină venirea Mea şi împărăţia Mea pentru cei drepţi. Astăzi sărbătorim crucea răstignirii Mele, pe care duhovnicii cei drepţi au scos-o din pământ şi au înălţat-o, ca tot cel ce se va uita la ea şi o va cinsti, să aibă viaţă veşnică, şi s-o trăiască apoi, căci viaţa veşnică se trăieşte, nu se dobândeşte fără viaţa ei, fără viaţa Mea în om.

Nimeni nu mai sărbătoreşte în el crucea răstignirii Mele. Face omul semnul crucii pe trupul lui, şi atât, iar Eu sunt fără viaţă în om, căci omul nu iubeşte răstignirea, aşa cum am iubit-o Eu. Omul nu stă răstignit pe cruce ca să nu păcătuiască. Omul s-a dat jos de pe cruce şi umblă în păcate şi este liber faţă de cruce. Dar Eu vin cu norii, şi înaintea Mea va merge slava Mea, crucea slavei Mele, căci răstignirea Mea a fost slava Mea prin care am biruit moartea omului care iubeşte viaţa Mea în el. Vin curând, şi toată făţărnicia omului va fi aşternută sub venirea Mea, iar Eu Mă voi slăvi în cei ce veghează întru venirea Mea cea cu slavă.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, vă închin pe voi şi tot lucrul vostru cel sfânt, care va sta înaintea Mea şi va rodi veac dumnezeiesc între cer şi pământ. Amin, amin, amin.