… Cobor cu toată încrederea că voi culege şi Eu ceva pentru fericire. E la fel cum cobori într-o grădină şi priveşti florile sădite şi culegi de colea una, de colea una şi faci un buchet de flori care-ţi sunt dragi, ca să le ai pe masă. Aşa şi Eu vreau să culeg de pe pământ numai pe cine-Mi place, numai pe cine-l văd că l-aş putea face vrednic să stea cu Dumnezeu la masă, pentru că îi aduce Dumnezeu de veste că odată cu sfârşitul acestui veac se întocmeşte nunta Mirelui ceresc, şi a plecat pe pământ după meseni. Nu cheamă la nuntă învăţaţii sau bogaţii sau pe cei care nu-L vor pe Dumnezeu. Îi cheamă pe cei ce-L iubesc pe Dumnezeu.

… Toată omenirea de pe pământ este ca într-o pânză de păianjen a pierzării. Acest păianjen al lăcomiei umple tot iadul cu zidirea lui Dumnezeu.

Pământul e îndopat până la ras de armele focului. Când vor izbucni, vor întoarce pământul pe dos.