Eu sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Să audă fiii grădinii Cuvântului, să audă portarii şi să deschidă Domnului, că vine Cuvântul la Israel, vine Dumnezeu Cuvântul ca să grăiască peste pământ. Vine Domnul din cer pe pământ, ca să fie cu omul, că nu e bine să fie omul singur, ci e bine să fie cu Domnul. Amin.

Pace ţie, grădiniţă a cuvântului care vine din cer, care vine cu norii, precum este scris! Pace vouă, fiilor unşi din grădină! Staţi treji înaintea Mea, că vin şi lucrez cuvânt proaspăt peste pământ, cuvânt de veac nou. De şapte ani îmi vărs harul cuvântului peste România, ca să încep cu ea veac nou peste pământ, dar Mi-a stat împotrivă Gog şi Magog. Fiţi treji, fiilor unşi, ca să staţi înaintea cuvântului. Mă fac cuvânt proaspăt peste toată România şi îi spun trâmbiţei Mele să vă pregătească pentru ca să staţi înaintea cuvântului Meu.

O, Verginico, iată-Mă cu tine în cartea ta. Intrăm să gătim frumos pe fiii grădinii, că ei sunt trimişii cerului peste pământ, sunt aşezaţi pe pământ în vremea de astăzi ca să mărturisească glasul lui Dumnezeu, cuvântul lui Dumnezeu, pe Fiul lui Dumnezeu, Care vine, Verginico. Iată, vin, iată cum vin, dar mai este cineva pe pământ ca să înţeleagă venirea Mea? Eu sunt Cuvântul, Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin. Amin.

– O, Tu eşti Cel ce vii cu sfinţii, Doamne, cu zecile de mii de sfinţi, precum scrie în Scripturi, Doamne. Eu sunt trâmbiţa Ta şi sunt în venirea Ta, în Tine sunt, Doamne, şi m-ai vestit la mulţimi că sunt trâmbiţa Ta, dar ştiu mulţimile să înţeleagă venirea Ta cu sfinţii? Este scris că cel ce crede în Tine viu va fi chiar dacă va muri. Iar Tu ai crezut în mine, Doamne, şi Te-ai făcut viu în mine, şi ai grăit dinăuntrul meu vreme de douăzeci şi cinci de ani pe pământ, şi ai chemat la Tine un popor, poporul pe care Ţi l-a dat Tatăl ca să-l ai pentru venirea Ta în cuvânt. Şi Te-ai făcut cuvânt din mine, Doamne, şi fiii cuvântului mărturisesc venirea Ta în cuvânt. Eu am fost cortul Tău între oameni, cortul cuvântului Tău, şi dacă m-ai luat în cer, Te-ai întors cu mine la poporul Tău, la poporul meu, şi grăieşti cu el şi îmi porunceşti să mă fac şi eu cuvânt din Tine, ca să ştie pământul că Tu mă ai trâmbiţă, Doamne, să ştie că pe vremea trupului meu s-a unit cerul cu pământul ca să vii cu veacul cel nou, cu cerul cel nou şi pământul cel nou care sunt, Doamne. Aşteaptă fiii Tăi făgăduinţa Ta, cerul cel nou şi pământul cel nou, cerul şi pământul păcii şi al dreptăţii, pacea Ta pe pământ; pacea Ta, nu pacea oamenilor.

îmi adun puii sub aripi, îi adun sub aripa Ta, ca să fie ei ocrotiţi de pacea Ta, căci pacea oamenilor nu e pace. Oamenii nu Te au pe Tine în pacea lor, oamenii sunt plini de duhul înţelepciunii de pe pământ, sunt plini de duhuri oamenii, nu sunt săraci cu duhul ca să încapă în ei împărăţia cerurilor, ca să ai Tu cum să-Ţi pleci capul în om, în trupul omului, în duhul şi sufletul omului, Doamne, şi Tu eşti Cel pribeag de şapte mii de ani. Oamenii au dumnezeii lor, au duhul lor, au duhurile lor oamenii, dar am curăţit un popor şi l-am făcut sărac cu duhul, ca să ai Tu loc cu împărăţia Ta în el, şi să fii, Doamne, să fii cu omul pe pământ, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu, fără cuvântul lui Dumnezeu, că Tu mereu, mereu ai vorbit cu omul, cu omul care Ţi-a auzit glasul, Doamne, şi ai ajuns până la mine, până la poporul Tău, care este fiul Tău, şi grăieşti deasupra lui, şi el Te ascultă, Doamne, şi face voia Ta, voia cuvântului Tău. îmi adun puii sub aripi ca o cloşcă, bunule Doamne, îi învăţ să mănânce din pumnul Tău, îi învăţ să Te împartă, Doamne, ca să aibă lumină noroadele de pe pământ, căci Tu eşti lumină, eşti cuvânt şi lumină. Amin.

Fiilor din grădină, staţi sub cloşcă, fiţi cloşca cea cu puii de aur, fiţi de aur, fiţi vase de aur, de trebuinţă Stăpânului, fiţi trâmbiţe din trâmbiţă, căci Dumnezeu Cuvântul Se deşartă, fiilor. Semănătorul seamănă cuvântul. Ţineţi pumnişorii deschişi, ca să luaţi sămânţă şi să semănaţi peste pământ, fiilor semănători. Semănaţi peste România cuvântul lui Dumnezeu. Fiţi treji, că vine Domnul şi cuvintează în grădină pentru România. Luaţi cartea Domnului şi staţi cu ea deschisă înaintea Lui, că Domnul Se face cuvânt în cartea Sa, Se face cuvânt în România, şi veţi merge soli de pace în mijlocul mulţimilor şi veţi semăna pe Dumnezeu, şi vocea lui Dumnezeu veţi semăna, şi harul cel de sus veţi însămânţa în oameni.

Tu, Doamne, Te-ai lăsat cu harul Tău în fiii grădinii şi i-ai făcut semănători şi le-ai dat puterea Ta, ca să calce cu ea peste şerpi şi peste scorpii, ca să nu-i vatăme. O, dă-le oamenilor harul Tău, ca să înţeleagă lucrarea cuvântului Tău pe pământ! Oamenii au harul lor. Dă-le harul Tău, Doamne. însămânţează-Te în oameni cu harul Tău, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu. Nu e bine să fie Domnul singur, singur fără om. Oamenii sunt închinători la idoli, Doamne. Oamenii îşi sunt loruşi idoli, şi fac din ei chip cioplit loruşi şi se închină loruşi, Doamne. Dă-le harul Tău oamenilor. Fă-l din nou pe om, fă om din om, Doamne, că ai venit din cer ca să fii cu omul, să fii cuvânt, căci toate prin cuvânt se fac, prin Tine, Cuvinte al Tatălui. Mă rog Tatălui în Tine, Doamne, căci cine se închină Fiului, se închină Tatălui, căci Tatăl este în Fiul Său. Amin.

O, Tată al Fiului, primeşte-mă din Fiul Tău, Tată, că mă rog pentru om, Tată Care eşti în Fiul. Din Fiul Tău mă rog înaintea Ta, că Tu eşti în Fiul, şi eu sunt în taina Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, şi o mărturisesc peste pământ, ca să ştie omul despre cerul sfinţilor lui Dumnezeu, căci Fiul Tatălui S-a făcut trup, şi Tatăl este în Fiul Său, şi înaintea Lui se închină sfinţii cerului. Amin.

Fiilor din grădină, fiţi în Fiul Tatălui, căci Tatăl este în Fiul Său, fiilor. închinaţi-vă Tatălui în Fiul Său, fiilor din grădina cuvântului. Amin, amin, amin.

 

***

 

Vine Domnul din cer pe pământ ca să fie cu omul, că nu e bine să fie omul singur; e bine să fie cu Domnul. Vine Domnul din cer pe pământ. Amin, amin, amin.

Pace vouă, fiilor unşi în grădina cuvântului Meu! Pace ţie, grădiniţă a cuvântului! Fiilor unşi, întâmpinaţi-Mi cuvântul, că vin şi lucrez cuvânt proaspăt peste pământ, cuvânt de veac nou, mană din cer, miere şi lapte din cer pe pământ, pâine, fiilor, pâine din cer spre hrană mulţimilor care nu mai ştiu ce este pâine. De şapte ani îmi vărs harul cuvântului peste toată România ca să încep cu ea veac nou peste pământ, dar Mi-a stat împotrivă Gog şi Magog.

Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin. Vin cu cerul cel nou şi cu pământul cel nou care sunt. Vin cu pacea şi cu dreptatea în lucrare de cer nou şi de pământ nou, căci pacea oamenilor nu e pace. Oamenii sunt plini de duhul înţelepciunii de pe pământ, sunt plini de duhuri oamenii, nu sunt săraci cu duhul ca să încapă în ei împărăţia cerurilor, că iată, Eu, Domnul, umblu pribeag de şapte mii de ani şi n-am unde să-Mi plec capul, dar Mi-am curăţat un popor şi l-am făcut sărac cu duhul, ca să am loc cu împărăţia Mea în el şi să fiu cu cerul pe pământ, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu, fără cuvântul lui Dumnezeu. Eu mereu am vorbit peste omul care a auzit glasul Meu din cer, şi am ajuns până azi, şi am pe poporul Meu, care este fiul Meu, şi grăiesc de deasupra lui, şi el Mă ascultă şi face voia Mea, voia cuvântului Meu, şi îl învăţ să Mă împartă, ca să aibă lumină noroadele de pe pământ, căci Eu sunt cuvânt şi lumină. Amin. Am ales din fiii bisericii vase de aur, care nu se încurcă cu treburile lumeşti, vase de trebuinţă lui Dumnezeu, ca să intre Domnul în Ierusalim şi să facă Ierusalim din om, biserică să facă din om, jertfă vie înaintea lui Dumnezeu, ardere de tot, vie, ardere vie în om.

Semănătorul seamănă cuvântul. Fiilor din grădină, ţineţi pumnişorii ca să vă torn şi să semănaţi peste pământ, fiilor semănători. Semănaţi peste România cuvântul lui Dumnezeu. Mergeţi soli de pace în mijlocul mulţimilor şi semănaţi pe Dumnezeu în oameni. Oamenii au harul lor. Semănaţi în oameni harul Meu, ca să înţeleagă ei lucrarea cuvântului Meu şi să mănânce pâine din cer oamenii, cuvântul Meu să-l mănânce, ca să Mă însămânţez în oameni cu harul Meu, că nu e bine să fie omul singur, singur fără Dumnezeu. Oamenii sunt închinători la idoli. Oamenii îşi sunt loruşi idoli. Oamenii fac din ei chip cioplit loruşi, şi se închină loruşi oamenii, voilor lor se închină oamenii, cugetului lor se închină, că nu iubesc pe Dumnezeu cu cugetul şi cu inima şi cu virtutea lor. Daţi-le harul Meu oamenilor, fiilor semănători. Daţi-le cuvântul Meu, ca să-l fac din nou pe om, că am venit să fiu cu omul, să fiu cuvânt, căci toate prin cuvânt se fac, prin Mine, Cuvântul Tatălui.Vreau să iau de pe pământ duhul lumii şi să pun în loc Duhul Meu, Duhul lui Dumnezeu să-L pun pe pământ, că iată, fiilor, lumea nu ştie să vă iubească pe voi, pe voi, trimişii Mei peste lume. O, dacă aţi fi din lume, lumea v-ar iubi, căci fiecare iubeşte ce este al său, dar vă iubesc Eu, că sunteţi ai Mei, şi fiecare iubeşte ce este al său, iar voi Mă iubiţi pe Mine, căci Eu sunt iubirea voastră. Vine clipa să se ţină de şapte ori câte şapte după voi oamenii cei cu înţelepciune omenească şi pământească, şi îşi vor vinde averile ca să cumpere de la voi numele Meu şi să-l poarte, ca să aibă nume, după cum este scris în Scriptura care spune: «Cădeţi, munţilor, peste noi şi ascundeţi-ne de mânia Domnului!», dar atunci voi nu veţi putea mărturisi că este al Meu decât pe cel pe care-l veţi cunoaşte că face voia Mea în numele Meu.

Poporul Meu, de ce, tată, nu crede omul acest cuvânt? Nu crede pentru că nu este bun omul, şi dacă nu este bun, se ascunde sub necredinţă, ca să-şi dezvinovăţească statura lui omul, căci scris este: «Nebunul zice în inima lui: nu este Dumnezeu». Nu cel bun zice aşa, ci nebunul zice împotriva lui Dumnezeu.

O, te strigă Dumnezeu, omule! Auzi tu glasul Meu? Te strigă Făcătorul tău, Păstorul tău, învăţătorul tău. O, tu rătăceşti că nu ai păstor, dar vine cuvântul din cer şi cuvintează peste tine, şi cuvântul se face faptă peste tine, că de aceea cuvintează, ca să se împlinească pe sine.

Am bătut la porţile tale, Românie. Tu eşti ţara Mea, tu eşti întoarcerea Mea de la Tatăl la oameni. Oare, tu ştii taina ta? Oare, tu crezi ce-ţi spun? Oare, pot găsi în tine credinţă în întoarcerea Mea la oameni? Am strigat la porţile tale, ţara Mea, am strigat peste conducătorii tăi ca să te împace cu Mine, şi ei auzindu-Mă nu M-au auzit, şi văzându-Mă nu M-au văzut că am venit cu strigăt peste ei. Le-am spus să aducă acasă mirul României şi nu au împlinit, şi Eu le-am luat dregătoria, şi partea lor este cu cei necredincioşi care auzindu-Mă nu M-au auzit, dar România fără mirul ei nu va învia înaintea Mea.

Românie, le pare rău celor ce te-au stăpânit, le pare rău că n-au împlinit cuvântul Meu ca să-ţi aducă mirul acasă şi să-l pună pe creştetul tău. Şi-ar fi făcut nume înaintea Mea dacă M-ar fi ascultat, dar omul nu este bun, şi îşi zice în inima lui că nu este Dumnezeu. Românie, tu eşti năvodul cel aruncat în mare şi în care se prind peşti mici şi mari, ca să fie ales peştele bun, iar cel rău să fie aruncat înapoi în mare, şi dacă tu nu te vei împăca cu Dumnezeu, nu vei mulţumi pe Dumnezeu. Dacă nu vei lua pe tine cuvântul Meu ca veşmânt, ca îmbrăcare cu Hristos ca să-L ajuţi pe Domnul peste neamuri, nu vei fi plăcută înaintea Mea; ba încă te voi certa ca pe o fiică spre învierea ta întru Mine. Să se împace omul cu Dumnezeu, că în tine nu va mai rămâne fărădelege, iar legile sfinte ale Domnului nu vor mai fi strivite în tine.

O, fiică Românie, nu mai călca serbările cerului pe pământ, căci sfinţii sunt deasupra ta cu cerul lui Dumnezeu pe aripi de Duh Sfânt, pe vânt de Duh Sfânt. Caută în legile tale cele de dinaintea furtunii şi te întoarce cu faţa spre părinţi, ca să se întoarcă cu faţa la tine părinţii tăi, căci rugăciunile fiilor Mei cei unşi cu care vin spre tine, se vor împlini rugăciunile lor în faţa ochilor Mei. Cuvântul Meu se va împlini, căci are putere în el cuvântul cel rostit. Mai întâi este cuvântul, şi apoi vine faţa lui, căci aşa se lucrează prin cuvânt.

Am rostit cuvânt peste păstorii bisericii tale, Românie, şi auzindu-Mă nu M-au auzit, nu M-au crezut, şi li se va lua şi lor dregătoria, şi vor fi cu cei necredincioşi dacă nu se vor pocăi de faptele lor cele fără Dumnezeu. Păstorii bisericii ridică în slăvi pe cei care ştiu să grăiască frumos în felul omului, pe cei care ştiu să cânte frumos; ridică pe cei destoinici cu ştiinţa lor, cu darurile lor, dar nu ridică pe cei ce ştiu să trăiască frumos, frumos întru Hristos. Poporul cuvântului Meu e plăpând cu ştiinţa şi cu darurile, e sărac cu duhul, dar e tare cu trăirea lui Hristos. Hristos este trăit de poporul Meu, şi Eu l-am făcut lumină pe pământ, l-am pus în sfeşnic şi luminez cu el înaintea oamenilor, căci duh şi adevăr sunt Eu, trup şi cuvânt este Dumnezeu.

Să se împace omul cu Dumnezeu şi să-I fie biserică Domnului! Omul caută biserica, dar scris este: «împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru», oamenilor care căutaţi. Nu veţi găsi biserica decât în voi, dacă o veţi zidi în voi. Trupul creştinului, trupul curat în care intră Domnul în chip curat, nu altceva este biserica. în biserica de zid dacă nu vine creştin curat, care să-L ia pe Domnul trup şi cuvânt, nu este biserică cea de zid.

O, oamenilor, voi în zadar clădiţi biserici de zid dacă nu vor intra în ele creştini cu trupul şi cu inima curată. Să se împace omul cu Dumnezeu! Să se aşeze omul în genunchi şi să-şi facă cruce adevărată peste trupul său şi să rostească lui Dumnezeu rugă de căinţă şi să se cureţe prin părerea de rău şi să pună peste el făgăduinţă de înviere din moarte, şi aşa să ia pe Dumnezeu în el, spre împăcare cu Dumnezeu, spre veşnică unire cu Dumnezeu. Să se ierte om pe om, căci câte se iartă pe pământ sunt iertate înaintea lui Dumnezeu. Să fie Hristos trăit de om şi să trăiască omul în Hristos, căci înţelepciunea cea din cer una este, şi aceasta este: «Să se lepede omul de sine şi să-şi ia crucea sa urmându-Mă pe Mine» pe pământ şi în cer, prin lume şi în biserică. Amin.

Dar tu, Românie, eşti ţară fără păstor, şi am venit să te păstoresc. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Ţi-am strigat păstorii care stau peste tine, ca să le cer socoteală de viaţa ta, de sângele tău, de biserica ta, căci având nu ai, nu ai păstori. Păstorii tăi trăiesc fărădelegea înaintea Mea şi înaintea ta, şi nu ai, nu ai păstori ca să lege rana ta şi a Mea. Ei se păzesc pe ei înşişi, nu pe tine, iubito. O, ziua Mea ca în vremea lui Noe va veni, şi te voi găsi bând şi mâncând şi nuntind, şi vei fi luată pe neştire dacă nu vei voi să auzi glasul cuvântului Meu ca în vremea lui Noe. Noe a văzut scăparea lui, dar lumea n-a văzut scăparea lui Noe. Noe a văzut pe Domnul întru venirea Sa, dar lumea n-a văzut pe Dumnezeu, şi a văzut venind peste ea ziua necredinţei. Omul care va scăpa cu viaţă îl va vedea pe Cel ce este şi vine. Omul care nu va scăpa cu viaţa sa nu-L va vedea pe Dumnezeu întru a Sa venire, căci ca în vremea lui Noe voi veni, şi voiesc să te am nuntaşă, că Mi-am luat din tine mireasă, şi te chem la nuntă. Vino la nuntă, ţară a nunţii Mele! Schimbă-ţi veşmântul şi ia veşmânt de nuntă, ia pe tine veşmânt de in curat, iar preoţii tăi să te păstorească spre lumină.

O, preoţii tăi te înşeală şi pe tine şi pe Mine, şi altarele Domnului s-au îngreuiat cu fărădelegile lor. Să se scoale cu căinţă, să se cureţe de desfrânările lor, să lepede beţia şi tutunul şi să aducă înaintea Mea mir sfinţit şi tămâie, căci biserica e casa rugăciunii, nu e ascunzătoare de tâlhari. Biserica e casa Domnului, casa fiilor lui Dumnezeu, dar mai găseşte Domnul biserică a Lui la venirea Lui? Iată, vin şi numai oi risipite strig. Să Mă audă oile risipite şi să se adune la glasul Păstorului Cel bun, că vine Domnul din cer pe pământ ca să fie cu omul, că nu e bine să fie omul singur, ci e bine să fie cu Domnul. E bine să fie cu omul Dumnezeu, nu e bine să fie Domnul singur, singur fără om. Să se împace omul cu Dumnezeu! Amin.

De şapte ani îmi revărs harul cuvântului rostit peste tine, ţară Românie, ca să încep cu tine veac nou pe pământ, dar Gog şi Magog îmi stau împotrivă în tine. Să nu mai fie în tine vrăjmaş ţie şi Mie. Să fie pacea Mea în tine, că pacea oamenilor nu e pace. Oamenii sunt plini de duhuri, nu sunt săraci cu duhul ca să încapă în ei împărăţia cerurilor, că iată, Eu umblu pribeag şi nu încap în om şi n-am biserică unde să-Mi plec capul şi să-Mi găsesc ziua Mea de odihnă. O, fiică Românie, vino, că te peţesc să-Mi fii zi de odihnă, precum poporul Meu ales din tine îmi este zi de odihnă şi mireasă îmi este întru venirea Mea, căci Eu sunt cuvânt, şi iarăşi toate se fac prin cuvânt, şi se va arăta cer nou şi pământ nou din tine, ţară Românie, căci Eu aşa binevoiesc, şi în Mine Tatăl binevoieşte. Amin.

Eu sunt Păstorul Cel bun, Care-Şi dă viaţa Sa oilor Sale, Care-Şi pune trupul spre hrană oilor Sale, că asta înseamnă viaţa Mea dată oilor Mele, ca să aibă oile Mele viaţă, şi din belşug să aibă, dar să înveţi să fii biserică, să înveţi, omule, ce este biserică a lui Iisus Hristos, să înveţi de la Mine, că Eu sunt trup şi cuvânt în biserică, duh şi adevăr, după cum este scris în Scripturi.

Acum două mii de ani Tatăl Meu M-a făcut trup în Fecioară şi M-a aşezat între oameni trup venit prin Fecioară, iar acum, după cele două mii de ani, Tatăl M-a făcut cuvânt în tine, fiică Românie. Auzi tu pe Cuvântul? Eu sunt Fiul Tatălui, Cel ce este. Eu sunt Cel ce sunt, precum Tatăl este. Vino să fii, fiică Românie, căci cel ce este, în Mine este, şi altfel nu este cel ce este. Vino să fii în Mine, vino să te întrupez în trupul Meu cel sfânt, căci Eu sunt trup şi cuvânt în biserică; Eu sunt biserica Tatălui, căci Tatăl este în Mine. Vino să fii biserica Mea, că Eu sunt în tine şi cuvintez din mijlocul tău peste tine. Vine Domnul din cer la tine ca să fie cu tine, că nu e bine să fii singură, iubito, singură fără Domnul. Primeşte-Mă, căci cel ce nu crede în Mine şi în venirea Mea, acela are parte cu necredincioşii.

Vino, fiică Românie, la praznicul cerului pe pământ, că am masă întinsă în tine de patruzeci de ani, şi tu te ascunzi să nu ştii. O, nu te mai ascunde sub vina ta, şi dă-o de la tine prin părere de rău şi împacă-te cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, că tu eşti fiica Mea, şi ai la rădăcina ta temelie de voievozi şi eşti de neam bun. Fii Mie biserică şi cântă înaintea Mea cântare de parastas voievozilor tăi, care strigă pentru tine înaintea Mea. Eşti unsă cu mir, fiică Românie. Unde-ţi este mirul Meu de pe creştetul tău? Unde-ţi este unsul, fiică Românie? Am strigat la el şi e departe, că tu eşti departe de el. Am strigat la tine de aproape, ca să Mă auzi şi să te rogi să-ţi ridic blestemul de pe pământul tău şi să pun în loc legământ de pace cu Mine, căci pacea oamenilor nu e pace. Pacea Mea e pace, fiică Românie, şi te-am ales să-Mi fii grădină a întoarcerii Mele, să fii slava Mea cea văzută înaintea noroadelor de pe pământ. Auzi tu glasul Meu? Auzi cuvântul Meu? Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Vin din cer pe pământ ca să fiu cu tine, ca să Mă însămânţez în tine cu cuvântul vieţii, căci am venit ca viaţă să ai, şi din belşug să ai. Am în tine ţarină cu comoară în ea. Aceasta este vestea Mea peste tine. Aşează-te înaintea Mea ogor de însămânţat, căci tu eşti planul Tatălui în mâna Mea. Eu sunt trup şi cuvânt. Am venit să te întrupez în trupul Meu cel sfânt şi să te nasc prin cuvânt, aşa cum şi Eu am venit de la Tatăl. Am venit să te nasc la cuvântul Meu, cuvânt nou de veac nou, precum scrie în prooroci: «Un glas, un vuiet din cetate: glasul Domnului!», şi tu vei naşte fii din cuvântul Meu, precum este scris: «Abia au luat-o durerile naşterii, şi ea a născut fii». Tu eşti vestea Mea cea nouă peste noroade şi te-am vestit a Mea. Să audă străjerii tăi, să se ridice porţile tale ca să intru pe porţi la tine! Să se înnoiască şi să se întărească porţile tale înaintea Mea! Amin.

O, oameni din porţile României, lăsaţi-vă treziţi la glasul Meu şi treziţi pe România, că ea este slava Mea întru venirea Mea, şi pe ea o vor iubi cu iubire mare toate, toate fetele şi toţi feţii oamenilor. Ridicaţi-vă voi, porţi ale României, ca să intre cuvântul lui Dumnezeu, că vine Domnul din cer pe pământ!

Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Eu sunt pacea ta şi viaţa ta, fiică Românie. Cine are urechi de auzit, să audă cuvântul lui Dumnezeu, care vine din cer şi se aude pe pământ spre binecuvântarea ta, fiică Românie. Amin, amin, amin.